Speta Legea 10/2001. Decizia 297/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(805/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.297
Ședința publică de la 11 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată apelanții reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 124 din 29.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
are ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelanta reclamantă, personal, lipsind apelanta reclamantă și intimata pârâtă Primăria Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apelanta reclamantă se legitimează cu BI seria - nr.- eliberat de Consiliul Popular sector 2 la 12.07.1985 și declară că nu mai are cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelanta reclamantă solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii prin care a solicitat obligarea pârâtei la anularea Dispoziției nr. 10407/2008 și acordarea în compensare a terenului în litigiu.
Menționează că instanța de fond în mod greșit a considerat că imobilul în litigiu se află în proprietatea statului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr-, contestatoarele și au chemat în judecată pe intimata Primăria Municipiului B prin Primar General, formulând contestație împotriva Dispoziției nr. 10407/2008.
Prin sentința civilă nr. 124 din 29 ianuarie 2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi. În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Conform art. 26 alin.1 și 3 din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită. Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Prin Dispoziția nr. 10407 din 29 aprilie 2008 emisă de Primăria Municipiului B, s-a decis modificarea art. 1 al Dispoziției Primarului General nr. 9491 din 07 februarie 2008, în sensul acordării de măsuri reparatorii în echivalent reclamantelor pentru terenul în suprafață de 200 mp. din B,-, sector 2, imposibil de restituit în natură.
Reclamantele au contestat respectiva dispoziție, solicitând acordarea unui teren în compensare, respectiv terenul situat în B,-, sector 2.
Se poate însă observa că terenul menționat, situat în B,-, sector 2, nu este unul disponibil, care să poată fi acordat în compensare, în sensul art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001. Astfel, așa cum reiese din adresa nr. 1380/24715 din 25 mai 2006 emisă de Primăria Sectorului 2 B, acesta figurează ca fiind proprietate particulară la nivelul anului 1986, categoria de folosință curți - construcții, preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 112/1989, iar pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 02 aprilie 2009 au declarat apel reclamantele și, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 7 aprilie 2009.
În motivare, acestea au arătat că, în fapt, solicită instanței să anuleze Dispoziția Primarului General nr. 10407 din 29 aprilie 2008 și să se acorde conform art. 1 din Legea nr. 10/2001 măsuri reparatorii în natură, și nu în despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, constând în terenul situat în B,-, care în prezent este liber și se află în patrimoniul Primăriei Municipiului B, sau a unui teren în altă locație care în prezent este liberă și se află în patrimoniul Primăriei Municipiului
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 294 alin. 1.pr.civ. Curtea reține următoarele:
În mod temeinic a reținut prima instanță că obiectul contestației îl formează Dispoziția Primarului General al Municipiului B nr. 10407 din 29 aprilie 2008, prin care, la pct. Iaf ost modificat art. 1 al Dispoziției Primarului General al Municipiului B nr. 9491 din 7 februarie 2008, acesta având după modificare următorul conținut: "Se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață, pentru terenul în suprafață de 200,00. situat în B,-, sectorul 2, imposibili de restituit persoanelor îndreptățite - - și ". Prin dispoziția anterioară se propusese acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru același imobil persoanelor îndreptățite -, și.
În temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, împotriva dispoziției primarului notificatoarele au formulat prezenta contestație adresată secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare, solicitând ca măsurile reparatorii să constea în compensare cu terenul situat în B,-, sectorul 2.
Sub un prim aspect, Curtea reține că potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001: "În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalentde către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite,sau despăgubiriacordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
Prin urmare, dispoziția emisă de Primarul General al Municipiului B nu exclude prin sine înseși acordarea unui teren în compensare persoanelor care au formulat notificarea, de vreme ce compensarea cu alte bunuri sau servicii constituie una din cele două categorii de măsuri reparatorii prin echivalent. Până la punerea în executare a dispoziției în discuție este posibil ca unitatea deținătoare să dispună de bunuri ce ar putea fi acordate în compensare și să facă notificatoarelor o propunere în acest sens.
În al doilea rând, din interpretarea teleologică a art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001: "Primarii sau, după caz, conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor au obligațiasă afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil,un tabel care să cuprindă bunurile disponibileși/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare" reiese că nu pot forma obiect al unei asemenea măsuri reparatorii prin echivalent decât bunurile menționate în respectiva listă. Rațiunea textului de lege citat este aceea de a se asigura transparența în luarea de către unitatea deținătoare a unor asemenea decizii, care implică alegerea, pentru fiecare bun în parte, dintre mai mulți solicitanți, a persoanei căreia i se va atribui în compensare.
Potrivit art. 16.9^1 din nr.HG 1095/2005: "Inexistența bunurilor disponibile care pot fi acordate, potrivit legii, în compensare se probează prin anexarea la dosarul de despăgubire înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a anunțului semnat de conducătorul entității învestite cu soluționarea notificării, afișat în luna corespunzătoare emiterii deciziei/dispoziției/ordinului (anunț, însoțit de procesul-verbal de afișare)". În acest sens, prin nota nr. 47/05.02.2008 emisă de Primarul General al Municipiului B s-a arătat că, la acel moment, municipalitatea nu dispune de bunuri și/sau servicii care pot fi acordate în compensare.
Având în vedere că terenul situat în B,-, sectorul 2 nu se află pe lista prevăzută de art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, rămâne fără interes analizarea de către Caa rgumentului primei instanțe în favoarea soluției adoptate, conform căruia bunul respectiv nu este unul disponibil, figurând ca proprietate particulară la nivelul anului 1986, argument care a format obiectul criticii din apel.
Față de aceste considerente, reținând temeinicia și legalitatea hotărârii atacate și completând motivarea acesteia, în temeiul art. 296.pr.civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantele - reclamante, domiciliată în B,- A,. 5,. 2,. 4,. 54, sector 2 și, domiciliată în B,-,. 41,. 5,. 33, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 124 din 29 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Primăria Municipiului B, cu sediul în B,-, sector 5, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red./. /
5 ex./01.07.2009
-3.-
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe
