Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 934/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 934
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții,și-, toți prin Sindicatul Liber și Independent "" al Salariaților din Învățământ - zona R,-, județul S, împotriva sentinței civile nr.418din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns G - lider de sindicat al Sindicatului Liber și Independent "" al Salariaților din Învățământ zona R, lipsă fiind reclamanții recurenți, reprezentanții pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean S și Școala cu clasele I-VIII Fântâna M, precum și reprezentanții intimatului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamanților a depus la dosar mandat expres, prin care își restrâng pretențiile salariale în funcție de perioada de la care s-a acordat sporul de ecran de 15%, respectiv 1.01.2006 și până la 1.01.2008.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Sindicatului Liber și Independent "" al salariaților din învățământ - zona R - G, având mandat expres de reprezentare a reclamanților recurenți în cauză, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Suceava și admiterea cererii, în sensul acordării sporului de ecran de 15%, pentru perioada 1.01.2006 și până la 1.01.2008.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr- din 9.01.2009, reclamanții, și -, prin Sindicatul Liber și Independent "" al Salariaților din Învățământ zona R, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean S și Școala cu clasele I-VIII Fântâna M, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să acorde personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, actualizate în raport cu rata inflației la data plății, precum și la plata în continuare a acestui spor, de la data pronunțării hotărârii și până la încetarea raporturilor de serviciu și obligarea pârâților la înscrierea în carnetul de muncă al fiecărui reclamant și în celelalte evidențe salariale a mențiunilor corespunzătoare acestor drepturi salariale.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în sistemul de învățământ sunt cadre didactice, cadre didactice auxiliare și personal nedidactic, care își desfășoară activitatea utilizând efectiv calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, iar utilizarea calculatorului poate duce la dobândirea unor afecțiuni, astfel că se impune acordarea sporului salarial în condițiile legii pentru condiții vătămătoare. Au mai arătat reclamanții că, în legătură cu măsura protecției și securității în muncă, sporurile la salariu pot fi stabilite până la valoarea maximă permisă de lege, pentru locurile de muncă cu condiții grele sau vătămătoare, mai ales că aceste sporuri pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a unui drept distinct. Au susținut reclamanții, că sporul de calculator de 15% din salariul de bază pe care îl solicită, a fost și este acordat anumitor categorii de salariați din anumite domenii, iar în măsura în care legea este aplicabilă tuturor în mod egal se încalcă în acest fel principiul nediscriminării. Reclamanții au mai precizat că, în fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, la începutul anului școlar are loc controlul medical efectuat de personalul de specialitate din cadrul medicinii muncii și, cu acest prilej, au fost expertizate locurile de muncă cu risc pentru sănătate datorită faptului că se lucrează la calculator, angajatul expunându-se radiațiilor emise în timpul efectiv de lucru.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 6 alin. 2 și art. 241 alin. 1 lit. d) din Codul muncii, art. 8 lit. c) din nr.HG 281/1993, Legea nr. 54/2003, Legea nr. 128/1997, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură învățământ.
Pârâții, legal citați nu au formulat apărări în cauză.
Prin sentința civilă nr. 418 din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin art. 8 alin. 1 lit. c din nr.HG 281/1993 nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept, ci a fost instituită o posibilitate a salariaților de a beneficia de acest drept și care este condiționat în ceea ce privește aplicarea la instituțiile bugetare de stabilirea ocurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor. Or, reclamanții nu au dovedit în cauză faptul că Ministerul Educației și Cercetării a stabilit că locurile lor de muncă se încadrează în condiții grele de muncă, mărimea concretă a sporului ori condițiile de acordare, iar acest drept nu le-a fost plătit.
De asemenea, tribunalul a reținut că, prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006 (art. 24 alin. 1) nu s-a prevăzut imperativ acordarea acestui drept, ci acordarea sa a fost condiționată de prevederea lui în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții. Prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, părțile au prevăzut doar că se acordă salariaților sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii suplimentare, reducerea vârstei de pensionare, echipamente și materiale de protecție gratuite, pentru prestarea activității în locuri de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, fără însă a negocia concret cuantumul sporului. Pe de altă parte s-a reținut că potrivit art. 9 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, acest contract colectiv de muncă se încheie pe durată de un an și intră în vigoare la data înregistrării acestuia, cu posibilitatea de prelungire. Dacă acest contractul nu este denunțat de nici una dintre părți cu minimum 60 de zile înainte de data expirării sau dacă nici una dintre părți nu are inițiativa renegocierii lui, contractul se prelungește automat pe o perioadă de un an.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004 a fost valabil inițial pentru perioada 9.01.2004 - 9.01.2005 și, ca urmare a nedenunțării lui, s-a mai prelungit pentru încă un an, respectiv 9.01.2005 - 9.01.2006. În consecință pentru perioada cu privire la care reclamanții solicită sporul, respectiv 9.01.2006 - 9.01.2009, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004 nu mai era în vigoare, întrucât în cuprinsul acestuia nu se specifică faptul că se prelungește pe perioade de câte un an, ci doar pentru un an.
În legătură cu argumentele invocate de reclamanți privind discriminarea s-a reținut că, în legătură cu art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, prin Sindicatul Liber și Independent "" al Salariaților din Învățământ, Zona R, invocând faptul că, din interpretarea prevederilor art. 8 alin. 1 din nr.HG 281/1993, art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Învățământ, art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, se desprinde concluzia că personalul din învățământ beneficiază de acordarea unui spor de 15% din salariul de bază, pentru activitate desfășurată în condiții periculoase sau vătămătoare. Arată recurenții că, datorită exercitării funcțiilor care presupun utilizarea computerului cel puțin 50%, sunt expuși condițiilor vătămătoare de muncă, fiind supuși unui risc real de îmbolnăvire profesională, legat direct de profesie.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, art. 8 lit. a din HG281/1993, art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de ramură de învățământ, art. 24 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel național, dispoziții ale Contractelor colective de muncă la nivel național pentru anii 2005-2006, 2007 - 2010.
La termenul de judecată din data de 2 iulie 2009, reprezentantul Sindicatului Liber și Independent "" al salariaților din învățământ - zona R - G, a precizat că pretențiile formulate inițial, pentru perioada 2006 - 2008, se impun a fi restrânse la perioada 12 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2007, sens în care la termenul de judecată de astăzi a depus mandat expres prin care reclamanții își restrâng pretențiile salariale în funcție de perioada de la care s-a acordat sporul de ecran de 15%, respectiv 1.01.2006 și până la 1.01.2008.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ pentru anii 2003-2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, valabil ca urmare a nedenunțării lui și pentru perioada 9.01.2005-9.01.2006, prevedea, la art. 36 alin. 4 că, pentru condiții grele de muncă, salariații beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către minister, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Finanțelor Publice.
Art. 24 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006, dispune că, pentru prestarea activității în locurile de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, salariații au dreptul, după caz, la sporuri la salariul de bază, prevăzute de contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă clar și neechivoc că tot ceea ce ține de condițiile de acordare a sporului pentru condiții grele de muncă, respectiv: locurile de muncă, salariații care urmează să beneficieze, mărimea sporului, trebuie să se stabilească de minister, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Finanțelor Publice.
HG nr. 281/1993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, stabilește că, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, poate fi acordat pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective (art. 8 alin. 1 lit. a).
Însă și acest act normativ dispune că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor.
Buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, nr. 58 din 23.01.2009, depus de reclamanți în copie la fila 9 dosar, nu se poate substitui condiției obligatorii impuse atât de contractele colective de muncă cât și de HG281/1993.
Contractul colectiv la nivel de ramură de învățământ nr. 5521/01/9.01.2004, a încetat la data 9.01.2006. Articolul 33 alin. 1 lit. a din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă dispune că încetează contractul colectiv la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia.
Or, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ înregistrat sub nr. 5521/01/9.01.2004, a fost valabil pentru perioada 9.01.2004- 9.01.2005 și ulterior, ca urmare a nedenunțării lui, pentru încă un an, respectiv 9.01.2005-9.01.2006 (art. 9 din Contractul colectiv de muncă nr-), în 2008 nemaifiind în vigoare.
angajării negocierii colective aparține însă și organizației sindicale sau reprezentanților salariaților, așa cum prevăd art. 3 alin. 6 și următoarele din Legea nr. 130/1996.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă clar și neechivoc că tot ceea ce ține de condițiile de acordare a sporului pentru condiții grele de muncă, respectiv: locurile de muncă, salariații care urmează să beneficieze și mărimea (cuantumul concret) sporului, trebuie să se stabilească de minister, după consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului muncii, solidarității sociale și familiei și al Ministerului finanțelor publice. În nr.HG 281/1993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, se stabilește că, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, poate fi acordat pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective (art. 8 alin. 1 lit. a). Însă și acest act normativ dispune că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul sănătății și de Ministerul muncii, solidarității sociale și familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor.
Buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, nr. 142 din 21.01.2008, depus de reclamanți în copie la fila 12 dosar fond, nu se poate substitui condiției obligatorii impuse atât de contractele colective de muncă, cât și de HG281/1993, ci poate constitui unul din actele premergătoare emiterii regulamentului ori ordinului de către ministerele competente.
De asemenea, reține Curtea că, prin Hotărârea nr. 2 Comisiei paritare la nivelul inspectoratului școlar județean S, întrunită în data de 14.04.2008, fila 4 dosar recurs, s-a stabilit că se acordă un spor de 10-30%, calculat la salariul de bază, personalului din unitățile de învățământ/inspectoratul școlar, care lucrează la calculator. Dar, această acordare nu este necondiționată. În art. 2 al acestei hotărâri se arată că acest spor se va acorda în funcție de timpul lucrat la calculator, pe baza buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, emis de Autoritatea de sănătate publică, a hotărârii Consiliului de administrație al unității de învățământ / inspectoratul școlar și a deciziilor emise în acest sens. Totodată, articolul 3 precizează în acord cu actele normative arătate anterior că sporul de 10-30% se va acorda după îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 2.
Deși reclamanții au solicitat acordarea acestui spor de la data introducerii acțiunii, precum și pentru 3 ani anterior introducerii acesteia, din coroborarea dispozițiilor mai sus menționate, rezultă că acest drept devine actual din momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 2 din Hotărârea nr. 2 Comisiei paritare la nivelul S din data de 14.04.2008, respectiv după emiterea buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă. La dosar a fost depus (fila 12 fond) Buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 1428 din 21.01.2008, iar din adresa nr. 767 din 21 mai 2009 (fila 13 recurs) rezultă că reclamanții primesc sporul de 15% pentru calculator începând cu data de 01.01.2008, acțiunea reclamanților fiind restrânsă pentru perioada 01.01.2006-01.01.2008.
Față de dispozițiile normative arătate anterior, reținând că pentru perioada pentru care reclamanții și-au restrâns pretențiile nu s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor privind determinarea prin expertizare a locurilor de muncă pentru care se poate acorda sporul solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECID E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții,și -, toți prin Sindicatul Liber și Independent "" al Salariaților din Învățământ - zona R, împotriva sentinței civile nr. 418 din9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond.;
Tehnored.
Ex. 2 / 07.07.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Timofte Cristina
