Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 282/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.282/2008-R
Ședința publică din 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Pantea
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile declarate de pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S, cu sediul în S M, 1 - 2.nr.6, județul S M și CONSILIUL JUDEȚEAN S, 25 Octombrie,nr.1, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S, strada 1 - 2. nr.6, județul S M,și cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL S M, 25 Octombrie,nr.1, județul S M, PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, 25 Octombrie,nr.1, județul S M, GRUP ȘCOLAR S M, cu sediul în S M, strada -, nr.1, județul S,împotriva sentinței civile nr.1116 /D din 29 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect:litigiu de muncă-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și în temeiul dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1116/D din 29 octombrie 2007, Tribunalul Satu Marea respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților INSPECTORATUL ȘCOLAR S M, CONSILIUL JUDEȚEAN S M, PRIMARUL MUNICIPIULUI S
A admis acțiunea reclamanților, și, reprezentați prin SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M, cu sediul în S M,-, formulată împotriva pârâților INSPECTORATUL ȘCOLAR S M, cu sediul în S M,-, CONSILIUL JUDEȚEAN S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr.1, CONSILIUL LOCAL S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr.1, PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr.1, GRUP ȘCOLAR S M, cu sediul în S M,-, și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, începând cu data de 1.01.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe, drepturile salariale neachitate, reprezentate de diferența dintre salariul de bază minim brut garantat prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul plătit, actualizate la momentul plății cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța ceastă sentință, în urma analizării excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean S M, Inspectoratul Școlar Județean S M și Primarul Municipiului atu M, instanța de fond a observat că, în această materie, Curtea de APEL ORADEAa dezvoltat o jurisprudență bogată și constantă. În mod invariabil, atunci când a fost chemată să se pronunțe asupra unor chestiuni formale similare, instanța de recurs a decis că, chiar dacă "raporturile juridice de muncă ființează între fiecare cadru didactic și unitatea școlară în care își desfășoară activitatea, acest lucru nu constituie un motiv în considerarea căruia pârâții, cărora legiuitorul le conferă rolul de a asigura administrarea și finanțarea procesului de învățământ, să fie socotiți a nu avea calitate de subiect pasiv în raportul obligațional al cărui titular de drepturi este reclamanta din cauză". În plus, aceiași instanță de recurs (prin decizia civilă nr.414/2007) a considerat ca fiind elocvente disp.art.167 din Lg.nr.84/1995, art.I și II din Lg.nr.349/2004 prin care au fost aduse modificări Lg.nr.128/1997, texte prin care au fost consacrate principiile noului sistem de administrare și finanțare a unităților de învățământ.
Pe temeiul acestei constatări și, deopotrivă, în considerarea disp.art.16 alin.1 și 2 și art.124 alin.2 din Constituția României, precum și art.7 din Lg.nr.304/2004 privind organizarea judiciară, tribunalul s-a aliniat jurisprudenței curții de apel și a respins apărările pârâților structurate pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Înainte de examinarea pretenției concrete formulată de către părțile reclamante, instanța de fond a oferit un răspuns la chestiunea ridicată în fața sa, prin chiar acțiunea cu care a fost sesizată, referitoare la aplicabilitatea directă a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național.
Răspunsul la această problemă este afirmativ, iar obținerea sa este facilă, decurgând, pe de o parte, din numărul M al textelor de lege care impun o atare concluzie și, pe de altă parte, din modul clar de redactare al normelor. Astfel, art.11 și 30 din Lg.nr.130/1996, republ. privind contractul colectiv de muncă, art.236 alin.4, art.238 alin.2, art.239, art.241 alin.1 lit.d și art.243 din Codul muncii, dispun că, în această materie, contractul colectiv de muncă unic la nivel național constituie legea părților, că executarea contractului este obligatorie pentru părți, că neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților vinovate, că prevederile acestora se aplică pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară și că contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
În mod evident, în circumstanțele legale descrise, tribunalul a conchis că, în această materie, contractul colectiv de muncă unic la nivel național reprezintă un izvor de drept și dispozițiile sale produc efecte directe în planul drepturilor și obligațiilor părților contractului individual de muncă, chiar dacă prevederile respective nu au fost cuprinse în corpul contractului individual de muncă.
Analizând pretențiile salariale reclamate, prima instanță a reținut că acestea sunt întemeiate, astfel, potrivit art.40 alin.1 lit.d din Contractul colectiv de muncă unic nr.2895/29.12.2006 la nivel național pe anii 2007-2010, publ.în Of. partea V nr.5/29.01.2007 (), coeficientul minim de ierarhizare, pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, este egal cu 2.
Conform art.40 alin.2 din, coeficientul de salarizare de la alin.1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
În consonanță cu art.40 alin.4 din, instanța de fond a reținut că, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007.
Cum părțile aflate în litigiu nu au negociat salariul minim pe unitate la care să se aplice coeficientul de ierarhizare prevăzut la alin.1, dar cum, în conformitate cu disp.art.238 alin.2 din Codul muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă, coeficientul de ierarhizare se va aplica la salariul de bază minim brut stabilit prin.
În consecință, remunerația părților reclamante are drept componentă primară salariul de bază minim brut de 880 lei/lună.
În ceea ce privește cererea reclamanților de actualizare drepturilor salariale cu indicele de inflație, tribunalul a găsit-o întemeiată, cu argumentarea că între momentul scadenței obligației de acordare a dreptului și momentul plății efective a avut loc un proces notoriu de erodare a valorii leului, iar ideea de echitate și de executare cu bună credință a obligațiilor justifică reevaluarea creanței. În plus, instanța are în vedere și împrejurarea că principiul nominalismului monetar a fost abandonat chiar de către legiuitor (a se vedea spre exemplu disp.art.371 ind.2 alin.3 Cod procedură civilă).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.281-291 Codul muncii și art.70-82 din Lg.nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să plătească reclamanților, începând cu data de 01.01.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe, drepturile salariale neachitate, reprezentate de diferența dintre salariul de bază minim brut garantat prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul plătit, actualizate la momentul plății cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, au declarat recurs pârâții:- Inspectoratul Școlar Județean S M, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată; și Consiliul Județean S M, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pe excepțiile invocate, fără cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat de către Inspectoratul Școlar Județean S M că nu are calitate procesuală pasivă, nu are competență în calculul și plata salariilor cuvenite reclamanților ci, aceste atribuții revin managerului unității ce are personalitate juridică conform art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.20, 46, 51 din Legea nr.128/1997. Conform art.22 și următoarele din Ordinul nr.4925/2005 privind Regulamentul de organizare și funcționare al unităților de învățământ preuniversitar, directorul unității are calitatea de ordonator terțiar de credite și coordonează Comisia de Salarizare. Conform art.9, 14, 18, 30 din nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ, revine Consiliilor Locale și a Primăriilor din raza teritorială unde își are sediul unitatea școlară.
Sunt nefondate pretențiile reclamanților, lipsite de temei legal potrivit nr.OG11/2007, în care s-a prevăzut coeficientul de multiplicare pentru personalul din învățământul preuniversitar, inclusiv salariul minim brut garantat cuvenit profesorilor debutanți, astfel că, managerii nu puteau proceda altfel decât în temeiul actelor normative existente în domeniu. Actualizarea salariului conform indicilor de inflație, este lipsită de obiect și temei legal.
Cât privește calitatea reprezentanților reclamanților, aceștia puteau iniția, negocia pretențiile pentru membrii de sindicat, cu patronatul, Ministerul Educației Cercetării și T și nu cu managerii unităților școlare, Inspectoratul Școlar ce nu au atribuții de decizie.
În drept s-au invocat disp.art.115-118, 304 pct.9, art.136, 137 Cod procedură civilă, Legea nr.84/1995, Legea nr.128/1997, Ordinul nr.4925/2005, nr.HG2192/2004, nr.HG1942/2004, nr.OG11/2007.
Recurentul Consiliul Județean S M, prin motivele de recurs a invocat că potrivit OUG nr.32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază se desfășoară activitatea, urmând a avea loc după 1 ianuarie 2001, o regularizare cu bugetele locale a finanțării, după aprobarea legii bugetului pe anul 2001. Conform nr.HG538/2001, prin hotărâre cu asistența și a Inspectoratului Școlar, Consiliul Județean va repartiza sumele defalcate, cu respectarea destinațiilor aprobate prin legea bugetului.
Finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale, din sumele repartizate de consiliul județean din cele constituite de la bugetul de stat deci, nu poate face această repartizare decât în cuantumul și cu respectarea destinațiilor aprobate prin legea bugetului de stat. Ca atare, nu poate fi obligat retroactiv la calculul și plata drepturilor salariale, întrucât nu are disponibilitatea de a repartiza la bugetul unităților administrative alte sume și în alt cuantum decât cele ce au fost aprobate prin legea bugetului de stat, deci, nu din bugetul propriu, altfel ar încălca legea iar sumele i s-ar imputa.
Art.11 din Legea nr.130/1996 este de natură a clarifica efectele, întinderea efectelor contractelor colective de muncă, fără a înlătura interpretarea, aplicarea normei speciale cu privire la faptul că, în scopul salarizării, acordării celorlalte drepturi, sindicatele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente, ori, investirea instanței cu o astfel de cerere, generează imixtiune.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299 și următoarele, 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimații,deși legal citați, nu s-au prezentat și nici nu au comunicat poziția în această fază procesuală.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit art.13 din nr.OUG32/2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, se asigură într-adevăr din bugetele locale ale unităților teritoriale pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, bugete ce însă se alimentează conform art.17 din nr.HG538/2001 după aprobarea legii bugetului de stat, prin adoptarea de către Consiliile Județene a unor hotărâri de repartizare a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
Consiliile județene, repartizează fondurile necesare finanțării unităților din învățământul preuniversitar de stat, în limita destinațiilor aprobate prin legea bugetului de stat, deci, conform Legii nr.128/1997, Legii nr.84/1995 are implicit obligația ca pentru a asigura finanțarea, să verifice respectarea legalității privind câtimea necesară și a face propuneri în acest sens, obligație ce nu poate fi exclusă pentru situația în speță și nici pentru trecut; criticile aduse în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive fiind neavenită, raportat la aceste considerente.
Aceleași aspecte însă se rețin și referitor la Inspectoratul Școlar Județean S M, care, chiar dacă nu mai are aceleași atribuții ca anterior adoptării nr.HG1942/2004, totuși având sarcini referitor la administrarea eficientă a resurselor umane de specialitate, de gestionare a acestora, acest fapt îi dă implicit legitimitate procesuală în cauză. Împrejurarea că managerul unității de învățământ are atribuții de calcul și plată a salariilor angajaților, față de dispozițiile Legii nr.128/1997, Legii nr.84/1995, conform cărora inspectoratele școlare au obligații privind alocarea fondurilor pentru finanțarea de bază a unităților de învățământ, art.167 din Legea nr.84/1995, art.I și II din Legea nr.349/2004, este irelevantă, criticile ambilor recurenți referitor la lipsa calității lor procesuale pasive, fiind nefondate.
Referitor la fondul cauzei, potrivit art.40 alin.4 din contractul colectiv de muncă, unic la nivel național pentru perioada 2007-2010, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru, s-a fixat la 440 lei, iar pentru cei cu funcții de conducere, studii superioare, coeficientul minim de ierarhizare este egal cu 2, -art.40 alin.1 lit."d" deci 440x2=880 RON. Așadar, acest coeficient minim de ierarhizare se aplică la salariul minim negociat pe unități, neputând fi mai mic decât cel minim brut pe țară.
Potrivit art.38 alin.5 din Constituția României, caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate, iar, conform art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, ori, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național pentru anii 2007-2010 constituie legea părților, clauzele acestuia producând astfel efecte potrivit art.3 tuturor salariaților încadrați în unitățile din țară.
Din analiza art.40 alin.4 din acest contract colectiv de muncă, se reține faptul că, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de 170 ore în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007, iar, conform alin.1 lit."d", la personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, coeficientul minim de salarizare este 2, deci, 440x2=880 lei, salariu minim de bază brut.
Sigur că, în speță părțile în litigiu și nici reprezentanții lor nu au purtat negocieri referitor la salariul minim pe unitate, la care se aplica coeficientul susmenționat, dar, acest aspect nu înlătură dispozițiile art.238 alin.2 Codul muncii, conform căruia contractele individuale de muncă nu pot conține clauze ce să stabilească drepturi inferioare celor stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel național dar, lipsa acestor negocieri nu înlătură dreptul la un proces echitabil, de acces al reclamanților la o instanță, în sensul art.6 al CEDO, pentru a-și solicita și obține drepturile, soluția adoptată nereprezentând o imixtiune a instanței în astfel de probleme ci dimpotrivă, criticile fiind nefondate.
Ceea ce însă a greșit instanța de fond a fost faptul că a dispus achitarea drepturilor salariale neachitate, reprezentând diferența dintre salariul de bază minim garantat prin contractul susmenționat și salariul plătit, deci net, în loc de salariul de bază brut de încadrare al fiecărui reclamant, cum se impunea. La salariul de bază brut se aplică sporul,indexări, etc. apoi se fac reținerile necesare, impozite, taxe, contribuții, ori, stabilirea plății diferenței dintre salariul brut și salariul net apare ca fiind nelegală.
Temeiul legal al obligării pârâților la plata sumelor susmenționate, actualizate conform indicilor de inflație este cel prevăzut de art.1082-1084 Cod civil, ca urmare a faptului că, este notorie devalorizarea continuă a monedei naționale, ori, reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit prin neaplicarea dispozițiilor cuprinse în contractul colectiv de muncă - la nivel național, aspect corect reținut de instanța de fond, criticile fiind neavenite.
Ca urmare a considerentelor expuse, fiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă, va admite ca fondate recursurile, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că: drepturile salariale neachitate la care au fost obligați pârâții, reprezintă diferența între salariul de bază minim brut garantat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul de bază brut de încadrare al fiecărui reclamant, sumele astfel rezultate vor fi actualizate la momentul plății cu indicele de inflație.
Se vor menține celelalte dispoziții ca fiind legale și temeinice, raportat la motivele invocate mai sus, constatându-se totodată că partea recurentă Inspectoratul Școlar Județean SMa solicitat cheltuieli de judecată, însă nu a indicat și nici dovedit ocazionarea acestora, iar recurentul Consiliul Județean S nu a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S, cu sediul în S M, 1 - 2.nr.6, județul S M și CONSILIUL JUDEȚEAN S, 25 Octombrie,nr.1, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S, strada 1 - 2. nr.6, județul S M,și cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL S M, 25 Octombrie,nr.1, județul S M, PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, 25 Octombrie,nr.1, județul S M, GRUP ȘCOLAR S M, cu sediul în S M, strada -, nr.1, județul S, împotriva sentinței civile nr.1116 /D din 29 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Drepturile salariale neachitate la care au fost obligați pârâții, reprezintă diferența dintre salariul de bază minim brut garantat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul de bază brut de încadrare al fiecăruia dintre reclamanți; sumele astfel rezultate urmând a fi actualizate la momentul plății cu indicele de inflație.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABI LĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie - - -
Data:27.02.2008
Jud.fond /.
dact.
data:29.02.2007
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Stan Aurelia Lenuța, Pantea
