Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1646/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1646
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Frunză
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul local - prin primar, județul B, împotriva sentinței nr. 1122 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat -, în calitate de președinte al Sindicatului "" B, pentru reclamanții intimați, și, lipsă fiind aceștia și reprezentanții pârâtului recurent.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul reclamanților intimați a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Botoșani, ca legală și temeinică. A depus la dosar precizări.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 31.12.2008 și precizată ulterior ( 21-23 și 333-386), Sindicatul "" B - prin reprezentant -, pentru reclamanții, și, a chemat în judecată pe pârâții Primăria orașului, Consiliul local și Primarul orașului, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata unor despăgubiri reprezentând:
1. diferența între salariul de bază acordat și cel cuvenit potrivit legii, în raport de perioada efectiv lucrată, începând cu luna decembrie 2005, sumă actualizată în funcție de indicii de inflație, începând cu luna cuvenirii drepturilor, până la data plății efective;
2. premiul anual (al 13-lea salariu) pentru anii 2005, 2006, 2007 și 2008;
3. sporul de vechime cuvenit începând cu luna decembrie 2005, precum și actualizarea acestuia în funcție de indicii de inflație, începând cu luna cuvenirii drepturilor, până la data plății efective;
4. sporul de 100 % din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, în zilele de legală, începând cu luna decembrie 2005, precum și actualizarea acestuia în funcție de indicii de inflație, începând cu luna cuvenirii drepturilor, până la data plății efective;
5. indemnizațiile de concediu de odihnă cuvenite fiecăruia dintre ei, în raport de perioada efectiv lucrată în anii 2005, 2006, 2007, respectiv 2008, cu luarea în considerare, ca bază de calcul, a veniturilor salariale aferente lunii decembrie 2005, decembrie 2006, decembrie 2007, respectiv decembrie 2008 (salariul de bază și spor de vechime), precum și actualizarea indemnizațiilor susmenționate, în funcție de indicii de inflație, începând cu decembrie 2005, decembrie 2006, decembrie 2007, respectiv decembrie 2008, până la data plății efective;
6. la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274. pr. civ.
În motivare, a arătat că, așa cum este prevăzut în Legea 448/2006, asistentul personal al persoanei cu handicap este personal bugetar și, ca atare, are aceleași drepturi ca orice salariat din sistemul bugetar. Coroborând aceste prevederi cu cele ale art. 16 alin. 3 Codul Muncii, ar rezulta că munca prestată de asistentul personal, în temeiul unui contract individual de muncă, îi conferă acestuia atât dreptul de a-și dezvolta cariera profesională, cât și dreptul de a beneficia de premiul anual, de spor pentru vechime în muncă, de spor pentru munca prestată în zilele de sărbători legale și de concediu de odihnă efectuat în natură.
S-a făcut trimitere la art. 12, 13 și 18 din Ordonanța nr. 9/21.01.2005, art. 7, 18 și 21 din Ordonanța nr. 3 din 12.01.2006, art. 17, 18 și 22 din Ordonanța nr. 10/31.01.2007, art. 14 din Hotărârea nr. 281 din 17.06.1993, art. 31, 32 din nr.OUG 102/29.06.1999, art. 3, 5 din Normele metodologice privind condițiile de încadrare, drepturile și obligațiile asistentului personal al persoanei cu handicap, aprobate prin nr. 427 din 25.04.2001, art. 37, 39 din Legea nr. 448/6.12.2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 248 alin. 3, art. 283 alin. 1 lit. c din Legea 53/2004 - Codul Muncii, art. 67 și 68 lit. a din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, coroborat cu prevederile art. 28 din Legea nr. 54/2003 cu privire la sindicate și Statutul Sindicatului "", pe prevederile art. 37 38, art. 139 din Legea 53/2004 - Codul Muncii și prev. art. 41 din Constituția României; Directiva nr. 93/104/CE privind protecția și securitatea lucrătorilor și directivele ulterioare în acest sens și celelalte prevederi legale de reglementare în materie de legislație națională și internațională.
Pârâta Primăria orașului, prin primar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât nu toți reclamanții ar fi avut calitatea de asistenți sociali pe întreaga perioadă pentru care solicită drepturile salariale.
De asemenea, drepturile pretinse la punctele 2, 3 și 5 din cerere ar fi fost calculate și plătite, conform art. 36 din Legea 448/2006, conform HG427/2001 și respectiv HG286/2007.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente anului 2005, ce a fost respinsă prin încheierea de ședință din 30.03.2009.
Prin sentința nr. 1122 din 28 septembrie 2009 Tribunalului Botoșanis-a dmis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, prin Sindicatul B, în contradictoriu cu pârâții Primăria orașului, Consiliul Local și Primarul orașului.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, pentru perioada 1 decembrie 2005 - 31 ianuarie 2009, sumele menționate în tabelele de la filele 333 - 386 dosar, reprezentând diferența de salariu de bază, sporul de vechime, premiul anual, despăgubirea pentru concediul de odihnă neefectuat și sporul de 100% din salariul de bază pentru zilele de sărbători legale lucrate.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților și actualizarea în funcție de indicii de inflație a sumelor sus menționate, începând cu data scadenței fiecărei sume în parte și până la data plății efective.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de asistenți personali, fiind salariați ai pârâtei Primăria orașului, în baza contractelor individuale de muncă depuse în copie la dosar.
Având în vedere Normele metodologice privind condițiile de încadrare, drepturile și obligațiile asistentului personal - aprobate prin HG427/2001 (act normativ cu aplicabilitate în anii 2005 și 2006) și după cum este prevăzut și în Legea 448/2006, asistentul personal al persoanei cu handicap are calitatea de personal bugetar și, ca atare, are aceleași drepturi ca orice salariat din sistemul bugetar.Astfel, se prevede în mod expres în aceste acte normative faptul că asistentul personal are dreptul la un salariu lunar stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social debutant din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar.
Prin urmare, salariile de bază care trebuiau să fie acordate reclamanților erau cele prevăzute de nr.OUG 102/1999, nr.HG 427/2001, nr.HG 9/2005 și OG nr. 3/2006, precum și de Legea nr. 448/2006, nr.HG 10/2007, nr.OG 10/2008 și nr.OUG 1/2009, iar cuantumul concret al acestora este cel indicat de către sindicat în tabelul de la fila 22 dosar. Or, atât din statele de plată, cât și din centralizatoarele de la filele 333 - 386, rezultă că reclamanților le-au fost acordate în fapt salarii de bază mai mici decât cele legale.
Referitor la pretenția de acordare a premiului anual (al 13-lea salariu) pentru anii 2005, 2006 și 2007, tribunalul a constatat că, potrivit art. 32 alin. 1 din nr.OUG 102/1999: "Asistentul personal al persoanelor cu handicap este salarizat sau, după caz, remunerat în raport cu dispozițiile legale privind salarizarea asistentului social debutant din unitățile bugetare".
Or, art. 14 alin. 1 din HG nr. 281/1993 prevede: "Pentru activitatea desfășurată, personalul din unitățile bugetare beneficiază, după caz, la sfârșitul anului calendaristic, anului școlar, stagiunii, etc. de un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de bază, realizat în anul pentru care se face plata".
Așadar, reclamanții erau îndreptățiți la acordarea premiului anual pentru perioada 2005 - 2007, textul de lege susmenționat având caracter imperativ
În ceea ce privește sporul de vechime, instanța a avut în vedere atât dispozițiile art. 32 alin. 1 din nr.OUG 102/1999 rap. la art. 7 din nr.HG 281/1993, conform cărora, personalul din unitățile bugetare "beneficiază, la funcția de bază, de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, cât și dispozițiile art. 18 alin. 1 din nr.OG 9/2005 și ale art. 21 alin. 1 din nr.OG 3/2006.
Față de pretenția reclamanților de acordare a indemnizațiilor pentru concediile de odihnă aferente anilor 2005, 2006 și 2007, instanța reținut că dispozițiile exprese ale art. 3 alin. 3 din Normele metodologice aprobate prin HG427/2001, precum și ale art. 37 alin. 1 lit. C din Legea 448/2006 prevăd dreptul asistenților personali la concediul anual de odihnă.
Totodată, referitor la sporul pentru munca prestată în zilele de sărbători legale, instanța a avut în vedere că acesta este datorat de către pârâți, în baza art. 137 alin. 2 din Codul Muncii, potrivit căruia "în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de legală, de un spor la salariu de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru".
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Consiliul local - prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat, în esență că, în mod eronat s-a acordat asistenților personali plata sporului de 100% din salariul de bază pentru zilele de sărbători legale lucrate, întrucât întreținerea prestată în favoarea persoanelor cu handicap nu s-a făcut în virtutea art. 137 al. 2 Codul Muncii, ci a calității lor de rude cu persoanele asistate, deci a art. 93 al. 1 din Codul familiei.
Analizând hotărârea recurată,prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, ce vizează disp. art. 304 pct. 9. pr. civ. Curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 137 al. 2 din Codul Muncii, "În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de legală, de un spor la salariu de bază, ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru".
Așadar, regula constă în compensarea cu timp liber corespunzător celui lucrat în următoarele 30 de zile, iar când compensarea nu este posibilă, se acordă persoanelor ce au prestat activitate în zilele de sărbători legale, sporul de 100% din salariul de bază.
Asistentul personal al persoanei cu handicap este persoana care supraveghează, acordă asistență și îngrijire permanentă acestuia, activități care se impun a fi realizate zi de zi, astfel că, evident, compensarea cu timp liber nu este posibilă.
Prin urmare, timpul lucrat de către asistentul personal în zilele de legală se impune a fi compensat printr-un spor la salariul de bază, în concordanță cu al. 2 al art. 137 Codul Muncii, mai sus citat.
Faptul că unii dintre asistenții personali se află în raporturi de rudenie cu persoanele asistate, nu poate avea nici o relevanță cât privește drepturile salariatului, izvorâte din raporturile de muncă în care este parte, și prevăzute de lege, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă.
În consecință, în mod just instanța de fond a acordat reclamanților sporul de 100% prev. de art. 137 al. 2 din Codul Muncii, dar și de Hotărârea Guvernului nr. 1281/1990.
Față de aceste aspecte, criticile formulate în recurs sunt neîntemeiate și urmează a nu fi primite.
Cum din oficiu nu s-au identificat cauze de casare sau modificare a hotărârii recurate, de ordine publică, în temeiul art. 312 al. 1. pr. civ. recursul se va respinge, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Consiliul local - prin primar, împotriva sentinței nr. 1122 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr.jud.-,aflată în,
semnează președintele instanței,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
12.01.2010
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Bratu Ileana, Frunză
