Speta Legea 10/2001. Decizia 304/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.304
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI, JUD. T, împotriva sentinței civile nr. 879 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanții intimați, lipsă fiind pârâta apelantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat pentru reclamanții intimați pune concluzii de respingere a apelului, menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică, apelul formulat este succint. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. dosar - la data de 03.06.2008, reclamanții și au formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 75/22.04.2008 emisă de intimata Primăria Orașului prin care s-a revocat Dispoziția nr. 269/2007 a aceleiași primării s-a respins notificarea nr. 487/2001, privind retrocedarea imobilului situat în orașul -, ce a aparținut autorilor reclamanților.
În motivare, au arătat că autorul lor a avut în proprietate un imobil (casă și teren) situat în orașul, județul T,-, având CF 76 nr. top. 90. Odată cu dislocarea sa din orașul imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului. Ca i ai săi, reclamanții au solicitat în baza Legii nr. 10/2001, retrocedarea imobilului.
La data de 04.12.2007, prin Dispoziția nr. 269, Primarul orașului a respins cererea de restituire în natură a imobilului și a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv. Dispoziția a rămas definitivă la data de 04.01.2008, întrucât nu s-a formulat contestație împotriva ei.
Reclamanții socotesc ilegală dispoziția atacată, întrucât, aceeași primărie, care a admis acordarea de despăgubiri a revenit la propunerea sa, făcută în baza analizei documentelor existente, de către o comisie de specialitate, după o perioadă de 5 luni și fără ca în situația de fapt să fi intervenit vreo schimbare.
Motivarea primarului din dispoziția criticată, că a fost compensat pentru cota de din imobilul naționalizat situat în orașul cu imobilul din localitatea nr. 123, CF 446, nr. top. 218, este lipsită de temei, întrucât este vorba de o despăgubire acordată după întoarcerea sa din, unde fusese dislocat și care n-a corespuns valorii imobilului naționalizat.
Astfel, în orașul, fostul proprietar deținea casă cu opt camere și dependințe, în suprafață construită de 420,60 mp și un teren de 2982 mp, în compensare pentru 1/2 din imobilul naționalizat a primit o cameră și dependințe, fără teren aferent. În mod corect, primăria ar fi trebuit să constate că s-a naționalizat un întreg imobil și dacă pentru din acesta i s-a dat o locuință în comuna, reclamanților trebuia să-i fi acordat despăgubiri pentru cealaltă J naționalizată.
De altfel, reclamanților nu li s-a comunicat niciodată că fostului proprietar i s-a acordat o altă locuință în compensare a din cea naționalizată și nu sunt în posesia CF 446 nr. top. 218, pentru a observa dacă într-adevăr figurează ca proprietar, pentru a putea solicita restituirea și a acestui imobil.
Așa fiind, reclamanții solicită admiterea contestației, anularea Dispoziției nr. 75/2008 a Primăriei orașului și menținerea Dispoziției nr. 269/2007.
Primăria a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației.
În motivare, arată că după declinarea competenței de soluționare a dosarului privind notificările depuse de reclamanți, de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin Dispoziția nr. 269/04.12.2007 a Primarului orașului, se propune acordarea de despăgubiri, dar fără a lua în considerare adresa nr. 596/31.07.2000 a Primăriei comunei, deoarece, eronat s-a interpretat conținutul acesteia, respectiv s-a apreciat că reclamanții solicită restituirea atât pentru imobilul primit în compensație, cât și pentru imobilul din, trecut abuziv în proprietatea statului și pentru care a fost compensat cu imobilul din comuna, iar pentru cel din comuna nu s-a depus notificare conform Legii nr. 10/2001.
După restituirea dosarului de către Instituția Prefectului județului T, comisia de soluționare a notificării depuse conform legii nr. 10/2001 constituită la nivelul Primăriei reanalizează dosarul și totodată și adresa Primăriei comunei.
Se constată că, conform CF 446 imobilul constituit din casă cu teren în suprafață de 2787 mp a fost atribuit lui (soția lui () în baza Decretului 81/1954); explicația privind atribuirea lui se regăsește în adresa Primăriei, respectiv: atribuirea în fapt a imobilului din soților a fost realizată imediat după soluționarea imobilului din, dar consemnarea în cartea funciară a atribuirii imobilului din a fost operată abia în anul 1966, adică după decesul lui și a fost făcută în favoarea lui în calitate de moștenitoare a soțului; după atribuirea imobilului se apartamentează în apartamentul 1 și 2 cu nr. top. 218/1 și respectiv 218/2. Apartamentul nr. 1 se transnotează în CF 1656 și se intabulează dreptul de proprietate cu titlul de drept cumpărare în favoarea lui, și. Apartamentul nr. 2 în anul 1975 este moștenit de fiica.
Comisia constată că cele menționate în adresa Primăriei se confirmă, respectiv, pentru imobilul naționalizat din, str. - nr. 59, județul T, înscris în CF 76, nr. top. 90 și care este revendicat de ii și, a primit o altă locuință în localitatea nr. 123, înscris în CF 446, nr. top. 218.Comisia propune revocarea Dispoziției nr. 296/04.12.2007 și emiterea unei noi Dispoziții prin care se respinge notificarea formulată de petenți. La propunerea comisiei s-a emis Dispoziția nr. 75/22.04.2008.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 115 - 119. proc. civ. și dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În probațiune au fost depuse: dispoziția nr. 75/22.04.2008; raport de evaluare din octombrie 2004; dosarul administrativ; extras CF 446; extras CF 1655; dispoziția nr. 269/04.12.2007; decizia nr. 321/08.10.2007; notificarea nr. 487/24.07.2001; situația juridică și locativă; declarație reclamanta autentificat sub nr. 3897/26.09.2006; certificat de 365/04.10.2004; certificat de calitate de nr. 341/26.06.2002; procură specială; extras CF 2863; extras CF 76; extras CF 2828; extras CF 2863.
Prin sentința civilă nr. 879 din 4 martie2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, a admis acțiunea formulată de reclamanții, prin mandatar, și și continuată, în ceea ce îl privește pe cel din urmă - de ii săi, și, în contradictoriu cu Primarul orașului.
S-a dispus anularea dispoziției suspusă verificării și, constatând că reclamanții au calitatea de personae îndreptățite a accede la măsurile reparatorii prevăzute de legea nr.10/2001 pentru imobilul înscris în CF nr.76, nr. top 90, dezmembrat și transnotat ulterior în CF nr.2828 și, respectiv Cf 2863, situat administrativ în orașul, județul T,-, în limita cotei de parte.
Propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor ce se vor cuantifica în condițiile art.16 apartenent titlului VII din legea nr.247/2005.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 269/4.12.2007 emisă de pârâtul Primarul orașului s-a respins cererea reclamanților și de restituire în natură a imobilului situat în orașul -, înscris inițial în CF 76, nr. top. 90, ulterior transnotat în CF 2828, propunându-se acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII apartenent Legii nr.247/2005. Cum această dispoziție nu a fost comunicată petiționarilor (așa cum rezultă din cercetările efectuate în dosar), și, ca atare, nu a produs efecte juridice, neintrând în circuitul civil, ea putea fi revocată oricând de către entitatea învestită cu soluționarea notificării nr. 487/2001. Ceea ce s-a și întâmplat, prin Dispoziției nr. 75/22.04.2008 pendinte contestată, prin care s-a respins aceeași notificare cu nr. 487/2001 remisă de petiționari, pe considerentul că, pentru mobilul situat în orașul -, înscris inițial în CF 76, nr. top. 90, preluat de Statul Român de la autorul, i s-a acordat celui din urmă, în compensare, în condițiile Decretului nr. 81/1954 un alt imobil, înscris inițial în Cf 446.
Tribunalul nu se va mai preocupa de calitatea de persoane îndreptățite a accede la beneficiul măsurilor reparatorii reglementate de legea nr.10/2001, în accepția art. 4 alin-1 și 2 din lege, de vreme ce aceasta nu le-a fost contestată în prima etapă, administrativă, dar obligatorii a procedurii (reclamanții dovedindu-și această calitate cu certificatul de autentificat sub nr. 341/26.06.2002). de menționat numai că poziția procesuală a lui (nepot de frate predecedat al proprietarului tabular /) a fost continuată de ii săi și, conform certificatului de existent la dosar.
Examinând cartea funciară cu nr.76, tribunalul reține că la data trecerii în proprietatea Statului Român, prin expropriere - în anul 1948, imobilul identificat topo sub nr. top 90, casă și grădină în suprafață de 2917. era deținut în proprietate, în cote de câte de autorul petiționarilor - /, și de ii soției sale (a se vedea pozițiile și B 12-23), aspect de altfel, necontestat de către entitatea învestită cu soluționarea notificării remise de petiționari și având de obiect imobilul antemenționat (în cotă de - fila 60). Ulterior trecerii în proprietatea statului, imobilul a fost transnotat în CF 2828, suferind mai multe dezmembrări și transnotări.
Potrivit susținerilor Primăriei comunei, și pe care și-a întemeiat argumentele de respingere a notificării pârâtul Primarul orașului autorului petiționarilor, căsătorit pentru a doua oară cu, i s-ar fi acordat în compensare pentru imobilul expropriat supra identificat ( înscris în CF 76 sub nr. top 90), un alt imobil înscris în CF 446 nr. top 218, intabularea în cartea funciară efectuându-se însă după decesul acestuia (la 6 iulie 1965), direct pe numele soției sale -, în anul 1966.
Tribunalul constată însă că aceste afirmații ce au fundamentat soluția de respingere a notificării remise de petiționari nu sunt dovedite de către pârât. fiind că în anul 1966 era în vigoare Dl nr.115/1938, ce prevedea efectul constitutiv al înscrieri în cartea funciară a dreptului real de proprietate, și că, până la proba contrară, acesta a aparținut numai soției lui, ca bun propriu. altfel, pârâtul nu a reușit să dovedească veridicitatea celor afirmate, în sensul că imobilul din CF 446 i-ar fi fost atribuit lui, în compensare pentru cel expropriat în anul 1948, identificat în CF 76.
Mai mult, deși instanța a dat dovadă de rol activ, făcând numeroase adrese la instituțiile statului, și la primăriile implicate ( a comunei și a comunei ), în vederea identificării vreunui act de atribuire în schimb a imobilului din CF 446, în temeiul Decretului nr. 81/1954, autorului petiționarului, o asemenea dovadă nu a putut fi produsă. făcând de faptul că imobilul din CF 446 pretins a fi fost atribuit în compensare lui, fusese la rândul lui expropriat de Statul Român de la alte persoane fizice, fiind în prezent solicitat spre retrocedare, în temeiul aceleiași legi cu nr.10/2001 ( a se vedea adresa de la fila 156 din dosar).
Or așa stând lucrurile, observând și prevederile art. 24 apartenente Legii cu nr. 10/2001, potrivit cărora, "În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. În aplicarea prevederilor alin.(1), și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar", devin îngăduite și chiar obligatorii următoarele concluzii: imobilul înscris în CF 76, identificat topo sub nr. top 90, casă și grădină în suprafață de 2917.p, a fost expropriat de Statul Român în cotă de de la autorul petiționarilor -, în timp ce imobilul înscris în CF 446, nr. top 218 (expropriat anterior de Statul Român de la foștii proprietari tabulari) a fost atribuit, în anul 1966, numitei, fără a se putea stabili (în lipsa actului de atribuire), că acesta ar fi fost acordat în compensare pentru cel dintâi imobil, lui (decedat în anul 1965).
în care tribunalul conchide că, nefiind dovedite motivele pentru care petiționarilor li s-a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru mobilul situat în orașul -, înscris inițial în CF 76, nr. top. 90 - proprietatea autorului lor în cotă de, contestația îndreptată împotriva Dispoziției nr. 75/22.04.2008 se privește a fi întemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 879 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat apel pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI, JUD. T - Primarul Orașului, susținând că în mod greșit a fost admisă acțiunea, în forma reținută de către prima instanță deoarece reclamanților pentru cota de din imobilul situat în, înscris în CF nr. 76, nr. top. 90, în numele autorului lor, le-a fost atribuit imobilul cu nr. 123 situat în localitatea.
Examinând apelul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 287 și urm. Cod procedură civilă se reține că acesta este neîntemeiat.
Susținerile apelantului cu privire la atribuirea, chiar de către autoritățile fostului stat comunist, la schimb, a unei case înscris în CF 446, nu au fost confirmate în mod cert de către entitatea administrativă comunei respective, pe de o parte, iar pe de altă parte, imobilul din localitatea a fost exproprieat de autoritățile vremii de la alte persoane fizice, fiind în prezent solicitat spre retrocedare, în temeiul Legii nr. 10/2001 de către acele persoane sau ii lor.
Ca atare, susținerile Primarului Orașului, apar ca formale, realizate doar din dorința de a justifica emiterea dispoziției anulate de către prima instanță, acesta neavând nici un fel de conținut, în special în ceea ce privește imobilul abuziv naționalizat de Statul Român și modul în care trebuie satisfăcut dreptul la reparație integrală, invocat de către ii adevăratului proprietar.
În această ordine de idei soluția Tribunalului Timiș este legală și temeinică, ea urmând a da satisfacție principiului reparării prejudiciului cauzat prin naționalizarea abuzivă petrecută în perioada regimului comunist.
Față de cele arătate apelul declarat de către Primarul Orașului va fi respins.
Conform prev. art. 274 Cod procedură civilă, apelantul va fi obligat să plătească intimaților suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI, JUD. T, împotriva sentinței civile nr. 879 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă apelata să plătească intimaților și alții suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Pârâta apelantă
PRIMĂRIA ORAȘULUI -, P-ța -, nr. 8, jud.
Reclamanții intimați
- prin mandatar, DTS,-/A, jud.
- Câmpia, nr. 61/A, -. 20, jud.
- idem -
Red. /21.12.2009
Tehnored /21.12.2009
Ex. 6
Primă instanță:
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
