Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 462/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 462
Ședința publică din data de 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2752 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, - și, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimații-reclamanți din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii.
Susține în esență că sindicat și patronat s-a încheiat un plan social prin care s-au stabilit indemnizațiile de concediere pentru disponibilizările ce urmau să se facă, la pct.1 al acestui plan social stipulându-se că acesta constituie o anexă la CCM. Mai susține că atât sindicatul, cât și patronatul au dorit să ofere salariaților ce urmau a fi disponibilizați un pachet social mai mare decât cel prevăzut în art.50 din CCM, situație în care s-a convenit un alt pachet financiar, în care erau stipulate condiții mai avantajoase de concediere decât în planul social.
De asemenea, mai arată că planul social astfel adoptat în vederea a fost creat în vederea asigurării unor măsuri mai avantajoase pentru salariați și nu aplicării în mod cumulativ a celor două categorii de măsuri.
Instanța de fond, admițând acțiunea nu a dat eficiență probelor administrate făcând p incorectă aplicare a dispozițiilor art.50 alin.4 din CCM. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți susține în esență că în art.50 alin.1 din CCM se prevedea că la concedierea din
motive ce nu țin de persoana angajatului, cu ocazia disponibilizării acesta va primi o indemnizație minimă de concediere, în funcție de vechimea fiecărui salariat.
Mai mult, prevederile alin.4 al art.50 se prevede expres că dispozițiile de la alin.1 se completează cu cele din planul social, însușit de partenerii sociali, și nu se exclud.
Mai arată că abia în anul 2008, prin alin.5 al art.50 din CCM s-a stabilit că acordarea unui pachet compensator exclude prevederile alin.1 al aceluiași articol, disp.alin.5 neputând fi aplicate retroactiv.
Solicită respingerea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata unei sume reprezentând indemnizația minimă de concediere la care se adaugă despăgubiri reprezentând beneficiul nerealizat în raport cu rata inflației către fiecare reclamant.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în calitate de foști salariați ai pârâtei trebuie să beneficieze de o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în muncă, fiind un drept distinct care nu se confundă și nu se suprapune peste dreptul de a primi plățile compensatorii reglementate de Planul Social care se adaugă la indemnizația minimă de concediere.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că nu există un temei juridic pentru plata cumulativă a sumelor prevăzute în art.50 alin.1 din și a celor prevăzute la pct.4 din Planul Social, întrucât reclamanții dau o interpretare eronată acestor dispoziții în condițiile în care dispozițiile art.50 din au fost înlocuite, în avantajul reclamanților cu cele prevăzute la pct.4 din Planul Social și nu s-a urmărit nici un moment aplicarea cumulativă a celor două categorii de măsuri.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a admis acțiunea și obligată pârâtă să plătească fiecărui reclamant indemnizația minimă de concediere conform art.50 din CCM la nivel de societate, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Prin aceeași decizie a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art.50 alin.1 din CCM/2005 salariații care sunt disponibilizați din motive care nu țin de persoana salariatului trebuie să primească la disponibilizare drept compensație, o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în muncă în
4 al acestui text stipulează că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Planul Social pe anul 2005 la punctul 4 intitulat " financiare" prevede că în funcție de vechimea în angajații vor primi următoarele pachete
și anume, la 0,5 - 5 ani vechime - 8 salarii, la 5 - 15 ani vechime - 12 salarii, peste 15 ani vechime - 15 salarii.
Din interpretarea dispozițiilor de mai sus din CCM/2005 și din Planul Social pe anul 2005 rezultă că prevederile art.50 alin.4 din CCM se completează cu dispozițiile din Planul Social și nu în sensul că s-ar exclude, după cum a interpretat pârâta.
Astfel, dispozițiile Planului Social nu sunt atât de explicite, după cum susține pârâta, referindu-se la dreptul salariaților disponibilizați de a primi - plăți compensatorii, reglementate de Planul Social și nicidecum de a nu se mai acorda o indemnizație minimă de concediere, în condițiile în care alin.4 al art.50 din CCM pe anul 2005 prevede expres că dispozițiile acestui articolse completeazăcu cele ale Planului Social.
Rezultă așadar că dreptul de a primi o indemnizație minimă de concediere esteun drept salarial distinct, care nu se confundă cu dreptul de a primi plățile compensatorii reglementate de Planul Social, interpretare valabilă pentru dispozițiile din CCM pe anii 2005 și 2006.
Împotriva acestei sentințe, pârâta SC SA Bad eclarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că cele două pachete financiare cu caracter compensatoriu prevăzute de art.50 alin.1 CCM și pct. 4 din Planul Social se cumulează deoarece, dispozițiile art.50 din CCM au fost practic înlocuite de Planul Social pentru că în măsura în care s-ar fi dorit plata cumulată a acestor compensații ea ar fi fost prevăzută în mod expres în Planul Social.
Pentru lămurirea acestui aspect în anul 2008 prin art. 50 alin.5 CCM s-a introdus un amendament care prevede în mod expres că acordarea pachetului compensator din Planul Social exclude acordarea sumelor prevăzute la alin.1 din art.50 al CCM, interpretându-se astfel, voința părților cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor reglementând cele două tipuri de plăți compensatorii.
De altfel, și din compararea textelor rezultă aceeași situație, fiind exclusă ideea ca pentru același criteriu, și anume, vechimea în muncă să se prevadă două tipuri de plăți compensatorii, iar în lipsa unei mențiuni exprese că acestea se cumulează singura interpretare logică este aceea că Planul Social care este mai favorabil salariaților a înlocuit dispozițiile mai puțin favorabile ale art.50 din CCM.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Potrivit disp. art. 50 CCM (2005 - 2006) în cazul concedierilor din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestuia o indemnizație minimă de concediere stabilită pe tranșe de vechime, după cum urmează: - de la 6 luni la 3 ani - un salariu mediu net; - de la 3 ani la 10 ani - 2 salarii medii nete; - de la 10 ani la 15 ani - 3 salarii medii nete și peste 15 ani - 4 salarii medii nete.
La alin.2 al aceluiași articol s-a stabilit că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă, respectiv cea prevăzută la alineatul 1, valorile acordate efectiv urmând a fi stabilite
prin negociere cu, iar la alin.4 se dispune că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Prin Proiectul de concediere colectivă care include Planul Social au fost stabilite plăți compensatorii mult mai substanțiale decât cele reglementate de art.50 din CCM, respectiv între 8 și 15 salarii medii brute ce urmează a fi acordate pe același criteriu al vechimii în muncă.
Admițând acțiunea, instanța de fond a avut în vedere numai dispozițiile alin.1 și 4 ale art. 50 din CCM, cu alte cuvinte a stabilit că plățile compensatorii prevăzute de art. 50 se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți respectiv, plățile compensatorii prevăzute de acesta.
Această interpretare nu numai că nu corespunde voinței părților, dar ea nu respectă nici conținutul art. 50 din CCM pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, deoarece în realitate art.50 din CCM și Planul Social reglementează situații diferite, și anume: în primul caz sunt stabilite plățile compensatorii cu ocazia concedierilor individuale pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în timp ce în cel de-al doilea caz sunt stabilite plățile compensatorii aplicabile exclusiv în cazul concedierilor colective.
Că este așa, rezultă din conținutul alin.2 al art.50 CCM, potrivit căruia în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă.
Altfel spus, plățile compensatorii prevăzute de art. 50 alin.1 CCM nu interesează cazul concedierilor colective decât sub aspectul formulei de calcul și de aceea alin.4 al art. 50 stabilește că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți, pentru că numai în acest Plan Social se materializează întinderea plăților compensatorii pentru situația concedierilor colective.
Cum reclamanții-intimați au fost concediați colectiv și au încasat plățile compensatorii prevăzute de Planul Social, aceștia nu erau îndreptățiți să cumuleze aceste pachete financiare cu plățile compensatorii care se acordă în cazul concedierilor individuale pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Având în vedere și faptul că ambele pachete financiare se determină în raport cu același criteriu, și anume, cel al vechimii în muncă, în mod corect se arată de către recurentă în motivele de recurs că un cumul al acestora nu putea fi făcut decât în cazul în care în mod expres s-ar fi prevăzut acest lucru în Planul Social.
Față de aceste considerente în temeiul art. 312 pr.civilă, Curtea admițând recursul va modifica în tot sentința și pe fond va respins acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, în contradictoriu cu intimații-reclamanți ,
- și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P,-, județul
Modifică în tot sentința civilă nr.2752 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și, pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Red. AB/DV
3 ex/13.03.2009
f- - Tribunalul Prahova
R
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
