Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 464/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.464
Ședința publică din data de 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județ D, împotriva sentinței civile nr.2201 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, toți prin reprezentant legal cabinet avocatură Pahon, cu domiciliul ales în M,-, -.B,.4,.15, județ D, intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1 și intimata-reclamantă, prin reprezentant legal cabinet avocatură Pahon, cu domiciliul ales în M,-, -.B,.4,.15, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă SC SA B reprezentată de consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic având cuvântul depune la dosar întâmpinare și arată că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata-pârâtă solicită respingerea recursului conform motivelor arătate prin întâmpinare.
Susține în esență că în conformitate cu hotărârea nr.14/31.03.2003 a Consiliului de Administrație al societății, primele de Paște și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, din anul 2003. Mai arată că indexările ulterioare anului 2003 s-au raportat la salariul de bază după introducerea primelor, astfel că implicit a crescut și salariul de bază al fiecărui salariat.
De asemenea, mai susține că în conformitate cu prev.art.168 primele au fost introduse în salariu și nu mai sunt acordate pentru viitor, iar în art.176 alin.6 s-a stipulat că dacă aceste prime se introduc în salariul de bază nu se vor mai acorda separat pe viitor.
În fine, mai arată că și din concluziile expertizei întocmită în cauză la instanța de fond a rezultat că drepturile salariale cu titlu premial au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat în anul 2002, că s-a acoperit salariul mediu de bază și nu mai sunt acordate pe viitor.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Reclamanții, au chemat în judecată pârâta SC SA, solcitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata unor drepturi salariale cuvenite și neacordate reprezentând suplimentări de C și de Paști și diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut de și cel acordat, pe ultimii 3 ani.
De asemenea, s-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata diferenței dintre salariul minim prevăzut de și cel acordat de unitate, unitatea fixând un salariu mai mic decât cel cuvenit legal.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în calitate de salariați ai pârâtei, în afara drepturilor salariale pentru munca prestată, trebuiau să mai beneficieze și de suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, conform dispozițiilor art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, acest text de lege regăsindu-se în contractele colective încheiate la nivel de societate pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007 și că aceste suplimentări salariale nu le-au fost plătite, motiv pentru care solicită acordarea lor.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți întrucât potrivit Hotărârii nr.14 din 31.03.2003 a Consiliului de Administrație al societății pârâte, drepturile bănești prevăzute de art.168 alin.1 din CCM, au fost introduse în salariile de bază ale salariaților, respectiv fiecărui salariat i-a fost introdusă suma de 700.000 lei, indexată cu 9,4%.
Cu privire la al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate pe o interpretare trunchiată a art.128 din CCM, respectiv prin neluarea în calcul a alin.6 al acestui articol care prevede că negocierile salariale se vor desfășura pornind de la un fond convenit printr-un act adițional, acesta fiind parte integrantă a contractului colectiv de muncă, salariul reclamanților fiind negociat la angajare și reașezat după fiecare majorare a salariului, astfel că pârâta a acordat salariul negociat de salariat și prevăzut în contractul individual de muncă.
În cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate, iar la termenul de judecată din data de 17.12.2008 pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2004.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2201 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2004 și s-a respins ca prescris acest capăt de cerere, s-au admis în parte cererile formulate de reclamanți, a fost respinsă cererea reclamanților privind acordarea suplimentărilor salariale de C și Paște prevăzute de art.168 alin 1 din.
Totodată, s-au admis cererile reclamanților privind acordarea diferențelor salariale dintre salariul minim prevăzut de și cel efectiv acordat de pârâtă, a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a drepturilor salariale brute conform raportului de expertiză întocmit de expert, după cum urmează: -998 lei, -18.559 lei, -16.897 lei, -17.872 lei, -15.492 lei, -17.487 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției, că aceasta este o excepție de fond, dirimantă și absolută care, la momentul de față, în actuala redactare a Decretului nr. 167 / 1958 (art. 1 alin.3 coroborat cu art. 18) trebuie ridicată din oficiu de către instanță în măsura în care partea interesată nu o invocă.
De asemenea, instanța de fond a reținut, că în conformitate cu dispozițiile art. 283 din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
A apreciat instanța de fond că din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că dreptul material la acțiune al reclamanților pentru anul 2004 este prescris și pe cale de consecință, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2004 respingând ca prescrisă cererea reclamanților pentru anul 2004.
În ceea ce privește primul capăt de cerere prin care s-a solicitat să se stabilească dacă suplimentele salariale pentru Paști și C au fost incluse în salariul de bază, instanța de fond a reținut că din expertiza contabilă efectuată în cauză, rezultă că suplimentele salariale pentru Paști și C au fost incluse în salariul de bază al reclamanților în anul 2003 conform art. 168 alin.1 din, iar în anul 2004 salariile nu au fost readuse la nivelul celor din anul 2003, sumele introduse în salarii în anul 2003 fiind menținute în salariile de bază ale tuturor reclamanților.
a concluzionat că nu se pot calcula diferențe de drepturi bănești deoarece suplimentările salariale de C și Paști au fost incluse în salariile de bază ale tuturor salariaților.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța de fond a reținut că expertul a ajuns la concluzia că pârâta nu a acordat reclamanților salariul minim în conformitate cu prevederile art. 128 alin.5, 129, anexa 3 și anexa 3 B din la care din anul 2003 să includă și cuantumul corect al sumei determinate prin răspunsul la obiectivul nr.1 din expertiză și a calculat aceste diferențe pentru fiecare salariat în parte în sume brute urmând a fi reținute la sursă impozitele legale.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea hotărârii în parte și admiterea și a primului capăt de cerere privind acordarea suplimentărilor salariale pentru sărbătorile de Paște și C pe ultimii 3 ani conform art.168 din contractul colectiv de muncă pe societate.
Susține reclamantul în motivarea recursului, că nu au o bază reală constatările din expertiza efectuată în cauză, în sensul că suplimentările salariale au fost incluse în salariile primite de reclamant în sumă de 700.000 lei lunar, cu toate că nu au fost examinate statele de plată în condițiile în care prin art.168 din contractul colectiv de muncă suma luată în calcul pentru astfel de drepturi este egală cu salariul mediu de bază pe societate din luna anterioară fiecărei sărbători, iar pârâta nu a făcut dovada achitării unor astfel de drepturi în calitatea sa de angajator conform art.287 din Codul muncii.
O altă critică a vizat plata unei sume mai reduse de numai 988 lei în loc de 16.987 lei reprezentând diferența de salariu minim, cu toate că și-a continuat activitatea în societate și după 1 decembrie 2006 și nu numai până la această dată cum a susținut expertul.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Referitor la critica privind neacordarea primelor de Paște și C invocată în motivarea recursului, în speță nu există nicio dovadă că suplimentările salariale respective au fost plătite prin includerea în salariile plătite în cursul fiecărui an așa cum impun dispozițiile art.287 din Codul muncii conform căruia angajatorul trebuia să facă dovada plății, iar la dosar nu au fost depuse nici statele de plată cum impun disp.art.163 din același cod, state care de altfel nici nu au fost examinate de expert.
Așa fiind, soluția instanței de fond prin respingerea acestui capăt de cerere este greșită, ceea ce impune admiterea recursului în baza art.304 și 312 Cod procedură civilă, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei la plata primelor de Paște și C pentru perioada 2005-2007 la valoare actualizată, conform art.168 din contractul colectiv de muncă pe societate, din luna anterioară fiecărei sărbători, menținând restul dispozițiilor sentinței deoarece cel de-al doilea motiv de recurs privind continuarea activității în societate de către recurent după 1 decembrie 2006, ar impune majorarea diferenței de salariu minim neacordat, nu a fost dovedită de acesta.
PRNTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE;
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței civile nr. 2201 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocatură Pahon, cu sediul în M,-, -.B,.4,.15, județul D, intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1 și intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la Cabinet avocatură Pahon, cu sediul în M,-, -.B,.4,.15, județ D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească recurentului-reclamant primele de Paști și C pe anii 2005-2007, calculate conform art.168 alin.1 CCM.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./9.04.2009
dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
