Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 28/2008
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 3: Daniela Mărginean
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantele - și împotriva deciziei civile nr. 298/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurentele reclamante și avocat pentru intimata pârâtă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este timbrat ( 14).
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru recurentele reclamante, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea în tot a deciziei atacate cu admiterea acțiunii reclamantelor așa cum a fost formulată. În drept disp. art. 318 alin 1 Cod pr. civ. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță.
Din întreg probatoriul administrat în cauză reiese faptul că pârâta a refuzat să încheie contract de închiriere cu reclamantele, pe care nu le recunoaște ca și proprietare ale imobilului, acestea fiind private de dreptul lor, iar pârâta locuiește în imobil fără a plăti chirie. Învederează cele expuse pe larg în scris.
Avocat pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului, menținerea celor două hotărâri pronunțate la fond și în apel ca temeinice și legale. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță.
Învederează faptul că imobilul a fost restituit reclamantelor în baza Legii 10/2001, fiind prevăzută o procedură specială de notificare a chiriașilor față de OUG 40/1999, procedură pe care reclamantele nu au respectat- Referitor la neplata chiriei, învederează că aceasta se datorează faptului că nu a fost încheiat contract de închiriere.
În replică, avocat, învederează că intimata pârâtă nu invocă vătămarea vreunui drept, ci nerespectarea procedurii de notificare.
-//-
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.nr.2549 din 17.05.2007 a Judecătoriei Sibiua fost respinsă acțiunea civilă promovată sub nr.1878 din 2.03.2007 de reclamantele și în contradictoriu cu intimata, reținându-se în esență prelungirea prin act normativ a contractului încheiat cu intimata și nerespectarea de către reclamante a procedurii prealabile evacuării.
Împotriva soluției au declarat apel reclamantele, criticând soluționarea cauzei pe considerente de procedură, care este irelevantă: notificarea are rol de informare și convocare a chiriașului, sunt încălcate principii CEDO și Constituția, locațiunea nu a fost prelungită tacit, ele sunt proprietare, private de dreptul lor, statul trebuie să aibă grija cazurilor sociale.
Prin decizia civilă nr.298/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr- s-a respins apelul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr.2539 din 17.05.2007 a Judecătoriei Sibiu pe care a păstrat-
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Situația foștilor proprietari, care și-au dobândit imobilele, imobile care sunt grevate cu chiriași, a fost reglementată legal, urmarea prescripțiilor impuse de lege asigurând o rezolvare mai sigură și mai rapidă a situației. În prezenta cauză, apelantele nu au dovedit că au urmat prescripțiile legale, astfel încât acestea nu le protejează. Intimata este beneficiara unui contract de închiriere, ale cărui efecte s-au prelungit în timp (fila 37). la contractare nu s-a făcut în modul prescris de lege, ci prin avocat, acesta nesuplinind cerința legală (art.10 din Legea nr.10/2001).
La negocierea la care s-au prezentat ambele părți, acestea nu au căzut de acord, dar această împrejurare nu valorează refuz din partea chiriașului, ci soluția era cererea de mediere prin intermediul instanței, care ar fi avut autoritatea de a impune plata chiriei sau ar fi generat măsuri de sancționare a neplății. Procedând astfel, apelantele au favorizat prelungirea tacită a contractului de închiriere al intimatei (art.15 din Legea nr.10/2001). De altfel, art.13 din Legea nr.10/2001 face referire la prelungirea efectelor OUG nr.40/1999 asupra contractelor încheiate cu chiriașii, chiar ulterior apariției acestei legi.
În ceea ce privește contradicția dintre legislația locală și cea europeană, problema excede investirii și nu a făcut obiectul judecății la fond.
Procedura este impusă de lege, deci trebuie respectată sau trebuie arătat temeiul legal care ar abilita instanța să nu țină seama de regulile ei.
-//-
Notificarea are rol de comunicare, dar și de somația și de dovadă a respectării unor reguli, el reprezentând un element al solemnității și seriozității actului sau faptului juridic.
Dreptul de proprietate este garantat de Constituție, dar nu trebuie uitat că apelantele au dobândit dreptul acesta grevat, iar prevederile Codului civil aplicabile dreptului comun, mențin efectele unei locațiuni anterioare. Astfel. Prevederile de protecția speciale sunt, în fapt, concordante regulii comune.
În ceea ce privește atitudinea pe care ar trebui să o aibă statul față de cazuri asemenea acestuia, nu este atribuția instanței să facă comentarii pe această temă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate.
În expunerea criticilor se arată în esență că procedura prevăzută de art.10 din OUG 40/1999 este de informare și convocare a chiriașului.
Chiar dacă textul prevede ca informarea să aibă loc prin executorul judecătoresc, sancționarea nerespectării acestei proceduri - în speță comunicarea făcându-se prin avocat - nu poate fi respinsă cererea de evacuare atâta timp cât partea potrivnică nu a indicat o vătămare.
Respingerea acțiunii a fost motivată și pe considerentul că proprietarii trebuiau să respecte prevederile art.13 și 15 din Legea 10/2001, fapt ce vine în contradicție cu textul constituțional referitor la garantarea proprietății (art.21) și art.6 din CEDO.
Prorogarea contractului ca sancțiune pentru nerespectarea art.10 din OUG 40/1999 are în vedere termenul legal de 5 ani ce a operat.
Instanțele au interpretat și aplicat greșit în speță dispozițiile art.11 din OUG 40/1999 considerând că prorogarea locațiunii, în ipoteza neîncheierii contractului de închiriere, este nelimitată.
Prorogarea locațiunii, ca sancțiune în temeiul art.11 din OUG 40/1999 a expirat la 8.04.2004 când a expirat durata de 5 ani prevăzută de lege.
A sancționa proprietarii care au omis să se conformeze condițiilor de formă prevăzută de art.10 din OUG 40/1999, fără nici o posibilitate concretă și reală de a încasa o chirie a făcut să apese asupra lor o sarcină specială, exorbitantă.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv prevederile art.306 Cod procedură civilă care obligă instanța de recurs să procedeze la soluționarea recursului dacă dezvoltarea motivelor face posibilă încadrarea în vreunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele:
E de precizat că stabilirea situației de fapt de către instanțele de fond excede controlului instanței de recurs după abrogarea pct.11 al art.304 Cod procedură civilă prin OUG 138/2000.
-//-
(continuarea deciziei civile 28/2008 dată în dosar -)
Instanțele de fond au aplicat corect textele legale incidente, respectiv prevederile art.13, 15 din Legea 10/2001.
Corect a reținut instanța de apel că la negocierea la care s-au prezentat ambele părți, acestea nu au căzut de acord cu încheierea noului contract de închiriere, motivul fiind cuantumul chiriei, situație în care erau incidente prevederile alin 2 al art.15 din Legea 10/2001.
De altfel, chiar recurenții arată că nu au respectat condițiile de formă prescrise de art.10 din OUG 40/1999.
Susținerile recurentelor referitoare la expirarea termenului de prorogare a locațiunii sunt de neprimit față de prevederile legale citate mai sus.
Critica privitoare la legislația europeană și dreptului de proprietate garantat de Constituție au fost analizate de instanța de apel.
Din verificarea motivelor de apel se constată că acestea sunt identice cu cele formulate în fața instanței de recurs, motive care au fost analizate pe larg de către instanța de apel.
Pentru aceleași considerente, se constată că sunt de neprimit criticile formulate motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea urmează a respinge ca nefondat prezentul recurs.
Față de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimați și justificate cu chitanță la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele și împotriva deciziei civile nr.298/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă recurentele să plătească intimatei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
-
Grefier,
-
Red.
Dact.CC.2ex/21.02.2008
Jud..
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
