Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 466/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.466
Ședința publică din data de 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B,- bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2062 din 4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna M, sat Caselor, județ D, -, domiciliat în comuna, sat, județ D, domiciliat în comuna M, sat, județ D, -, domiciliat în Târgoviște, str.- -,.11 F,.F,.21, județ D, domiciliat în M,-,.5C,.2,.10, județ D, domiciliat în M,- A, județ D, domiciliat în M,-,.3, județ D, -, domiciliat în M,-, -.B,.4,.20, județ D și, domiciliat în comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentat de consilier juridic și intimații-reclamanți reprezentanți de avocat din Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul solicită acordarea unui nou termen de judecată motivat de faptul că a fost angajată recent, astfel că a fost în imposibilitate de a-și pregăti apărarea.
Curtea, față de solicitarea de amânare a cauzei formulată de apărătoarea intimaților reclamanți și de data de 5.03.2009 - data încheierii împuternicirii avocațiale și obiectul cauzei dedusă judecății, lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătoarea intimaților-reclamanți să studieze dosarul.
După reluarea cauzei, la apelul nominal au răspuns aceleași părți.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă susține, în esență, că unitatea a opus o veritabilă excepție de neexecutare a contractului care face inutilă solicitarea salariaților la plata salariului, instanța de fond obligând în mod greșit societatea-recurentă la plata către reclamanți a drepturilor salariale începând cu luna aprilie 2008 și în continuare întrucât, acestora li s-au desfăcut contractele de muncă pentru absențe nemotivate de la serviciu la noile locuri de muncă.
Mai arată că societatea avut inițiativa de a salva raporturile de muncă cu intimații-reclamanți cărora, ulterior desființării locurilor de muncă avute, li s-au oferit alte posturi pe care aceștia le-au refuzat și au absentat nemotivat, abatere pentru care trebuiau cercetați disciplinar.
În fine, susține că recurenta nu poate fi obligată la plata unor drepturi bănești pentru salariații care nu s-au prezentat la noile locuri de muncă.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul exonerării recurentei de la plata drepturilor bănești dispuse de instanța de fond.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. De asemenea, solicită amânarea pronunțării pentru a depuse la dosar concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea
Reclamanții, -, și au chemat în judecată pârâta SC SA solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să oblige pârâta să plătească reclamanților salariile cuvenite și neîncasate din data de 21.04.2008 până la data reînceperii activității în funcțiile avute sau, după caz, a concedierii reclamanților, să plătească cu titlu de daune materiale câte 1.000 lei/om/lună, daune constând în cheltuieli cu deplasările la sediul societății din B la punctele de lucru din P, Târgoviște, în dobânzi penalizatoare plătite băncilor deoarece reclamanții nu și-au plătit ratele la credite din lipsa salariilor precum și în dobânzi plătite diferitelor persoane fizice de la care au împrumutat bani pentru hrana familiilor, iar în cazul în care vor fi concediați să li se acorde aceleași drepturi de care au beneficiat colegii lor care au fost concediați, respectiv un preaviz plătit de câte 60 zile calendaristice, în conformitate cu art. 48 și 49 din contractul colectiv de muncă plus o indemnizație de concediere în cuantumul stabilit conform art. 50 alin.3 din CCM și acordul social pentru anul 2007 modificat la data de 06.02.2008..
Reclamanții au arătat că sunt angajații societății pârâte și și-au desfășurat activitatea în cadrul subunităților sale din județul La data de 06.02.2008 a fost afișată în toate subunitățile societății, scrisoarea directorului general nr. 2682/06.02.2008 prin care salariații erau înștiințați că va avea loc un proces de restructurare cu consecința redistribuirii în cadrul societății, în măsura posibilităților, sau cu cea a concedierii care generează în sarcina societății plata unor despăgubiri conform CCM și acordului social. La data de 12.02.2008 s-a difuzat în societate o adresă a SC SRL Câmpina prin care această societate se obliga să angajeze un număr de 177 salariați, la o dată viitoare incertă, respectiv când această societate va încheia un contract de prestări de servicii cu SC. SA. Reclamanții arată că măsura desființării diviziei transporturi nu a fost impusă de cauze reale și serioase cum prevede art. 65 alin.2 din Codul muncii deoarece obiectul muncii lor nu a dispărut ci există în baza unui contract încheiat între SC Sa în calitate de beneficiar și SA ca executant. Reclamanții arată că au fost excluși de pe lista persoanelor ce urmau să beneficieze de drepturile ce urmau a fi acordate în caz de concediere.
Reclamanții precizează că în prezent nu au fost redistribuiți, nu sunt plătiți, nici nu au unde efectua munca și nici nu au fost concediați. Nu au acceptat oferta făcută de către pârâtă dat fiind faptul că în oferta SRL nu se regăseau locurile lor de muncă de la M și M, dar și pentru că existau incertitudini privind data încheierii unui nou contract de muncă, iar societatea pârâtă le-a cerut să demisioneze urmând ca, după desfacerea contractelor lor de muncă în aceste condiții, să fie angajați de către SRL.
Mai precizează reclamanții în cererea de chemare în judecată că subunitatea societății la care au lucrat, anume divizia transporturi, s-a desființat în totalitate, o Mp arte din personal a fost angajat de către SC SA, o parte au fost concediați, iar o parte au acceptat să se angajeze la SC SRL Câmpina. La data de 06.03.2008, societatea pârâtă a înmânat reclamanților un proiect de act adițional la contractele individuale de muncă, nesemnat de conducerea societății, prin care se propunea modificarea locului muncii și a felului muncii prin propunerea ca loc de muncă a diviziei construcții. Reclamanții mai precizează că la data de 06.02.2008, când au fost emise deciziile de concediere pentru colegii, trebuia finalizată operația de redistribuire a salariaților în eventualele posturi posibile, iar pentru cei care nu se puteau redistribui sau pentru cei care au refuzat posturile oferite, trebuia luată măsura concedierii.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că în luna februarie 2008 SC SA a vândut către mai multe active printre care și secția 5 în cadrul căreia își desfășurau activitatea reclamanții. Prin contractul încheiat între cele două societăți, cumpărătorul s-a obligat ca odată cu activele cumpărate să transfere și o parte din salariații ce își desfășurau activitatea în aceste domenii. Singura excepție de la această regulă a constituit-o secția 5 unde, conform contractului încheiat între părți, cumpărătorul a dorit să cumpere doar secția compusă din teren, construcții și utilaje, fără a se face și vreun transfer de personal. Ulterior, arată pârâta, a închiriat această secție către SC SA Câmpina, iar această din urmă societate și-a anunțat disponibilitatea, printr-o ofertă, de a angaja toți salariații care își desfășurau activitatea în această secție înainte de vânzarea către, dar și alți salariați ai SC SA, cu păstrarea drepturilor salariale.
Pârâta mai arată în întâmpinare că, începând cu luna septembrie 2007 și până la data încheierii contractului de vânzare cumpărare între și, s-a desfășurat o amplă campanie de informare a personalului prin care s-a explicat împrejurarea că, salariații care nu vor fi preluați de către vor fi repartizați în cadrul societății pârâte pe alte posturi, în funcție de pregătirea profesională a fiecăruia și numai în mod excepțional vor fi aplicate măsuri de protecție socială. În paralel au fost căutate soluții de redistribuire a salariaților nepreluați de către în alte locuri de muncă din cadrul societății. Această ofertă a fost refuzată de către reclamanți, doar 13 salariați din cadrul secției 5 refuzând să fie transferați la SC Salariaților care au refuzat transferul le-au fost propuse alte locuri de muncă în cadrul societății pârâte, la Transporturi, Târgoviște, însă doar patru din ei au semnat actele adiționale de schimbare a locului de muncă. Reclamanții au refuzat să semneze actele adiționale și începând cu data de 23.04.2008 au absentat nemotivat de la locul de muncă. Fiind convocați în comisia de disciplină, aceștia au refuzat să justifice cauzele pentru care absentează.
Pârâta solicită prin întâmpinare respingerea primului capăt de cerere întrucât începând cu data de 21.04.2008 reclamanții au refuzat să se prezinte la locurile de muncă astfel că, în lipsa prestării muncii de către aceștia, nici prestația echivalentă a angajatorului, remunerarea muncii, nu este datorată. De asemenea, capătul doi de cerere privind acordarea daunelor materiale, arată pârâta, urmează a fi respins întrucât absența de la locurile de muncă se datorează culpei reclamanților, iar unitatea pârâtă a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a nu lăsa salariații fără locuri de muncă. Cu privire la cererea reclamanților privind concedierea lor și acordarea ajutorului social, se solicită respingerea întrucât instanța de judecată nu poate impune pârâtei o astfel de măsură. Mai arată pârâta că, prin prezenta acțiune, reclamanții nu urmăresc altceva decât să beneficieze de sumele ce se acordă drept compensație în situația concedierii.
Prin sentința civilă nr.2026/4.12.2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamanți a drepturilor salariale cuvenite și neîncasate începând cu data de 21.04.2008 și în continuare pe durata existenței contractelor individuale de muncă încheiate cu pârâta. Tribunalul a respins cererea privind acordarea daunelor materiale și cererea privind acordarea indemnizațiilor de concediere, ca prematură.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei și că pârâta a vândut în luna februarie 2008 către mai multe active printre care și secția 5 în cadrul căreia își desfășurau activitatea reclamanții. Prin contractul încheiat între cele două societăți, cumpărătorul s-a obligat ca odată cu activele cumpărate să transfere și o parte din salariații ce își desfășurau activitatea în aceste domenii. Singura excepție de la această regulă a constituit-o secția 5 unde, conform contractului încheiat între părți, cumpărătorul a dorit să cumpere doar secția compusă din teren, construcții și utilaje, fără a se face și vreun transfer de personal. Ulterior a închiriat această secție către SC SA Câmpina, iar această din urmă societate și-a anunțat disponibilitatea, printr-o ofertă, de a angaja toți salariații care își desfășurau activitatea în această secție înainte de vânzarea către, dar și alți salariați ai SC SA, cu păstrarea drepturilor salariale.
Oferta făcută de către SC SRL Câmpina a fost refuzată de către reclamanți, iar acestora le-au fost propuse alte locuri de muncă în cadrul societății pârâte, la Transporturi, Târgoviște. Reclamanții au refuzat să semneze actele adiționale și, începând cu data de 23.04.2008, au absentat nemotivat de la locul de muncă. Fiind convocați în comisia de disciplină, aceștia au refuzat să justifice cauzele pentru care absentează. Convocarea la Comisia de disciplină a avut loc la data de 03.06.2008, propunerea comisiei fiind aceea de desfacere a contractului de muncă. Unitatea pârâtă nu a procedat la desfacerea contractelor de muncă ale reclamanților.
Tribunalul mai reține că, dat fiind faptul că între părți există contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată, acestea trebuie să-și producă toate efectele pe durata existenței lor, iar angajatorul este obligat la plata lunară a salariului conform dispozițiilor 154 și următoarele din Codul muncii. Chiar dacă reclamanții au lipsit nejustificat de la locul de muncă, această situație se datorează în exclusivitate culpei unității pârâte care avea la îndemână, în calitate de angajator, posibilitatea de a constata săvârșirea abaterilor disciplinare și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, conform dispozițiilor art. 40 din Codul muncii.
Cu privire la capătul de cerere privind daunele materiale tribunalul a reținut că reclamanții nu au făcut nici un fel de dovezi cu privire la aceste susțineri.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei să îi concedieze cu acordarea drepturilor similare celor ale colegilor concediați, instanța a apreciat că nu poate dispune o astfel de măsură întrucât concedierea este o măsură extremă care se aplică doar în situația în care locul de muncă ocupat de salariat a fost desființat efectiv, iar luarea acestei măsuri poate fi inițiată de către angajator cu respectarea dispozițiilor legale, iar instanța de judecată nu se poate substitui angajatorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, cu motivarea că tribunalul a rezolvat greșit cererea introductivă, așa cum a admis-o în parte.
Arată recurenta că instanța de fond nu a constatat că, practic se ajunge la o plata lipsită de o cauză juridică și nu a avut în vedere excepția de neexecutare a contractului opusă de societate.
Se susține că în mod eronat tribunalul, deși constată lipsa nejustificată a salariaților de la serviciu, stabilește culpa unității și o obligă la despăgubiri.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, precum și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta a vândut în luna februarie 2008 către mai multe active printre care și secția 5 în cadrul căreia își desfășurau activitatea reclamanții - intimați
Prin contractul încheiat între cele două societăți, cumpărătorul s-a obligat ca odată cu activele cumpărate să transfere și o parte din salariații ce își desfășurau activitatea în aceste domenii, mai puțin cei de la secția 5 unde, conform contractului încheiat între părți, cumpărătorul a dorit să cumpere doar secția compusă din teren, construcții și utilaje, fără a se face și vreun transfer de personal.
Ulterior a închiriat această secție către SC SA Câmpina, iar această din urmă societate și-a anunțat disponibilitatea, printr-o ofertă, de a angaja toți salariații care își desfășurau activitatea în această secție înainte de vânzarea către, inclusiv reclamanții - intimați din prezenta cauză, dar oferta a fost refuzată.
Reclamanților - intimați le-au fost propuse alte locuri de muncă în cadrul societății pârâte, la Transporturi, Târgoviște, însă și aici aceștia au refuzat să semneze actele adiționale și, începând cu data de 23.04.2008, au absentat nemotivat de la locul de muncă.
Cu toate că s-a constatat absența nemotivată de la serviciu, unitatea recurentă nu a procedat la desfacerea contractelor de muncă ale reclamanților.
Este cert că reclamanții intimați au absentat nemotivat de la serviciu și, prin urmare nu au depus nici un fel de muncă, așa cum se obligaseră în contractele individuale de muncă.
Potrivit art.154 alin.1 Codul muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Ori, în speța de față munca nu a fost depusă de salariați pentru a exista, corelativ obligația angajatorului la plata salariului.
Faptul că angajatorul nu a sancționat disciplinar salariații nu poate fi considerată o culpă a acestuia, deoarece, potrivit art.263 alin.1 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare, iar nu o obligație în acest sens.
Prin urmare, în mod eronat tribunalul a obligat angajatorul la plata drepturilor salariale pe perioada cât reclamanții - intimați nu au prestat muncă.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304 pct.9 și 312 alin.1 pr.civ. va admite recursul, va modifica în tot sentința și pe fond, va respinge acțiunea ca neîntemeiată, sub toate capetele de cerere formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de de pârâta SC SA B, cu sediul în B,- bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2062 din 4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna M, sat Caselor, județ D, -, domiciliat în comuna, sat, județ D, domiciliat în comuna M, sat, județ D, -, domiciliat în Târgoviște, str.- -,.11 F,.F,.21, județ D, domiciliat în M,-,.5C,.2,.10, județ D, domiciliat în M,- A, județ D, domiciliat în M,-,.3, județ D, -, domiciliat în M,-, -.B,.4,.20, județ D și, domiciliat în comuna, județ
Modifică în tot sentința și pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Red. /AF
2 ex./9.04.2009
. fond - Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
