Speta Legea 10/2001. Decizia 248/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 248/A/2009
Ședința publică din data de 9 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea președinte al Curții de Apel Cluj
Grefier: - -
-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții apelanți și împotriva sentinței civile nr. 304/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamanților apelanți, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții apelanți și reprezentanții pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, schimbarea în totalitate a sentinței civile nr. 304/2009, ca neîntemeiată și nelegală; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
1. Cererea de chemare în judecată. Prin contestația înregistrată la data de 02.03.2007, cu nr-, pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții și au chemat în judecată Primarul municipiului C-N și Consiliul Local al municipiului C-N, solicitând modificarea în totalitate a dispoziției nr. 2941 din 31.01.2007, cu obligarea pârâților la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a imobilului teren înscris în CF nr. 21647 C-N, cu nr. top 21585/88, în limitele suprafeței libere și neafectate de lucrări.
Totodată, să fie obligați pârâții la acordarea de măsuri reparatorii în compensare cu o suprafață de teren învecinată, până la concurența suprafeței ce nu poate fi restituită și numai în subsidiar la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată determinate în proces.
În motivele cererii, se arată faptul că prin dispoziția atacată a fost respinsă solicitarea de restituire în natură a imobilului preluat abuziv de stat și aceasta în condițiile în care pe teren nu există construcții definitive cu caracter public sau privat, operând obligația legală a restituirii în natură.
În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 10/2001, HG nr. 498/2003, art. 112, art. 274-277. proc. civ.
2. Întâmpinarea. Prin întâmpinare, cei doi pârâți au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât suprafețele pretinse de reclamanți sunt afectate de documentații de urbanism și nu pot face obiect al restituirii în natură, fiind interzise orice schimbări ale funcțiilor acestor spații ori diminuarea suprafețelor înverzite, conform prevederilor art. 3 din Regulamentul de aplicare a. Mai mult decât atât, Consiliul Local al municipiului C-N invocă în apărare excepția lipsei calității procesuale pasive, o acțiune în justiție de natura celei promovată de reclamanți urmând a fi îndreptată potrivit Legii nr. 10/2001 împotriva Primarului, în calitate de emitent al actului administrativ atacat ( 59-64 dosar tribunal).
3. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 304/12.05.2009 Tribunalul Cluja respins plângerea reclamanților și împotriva Consiliului Local al mun. C-N, pentru lipsa calității procesuale pasive și a respins plângerea acelorași reclamanți în contradictoriu cu Primarul mun. C-N, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit faptul că imobilul identificat inițial în CF nr. 21647 C, cu nr. top 21585/88 reprezentând loc de casă în suprafață de 650 mp. și construcție a aparținut proprietarilor tabulari și, fiind preluat de Statul Român prin expropriere, în baza Decretelor de expropriere nr. 362/1976, nr. 360/1977, nr. 363/1978.
Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanții au formulat o notificare solicitând restituirea terenului în natură, în condițiile în care construcția a fost demolată.
Prin Dispoziția nr. 2941/2007, dată de pârâtul Primarul municipiului C-N, cererea de restituire în natură a fost respinsă, făcându-se propunerea de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică judiciară, care relevă faptul că terenul în litigiu este situat în vecinătatea unor blocuri de locuințe, pe suprafața de teren expropriată de la reclamanți fiind amplasate garaje și amenajate alei betonate de acces, care deservesc garajele și blocurile din zonă.
În aceste circumstanțe, prima instanță a apreciat că este imposibilă restituirea în natură a terenului fără a periclita folosința normală a proprietăților învecinate, fiind absolut necesare locurile de parcare și aleile de acces într-o zonă cu densitate mare de locuințe. Chiar dacă ar fi demontate garajele existente, soluția de restituire în natură ar fi improprie în raport cu amplasamentul terenului între blocuri de locuință.
Prin urmare, aplicând dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, instanța a respins acțiunea.
4. Declarația de apel. Împotriva acestei sentințe reclamanții și au declarat apel solicitând schimbarea, iar pe fondul cauzei admiterea contestației așa cum a fost formulată, cu consecința restituirii în natură a imobilului teren în suprafață de 425 mp. și obligării pârâtului la acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de 228 mp. teren.
În motivele declarației de apel, se afirmă că interpretarea pe care prima instanță a dat-o art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 este vădit eronată și nefondată pe probe, regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv aplicându-se cu precădere în toate situațiile în care există teren liber.
Apelanții susțin că sunt îndreptățiți, potrivit art. 10 alin. 3 și art. 11 alin. 2, la o restituire în natură a terenului în suprafață de 425 mp. deoarece construcția expropriată a fost demolată, iar lucrările pentru care
s-a dispus exproprierea nu s-au executat în totalitate pe acest teren, ocupat în prezent de garaje (construcții ușoare sau demontabile) și de alei betonate, care nu afectează traseele conductelor de apă și canalizare ori linia electrică.
Terenul în litigiu nu poate fi afectat de documentații de urbanism legal aprobate, pentru construirea unor obiective de utilitate publică, dată fiind suprafața redusă a acestuia și dat fiind faptul că este disponibil în înțelesul legii, fiind ocupat de construcții provizorii.
Se apreciază că o restituire a terenului revendicat nu afectează utilizarea normală a unor eventuale amenajări subterane, căile de acces, aleile și spațiile verzi din zonă și nu periclitează sub nicio formă folosința normală a proprietăților din blocurile de locuințe, dată fiind amplasarea acestuia, evidențiată în planul de situație la raportul de expertiză.
Mai mult decât atât, restituirea în natură în limitele unei suprafețe de 425 mp. teren rămâne posibilă în condițiile în care operațiunea de restituire a terenului revendicat de primul proprietar, s-a finalizat, prin Dispoziția nr. 1823/2005, astfel cum a fost modificată prin Dispoziția nr. 1686/2006.
5. Întâmpinarea. Primarul municipiului C-N, în calitate de intimat, și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea depusă la data de 10.09.2009 ( 11 dosar), solicitând respingerea apelului ca nefondat, în esență pentru că imobilul se află într-o zonă sistematizată ori sistematizare presupune nu numai edificarea unor blocuri de locuință, ci și amenajarea unor alei și spații verzi, astfel că soluția restituirii în natură ar fi improprie în raport cu amplasamentul terenului și cu densitatea populației din zonă ( 11-12 dosar).
6. Judecata în apel. Verificând hotărârea atacată, Curtea apreciază că apelul reclamanților este fondat, în considerarea celor ce urmează:
Sub aspectul stării de fapt, este cert că prin notificarea din 13.11.2001, realizată prin Biroul executorului judecătoresc și înregistrată la Primăria municipiului C-N cu nr. 68220/3/14.11.2001, soții și au solicitat, în condițiile și pe temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în C-N,-,fostă Dealul, reprezentând teren în suprafață de 650 mp. identificat în CF nr. 21647 C-N, cu nr. top 21585/88. proprietari arată că acest teren a fost preluat de Statul Român prin expropriere, iar la data exproprierii exista pe teren o casă de locuit pentru care au fost despăgubiți și care ulterior preluării a fost demolată de stat ( 19 dosar tribunal).
Potrivit Colii funciare nr. 21647 C, parcela cu nr. top 21585/88, având categoria de folosință "Loc de casă la Dealul " și o suprafață de 650 mp. a avut ca proprietar tabular, sub B1, cu titlu de împroprietărire, conform Legii nr. 185/1945 pe văduva de la care soții și au dobândit dreptul de proprietate cu titlul de cumpărare, întabulându-și acest drept la 15.07.1957, sub B 2-3 ( 20-21 dosar tribunal).
Imobilul descris mai sus și clădirea care a fost edificată asupra acestui teren, proprietate extratabulară, au fost preluate de Statul Român prin efectul Decretului de expropriere nr. 360/07.10.1977 de la soții și, potrivit actelor de preluare depuse la dosarul primei instanțe în acest sens ( 42-43,. 49-52).
Ulterior preluării, în baza încheierii CF din 04.03.1980, dată cu nr. 1329, imobilul identificat cu nr. top 21585/88 a fost transcris într-o coală funciară nouă, înființată în favoarea Statului Român, dispunându-se sistarea CF nr. 21647 C, din lipsă de imobil ( 20-22 dosar).
Conform referatului întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, construcția edificată pe terenul cu nr. top 21585/88 a fost demolată, iar terenul a fost cuprins într-o zonă sistematizată. Mai mult decât atât, parcela inițială cu nr. top 21585, din care s-a desprins topograficul 21585/88, a fost revendicată de numitul, proprietar inițial al terenului, preluat de stat și apoi atribuit în proprietate în baza Legii de reformă agrară nr. 187/1945 ( 17 dosar tribunal).
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de exp. ing. ( 129-138 dosar tribunal), se concluzionează în sensul că suprafața reală a parcelei identificată cu nr. top inițial 21858 este de 653 mp. din care:
- suprafața de 425 mp. teren este în prezent ocupată de garaje și alei betonate, fără a fi afectată de traseele conductelor de apă și de canalizare și nici de traseul liniei electrice;
- suprafața de 228 mp. este în prezent ocupată de o alee betonată și de teren viran, în acest loc existând vechea construcție a soților, demolată după expropriere; această suprafață nu este afectată de traseele conductelor de apă și de canalizare și nici de traseul liniei electrice.
Răspunzând obiecțiunilor la raportul de expertiză, formulate exclusiv de reclamanți, expertul precizează prin înscrisul depus la 20.02.2009 ( 176-178 dosar tribunal), faptul că o porțiune determinată din vechiul nr. topografic 21585/88 se suprapune cu lotul nr. 1, care a fost restituit terțului, potrivit actelor de proprietate depuse în acest sens la dosar, această porțiune afectând suprafața de 228 mp. teren, identificată între punctele B, F, J, A din Anexa nr. 4 la raportul de expertiză.
Rămâne, prin urmare, în litigiu suprafața de 425 mp. teren, cuprinsă între punctele B, C, D, F din Anexa nr. 4 la raportul de expertiză, în prezent ocupată de garaje și alei betonate, în limitele căreia reclamanții pretind restituirea în natură.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, în ipoteza în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Textul trimite la dispozițiile art. 10 alin. 3, 4, 5 și 6, care se vor aplica în mod corespunzător.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 3, 4 și 5 din Legea nr. 10/2001, republicată, se restituie în natură: terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate după data de 01.01.1990, precum și construcții ușoare sau demontabile; terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora, ori lucrările au fost abandonate; trenuri pe care s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare.
Ipoteza alin. 6 al art. 10 presupune producerea unor calamități naturale, fiind exclusă în speță.
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250 din 7 martie 2007, precizează în cuprinsul art. 10.3, că restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren care nu afectează căile de acces, existența și utilizarea normală a unor amenajări subterane.
Totodată, prin art. 10.4 din Norme se instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile, precum garaje, chioșcuri și altele asemenea, chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată.
În raport cu textele normative mai sus evocate, Curtea constată că nu există în cauză impedimente legale la restituire, atâta timp cât a fost stabilit cu certitudine faptul că suprafața de 425 mp. teren, identificată de expert, este ocupată de garaje (construcții ușoare sau demontabile în înțelesul legii), că acest teren nu este afectat unor amenajări subterane și că nu este prevăzut în documentațiile de urbanism ca fiind destinat construirii unor noi obiective de utilitate publică, precum locuințe sociale, spitale, școli, parcuri, etc.
Cât privește existența pe acest teren a unor căi de acces, amplasamentul lor, așa cum este evidențiat în Anexa nr. 4 ( 138 dosar tribunal) la raportul de expertiză tehnică judiciară nu afectează accesul către blocurile de locuințe, fiind vorba de o singură alee betonată care asigură accesul către garajele construite în acest loc, prin urmare această amenajare nu este de natură a limita restituirea, în înțelesul legii.
Restituirea în natură prevalând în raport cu celelalte măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și ea fiind în mod evident posibilă în cauză, în limitele celor 425 mp. teren, în mod greșit prima instanță a respins solicitarea de restituire, expresie a unei eronate interpretări și aplicări a legii substanțiale.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 296. proc. civ. Curtea va admite apelul reclamanților și va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va admite contestația reclamanților în contradictoriu cu Primarul municipiului C-N, dispunând restituirea în natură a suprafeței de 425 mp. teren, cuprinsă între punctele B, C, D, F din Anexa 4 la raportul de expertiză întocmit de expert și stabilind dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent aferente construcției demolate și diferenței de 228 mp. teren, în privința cărora a fost evidențiată o imposibilitate legală de restituire.
Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în despăgubiri acordate în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, dat fiind faptul că pârâtul nu dispune de imobile sau alte bunuri și servicii care pot fi oferite în schimbul imobilelor revendicate (p. 181 dosar tribunal) și nici reclamanții nu au identificat astfel de imobile pentru o compensare.
Totodată, instanța va stabili că obligația reclamanților de rambursare a valorii despăgubirii primite la momentul exproprierii este limitată la imobilul având categoria de folosință construcție, întrucât numai cu privire la acesta s-a făcut dovada plății unor despăgubiri, în privința terenului expropriat existând declarația pe proprie răspundere a soților, dată în forma solemnă a înscrisului autentic la data de 05.02.2003, în sensul că nu s-au plătit despăgubiri ( 26 dosar tribunal).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 304 din 12 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă după cum urmează:
Admite contestația formulată de reclamanții și împotriva dispoziției nr. 2491 din 31 ianuarie 2007 Primarului municipiului C-N, pe care o modifică.
Dispune restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 425 mp. teren (parte din suprafața de 650 mp. teren înscrisă inițial în CF nr. 21647 C nr. top 21585/88) cuprinsă între punctele B-C-D-F din raportul de expertiză întocmit de expert, plan anexă 4.
Stabilește dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent corespunzător construcției demolate și suprafeței de 228 mp. teren care nu se poate restitui în natură condiționat de restituirea în valoare reactualizată a despăgubirilor primite aferent construcției expropriate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă. cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.DB/dact.MM
7ex./
Jud.fond:
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Valentin Mitea
