Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 469/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 469
Ședința publică din 21 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții,cu domiciliul ales la sediul Primăriei comunei, județul B, împotriva sentinței nr.39din12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtei intimate Primăria comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că în cauză nu sunt chestiuni prealabile, recursul fiind în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani - Secția civilă și înregistrată la data de 24.10.2008, reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, județul B, au solicitat anularea actului emis de aceasta privind refuzul acordării tichetelor de masă și obligarea pârâtei la acordarea și plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuiau să beneficieze în temeiul Legii nr. 142/1998, începând cu data de 1.01.2005 și până în prezent și acordarea acestora pe viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajați ai Primăriei comunei și să prin cererea înregistrată sub nr. 1370 din 20.10.2008 au solicitat pârâtei acordarea tichetelor de masă iar prin adresa cu același număr din data de 20 octombrie 2008 li s-a comunicat că aceste tichete nu pot fi acordate deoarece în bugetele instituțiilor publice nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, art. 5 alin. 1 și următoarele din Codul muncii și art. 41 alin. 2 din Constituția României, au dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară, sub formă de tichete de masă.
Faptul că prin Legea nr. 142/1998 se prevede doar posibilitatea acordării tichetelor de masă nu însemnă - susțin reclamanții, că nu au dreptul la acestea iar posibilitatea acordării lor numai în funcție de voința angajatorului și anume, includerea sau nu a acestor sume în bugetul de stat, este neîntemeiată și nejustificată, întrucât, în fapt, tichetele de masă au fost acordate doar pentru anumite categorii de salariați, ajungându-se la o gravă și inexplicabilă discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin. 2, art. 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 din Codul muncii, art. 41 din Convenția Europeană Drepturilor Omului.
Pârâta, prin întâmpinare, a arătat că în mod surprinzător și neechitabil s-a ocolit acordarea acestor tichete de masă pentru toți salariații unităților bugetare.
Prin sentința nr. 39 din 12.01.2009 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.01.2004 - 12.10.2005, pe care le-a respins ca prescrisă.
S-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, județul B, având ca obiect plata sumelor actualizate reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada ulterioară datei de 24.10.2005.
S-a respins, ca nefondat capătul de cerere având ca obiect anularea adresei nr. 1370 din 20.10.2008 emisă de Primăria comunei.
Împotriva sus-menționatei sentințe, reclamanții au declarat recurs.
În motivarea acestei căi de atac, care poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenții au reiterat și dezvoltat susținerile din acțiunea adresată instanței de fond, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Examinând recursul de față, curtea îl constată neîntemeiat.
Astfel, din actele și lucrările dosarului, precum și din dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța de fond, în considerentele sentinței recurate, a reținut că reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei comunei.
S-a constatat că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații "pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, tichetele de masă "se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar".
Așadar, întrucât textul art. 1 alin. 1 prevede doar posibilitatea nu și obligativitatea acordării tichetelor de masă, înseamnă că prevederea în buget a unor sume cu această destinație nu constituie singura condiție pentru acordarea unor sume cu această destinație nu constituie singura condiție pentru acordarea lor.
S-a mai reținut că, așa cum rezultă din Contractele colective de muncă unice la nivel național nr. 20.01/2005 și nr. 2895/21 din 29.12.2006, întrucât acestea prevăd în art. 41 alin. 1 lit. b, respectiv art. 42 alin.2 lit. b pot fi acordate tichete de masă "conform prevederilor legale și înțelegerii părților".
Față de cele sus-menționate, corect instanța de fond a concluzionat că întrucât reclamanții nu au dovedit existența unei neînțelegeri a părților angajat-angajator cu privire la acordarea tichetelor de masă în lipsa acesteia ca una din condițiile primirii acestui drept, nu pot pretinde acordarea lui și nici că ar fi discriminați în raport cu alți salariați din sectorul bugetar.
Corect s-a reținut, de asemenea că, la această concluzie a ajuns și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a apreciat, în legătură cu art. 14 privind discriminarea din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că diferența de tratament devine discriminatorie, în sensul acestui articol, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe justificare rezonabilă.
După ce a analizat condițiile pe care o faptă trebuie să le întrunească pentru a fi calificată ca fiind faptă de discriminare, instanța de fond a reținut că, în cauză, reclamanții nu au indicat în mod concret salariații din domeniul bugetar în raport cu care consideră că nu sunt tratați în mod egal și, chiar și ipoteza nominalizării lor, situația comparabilă trebuia analizată inclusiv sub aspectul existenței unui contract colectiv de muncă care prevede acordarea tichetelor de masă.
S-a mai menționat, corect de asemenea, că, prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii nr. XIV din 18.02.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează pentru personalul contractual în sensul că " aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, se ce poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contracte colective de muncă".
Chiar dacă în decizie se face referire la situația concretă a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, interpretarea dată dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 este aceeași și pentru reclamanți, întrucât aceștia se află în situație comparabilă, având calitatea de personal contractual într- instituție bugetară.
Față de cele de mai sus și cum sentința recurată este legală, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de de reclamanții,împotriva sentinței nr.39din12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. jud. -, pensionat,
semnează președintele instanței.
Red.
Judec fond:
Tehnored.,
Ex. 2 / 25.05.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Nicolae, Andrianu Virgil
