Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1800/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1800
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.494 din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, escu G, G, C, G, G, G, HG, HG, C, s, G, G, -, G, OG, G, G, G, -, -, -, G, -, G, -, -, G, și, toți cu domiciliul ales la & - P,-, -.3, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA, prin avocat din cadrul Baroului P, intimata -reclamantă, personal și asistată de avocat din cadrul aceluiași barou și ceilalți intimați-reclamanți, prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimații-reclamanți, depune la dosarul cauzei întâmpinare și un set de acte, respectiv:fișa de negociere a drepturilor salariale în conformitate cu contractul colectiv de muncă, valabilă începând cu 17.03.2003; act adițional nr. 2122.03.2004, act adițional nr. 704/10.06.2005, contract colectiv de muncă la nivel de ramură /2006.
Se comunică părții adverse, prin apărător, întâmpinarea și copiile actelor depuse la dosarul cauzei la acest termen de judecată.
Părțile, prin apărători, pe rând, având cuvântul, arată instanței că nu au alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței recurate, în sensul respingerii pretenției privind obligarea subscrisei la plata primelor de aprovizionare toamnă-iarnă, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosarul cauzei. Învederează instanței că drepturile salariale au fost introduse în salariul de bază, în temeiul telexului nr. 2412/1998, negociat de sindicatul reprezentativ și reprezentanții patronatului. Depune la dosarul cauzei raport de expertiză extrajudiciară.
Avocat, pentru intimații-reclamanți,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosarul cauzei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- reclamanții, ., -, -, G, G, G, G, G, escu G, G, C, G, G, G, G, G, C, G, -, G, și au chemat in judecata pe pârâta SC SA B, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale suplimentare datorate pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în perioada 2005-2007 calculate la nivelul a câte unui salariu minim pe ramură, sumele urmând a fi actualizate în raport cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariați ai societății pârâte, cu contracte individuale de muncă pe perioada nedeterminată și că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze anual și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, constând în suplimentări salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, conform art.176 al.1 si 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2005-2007, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-mentionată.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.176 al.1 si 2 din CCM si art.241 din Codul muncii.
La termenul din 14.11.2008, reclamanții și-au precizat câtimea obiectului acțiunii (filele 214-218) solicitând, în temeiul art.132 al.2 pct.2 pr.civ. obligarea pârâtei la plata sumei de câte 2248 lei sau după caz, 1240 lei, 1008 lei ori 528 lei pentru fiecare, în raport de perioada lucrată susținând că în lipsa unui salariu minim pe ramură pentru anul 2008, rămâne valabil cel prevăzut în Actul adițional nr.397/12.02.2007 la CCM la nivel de ramură înregistrat sub nr.288/15.02.2006.
La același termen de judecată, pârâta a formulat întâmpinare (219-227 prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat și că, în speță, dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e Codul muncii, fiind împlinit termenul de prescripție de 6 luni.
În fondul dreptului, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivând că drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salariul de bază al fiecărui angajat deci și în cele ale reclamanților din cauza de față.
În acest sens, pârâta a arătat că prin adresele comune RA SA - Sindicat nr.2328/08.10.1997 si nr.2412/29.05.1998 se atestă majorarea salariului de bază prin introducerea acestui venit (aprovizionare toamnă-iarnă) în fiecare salariu.
În ședința publică din 26.02.2009, instanța a pus în discuția părților, excepțiile invocate pe care apoi le-a unit cu fondul, luând act de cererea reclamantului care în temeiul art.246 pr.civ. a înțeles să renunțe la judecată.
În cauză s-a administrat proba cu acte, reclamanții depunând la dosar copiile carnetelor lor de muncă și ale cărților de identitate.
Prin sentința civilă nr. 494 din 26.02.2009, Tribunalul Prahovaa luat act ca reclamantul a renunțat la judecarea cauzei, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocate de pârât, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească fiecăruia, drepturile salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă conf.art.176 din CCM la nivel de ramură, pentru anii 2005-2007, calculate la nivelul salariului minim pe ramură, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
De asemenea a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 70 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006 și anexa la Actul Adițional nr.397/2007 s-a prevăzut dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
Tribunalul a constatat că între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății există identitate, în condițiile în care salariații au dreptul de a pretinde angajatorului plata tuturor drepturilor derivând din raporturile lor de muncă, inclusiv cele solicitate prin acțiunea de față, astfel că excepția lipsei calității lor procesual active, așa cum a fost invocată de pârâtă, a fost respinsă.
Prima instanță a respins și cea de-a doua excepție, referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, reținând că acțiunea vizează un conflict de muncă, pentru care sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii, iar nu cele ale art.283 alin.1, lit. e din același cod, invocate de societatea pârâtă.
Sub aspectul fondului dreptului, tribunalul a reținut că, din probele dosarului nu rezultă includerea drepturilor suplimentare pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, în salariile reclamanților, pentru perioada anilor 2005-2007, apărarea opusă de pârâtă în acest sens nefiind dovedită deși sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, iar lipsa negocierilor dintre patronat și sindicate nu o exonerează de obligația plății drepturilor reglementate de art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâta SC SA B (filele 14-19) la care a atașat înscrisuri (filele 29-94 și 158-173)) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a reiterat cele două excepții și a susținut în fondul cauzei, în esență că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresa nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de.-înscrisuri depuse la instanța de fond și pe care aceasta nu le-a luat în seamă.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca prescrise sau, după caz formulate de o persoană fără calitate procesuală iar în fond, ca neîntemeiate.
Intimații-reclamanți au formulat și depus note scrise (filele 95-99) la care au anexat înscrisuri (filele 100-157).
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod.pr.civ.Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
Referitor la cea de a doua excepție, respinsă de asemenea ca neîntemeiată de prima instanță, Curtea reține următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului chemat în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În cauză de față, reclamanții au indicat cu claritate în cererea introductivă de instanță atât obiectul pretențiilor lor cât și motivele de fapt și de drept pentru care a chemat în judecată societatea pârâtă, astfel că aceștia au calitatea procesuală de a sta în judecată în raportul juridic cu pârâta pentru drepturile bănești pe care le-au cerut în nume propriu, afirmând că acestea decurg din relațiile lor de muncă cu unitatea angajatoare, astfel că excepția a fost corect respinsă de instanța de fond.
În ceea ce privește criticile aduse fondului dreptului dezlegat de prima instanță, Curtea stabilește următoarele:
Reclamanții au fost salariați ai societății pârâte SC SA B, -astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii (filele 23-328 vol.I, vol.II și filele 1-212 vol.III).
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.168 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de unitate (denumit în continuare ) pe anul 1997 (filele 158-160 dosar recurs).
Potrivit art.168 al.2 din același contract, începând cu 1.06.1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă iarnă va fi introdusă în salariul de bază după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, așa cum s-a arătat.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2006-2007. Curtea reține că recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților-intimați, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998 (filele 29 și 161-162 dosar recurs).
Acest înscris emis și semnat de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum a fost analizată în cele ce preced.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat deoarece în cauză recurenta-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale intimaților-reclamanților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru perioada anilor2005-2007, fost în mod greșit admisă de instanța de fond.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale acesteia, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtaSC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.494 din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, escu G, G, C, G, G, G, HG, HG, C, s, G, G, -, G, OG, G, G, G, -, -, -, G, -, G, -, -, G, și, toți cu domiciliul ales la & - P,-, -.3, județ
Modifică în parte sentința în sensul că respinge în fond acțiunea ca neîntemeiată și înlătură obligația pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13. 10.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.
Tehnored. /
5 ex/12.11.2009
f- Tribunal
, R
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
