Expropriere. Speță. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 3/
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător: - ---
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este
reprezentat de procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva sentinței civile nr.496 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A "OLTENIA" Tg, în nume propriu și în numele STATULUI ROMÂN, cu sediul în Tg.J, str.-, nr.1-15, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: apelantul-pârât, asistat de avocat I, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.16713 din 17.06.2009, eliberată de Baroul București și consilier-juridic, pentru intimata-reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat I arată că, deși s-a acordat un termen de judecată pentru stingerea litigiului pe cale amiabilă, acest lucru nu a fost posibil, astfel că solicită încuviințarea probei cu expertiză de specialitate, care să identifice și să evalueze terenul expropriat.
Consilier-juridic solicită respingerea acestei probe, dat fiind faptul că în cauză a mai fost efectuată o expertiză tehnică, la care nu s-au adus obiecțiuni.
Avocat I precizează că, la data întocmirii raportului de expertiză, apelantul nu avea apărare calificată și nici nu are cunoștințe juridice, acestea fiind motivele pentru care nu s-au formulat obiecțiuni la raport. Această lucrare nu reflectă realitatea.
Curtea, respinge proba cu expertiză tehnică, solicitată de către apelantul, prin apărător, dat fiind faptul că, la instanța de fond a fost întocmită o astfel de lucrare, iar părțile nu au formulat obiecțiuni.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Curtea, în raport de această precizare, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat I, având cuvântul pentru apelantul-pârât, solicită admiterea apelului, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind nelegală, despăgubirea necorespunzând valorii reale a terenului de 1 euro/m2. Se susține că, nici procedurile de expropriere nu au fost respectate și nici uzufructul nu a fost acordat.
Consilier-juridic solicită respingerea apelului, ca nefondat, dat fiind faptul că procedurile de expropriere au fost respectate. În ceea ce privește a doua critică a apelului, cu privire la valoarea de circulație a terenului, se arată că apelantul nu a criticat concluziile raportului de expertiză întocmit la instanța de fond.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI pune concluzii de respingere a apelului și de menținere a sentinței pronunțată ca temeinică și legală.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.01.2009, reclamanta Societatea Națională a "Oltenia" Tg. J, personal dar și în numele Statului Român, în calitate de expropriator, a solicitat exproprierea pentru cauză de utilitate publică a mai multor suprafețe de teren, situate pe raza comunei, județul V, proprietatea pârâtului și stabilirea justă a despăgubirilor ce vor fi acordate acestuia, estimându-le la suma de 12.382 lei.
În motivare, reclamanta a susținut că pârâtul, în calitate de moștenitor al autorului, a dobândit mai multe suprafețe de teren, situate pe raza comunei, județul V, și se impune exproprierea acestora, în condiția procedurii speciale instituită de Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, după cum urmează:
- terenul în suprafață de 1907. categoria folosință arabil, cu vecinătățile: N -, E - rest proprietate, S -, V - rest proprietate, situat în extravilanul comunei, județul V, tarlaua 96, parcela 2600/93;
- terenul în suprafață de 225. categoria de folosință arabil, cu vecinătățile: N -, E - rest proprietate, S - rest proprietate, V - rest proprietate, situat în extravilanul comunei, județul V, tarlaua 96, parcela 2600/94;
- terenul în suprafață de 3500. categoria de folosință arabil, cu vecinătățile: N -, E - rest proprietate, S -, V - rest proprietate, situat în extravilanul comunei, județul V, tarlaua 96, parcela 2600/95;
- terenul în suprafață de 4400. categoria de folosință fâneață, cu vecinătățile: N -, E - rest proprietate, S -, V - drumul, situat în extravilanul comunei, județul V, tarlaua 96, parcela 2600/96;
- terenul în suprafață de 3840. categoria de folosință arabil, cu vecinătățile: N -, E - drumul, S -, V - drum, situat în pct. "În " din extravilanul comunei, județul V, tarlaua 96, parcela 2511/13.
A mai susținut reclamanta că prin nr.HG1578/8.12.2005, publicată în Monitorul Oficial nr.1161/25.12.2005, s-a declarat utilitate publică a lucrării de interes național, "Menținerea și dezvoltarea capacității de producție a minier -. etapa a II-a, carierele Berbești și, județul V", calitatea de expropriator în vederea realizării acestei lucrări avînd-o Statul Român prin Societatea Națională a Oltenia Tg. J, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei și Comerțului.
Pârâtul - proprietar a fost notificat în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 33/1994, prin notificarea înregistrată la nr.22/2006 a -, comunicându-i totodată și procesul-verbal prin care s-a consemnat rezultatul cercetării prealabile efectuat în vederea declarării utilității publice a lucrărilor de interes național "Menținerea și dezvoltarea capacității de producție a minier -, etapa a II-a, carierele Berbești și, județul V", precum și oferta de despăgubire a proprietății sale, apreciată la valoarea unitară de 1 leu/, de teren.
De asemenea, s-a arătat că au fost purtate negocieri cu pârâtul, dar nu s-a realizat tranzacția, nici cu privire la prețul terenului, nici cu privire la modalitatea transferului dreptului de proprietate.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.496 din 5 mai 2009, admis cererea de expropriere introdusă de reclamanta Societatea Națională a "Oltenia" Tg. J, personal și în numele Statului Român în calitate de expropriator și a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a suprafeței de teren de 13.988. situat pe raza comunei, județul V, identificată prin raportul de expertiză tehnic întocmit în cauză, valoarea bunurilor imobiliare expropriate fiind estimată la 27.243 lei (RON), sumă pe care urmează să o achite expropriatorului - pârâtul.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că ârâtul p. nu este de acord cu exproprierea terenurilor proprietatea sa, întrucât oferta de despăgubire este mică în raport de valoarea imobilelor, însă experții au identificat terenurile supuse exproprierii, stabilind suprafața reală de 13.988. estimând valoarea totală a terenului supus exproprierii și producția la suma de 27.243 lei (RON), concluzii cu care părțile au fost de acord, neformulând obiecțiuni la raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe, în conformitate cu prevederile art.282 și respectarea termenului statuat de art.284 Cod procedură civilă, a formulat apel pârâtul, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Prima critică vizează nelegalitatea hotărârii pronunțată de instanța de fond, în sensul că aceasta nu a ținut cont de dispozițiile legale și practica judiciară în materie de expropriere. Astfel, se arată că au fost nesocotite dispozițiile Legii nr.33/1994, motivat de faptul că în speță nu au fost respectate procedurile prevăzute de lege pentru exproprierea imobilului teren, așa încât cererea de expropriere trebuia respinsă.
În acest sens, se arată că procedura prealabilă nu a fost efectuată potrivit legii și nici cât mai aproape de momentul exproprierii de drept.
II. Se susține că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât suma stabilită drept despăgubire, respectiv 27.243 lei, este infimă în raport cu valoarea reală a imobilului teren ce se vrea a fi expropriat.
În dezvoltarea criticii se arată că pârâtul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză de cei trei experți întrucât nu a avut cunoștință de acest raport de expertiză, nefiindu-i comunicat iar în zonă au mai fost expropriate terenuri de la alți proprietari, indemnizația de expropriere plătită de reclamantă fiind mult mai mare decât cea stabilită de expertiză pentru aceeași categorie de folosință a terenului.
Pe de altă parte, se apreciază că terenul nu a fost individualizat și măsurat corespunzător, întrucât experții, atunci când s-au deplasat în localitate, nu au măsurat terenurile efectiv, ci au văzut suprafețele de teren ce fac obiectul exproprierii de la 5 km. distanță. Expertiza a fost efectuată fără a se măsura terenurile, experții s-au deplasat numai la primărie și la reclamantă, nu au procedat la măsurarea suprafețelor de teren.
Pârâtul a criticat expertiza și prin prisma indicilor negativi aplicați de către specialiști, în sensul că nu trebuiau reținuți aceștia cu privire la posibilitatea de finanțare, etc. diminuând în mod vădit valoarea terenului.
Se solicită admiterea apelului și obligarea intimatei-reclamante la plata sumei de 4,5 lei/ (echivalentul a 1 euro/) pentru suprafețele de teren, întrucât aceasta este valoarea de circulație a imobilului teren ce face obiectul cererii de expropriere, iar despăgubirea stabilită de expertiză trebuia să cuprindă și lipsa de folosință a imobilului teren, cât și contravaloarea recoltelor ce s-ar fi putut obține de la data defrișării și ulterior excavărilor efectuate.
Intimata-reclamantă nu și-a achitat nici obligația contractuală de a achita uzufructul în sumă de 2000 lei pe anul 2009 pentru terenul fânețe de 3000.
Potrivit legii, exproprierea pentru utilitate publică se poate realiza numai cu o justă și prealabilă despăgubire, ceea ce înseamnă că indemnizația de expropriere să fie serioasă și egală cu valoarea reală (de circulație) a bunului ce se dorește a fi expropriat. Astfel, având în vedere faptul că pârâtul este lipsit de proprietate de 4 ani, se apreciază că justa și prealabila despăgubire trebuia să cuprindă inclusiv acest prejudiciu, cât și prejudiciul cauzat ca urmare a disconfortului privind exploatarea minieră în apropierea locuinței, întrucât, în caz contrar, lipsirea de proprietate se transformă într-o "expropriere de facto", potrivit practicii judiciare CEDO în materie.
Se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Prin prima critică se invocă nelegalitatea sentinței sub aspectul nerespectării dispozițiilor Legii nr. 33/1994, în ceea ce privește procedurile prevăzute de lege pentru exproprierea imobilului. Se susține că nu au fost respectate procedurile prealabile exproprierii, însă critica este nefondată.
Astfel, în capitolul III din lege, denumit "Măsuri premergătoare exproprierii", sunt prevăzute expres etapele ce trebuiesc parcurse pentru efectuarea exproprierii, respectiv declararea utilității publice, întocmirea procesului-verbal prevăzut de art. 10 alin. 2 și notificarea persoanelor titulare de drepturi reale, soluționarea întâmpinărilor formulate de proprietari după analizarea ofertei expropriatorului și pretențiilor proprietarilor.
Verificând sentința pronunțată, sub acest aspect, se constată că prin HG nr. 1578 din 8 decembrie 2005, s-a declarat utilitatea publică pentru lucrarea de interes național "Menținerea și dezvoltarea capacității de producție în câmpul minier -, etapa a II-a, carierele Berbești și, județul V, sens în care s-a întocmit procesul-verbal prevăzut de art.10 alin.2 din lege (fila 5 fond), fiind încunoștințat reclamantul prin notificarea nr. 628/2006 (fila 8), iar Consiliul Local, prin adresa nr. 382/2006 (fila 9), fiind îndeplinite etapele prealabile exproprierii prevăzute de lege.
Cum însă negocierile nu au dat rezultate, expropriatorul s-a adresat instanței pentru realizarea exproprierii pe cale judiciară.
În cadrul acestei proceduri, ambele părți au fost de acord cu efectuarea unei expertize tehnice, cu obiectivele stabilite prin încheierea din 10 februarie 2009, expertiză care a fost depusă la dosar la data de 23.03.2009.
Prezente în instanță la termenul din 24 martie 2009, atât reclamanta cât și pârâtul au solicitat acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul raportului de expertiză, acordându-se în acest sens termen la data de 07 aprilie 2009 și ulterior la data de 05 mai 2009, date la care pârâtul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Potrivit art.212 alin.2 Cod procedură civilă, expertiza contrarie trebuie cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării. Aceasta înseamnă că, normele care reglementează condițiile în care trebuie să se invoce neregularitatea raportului de expertiză au caracter dispozitiv. Drept urmare, față de prevederile art.108 alin.3 Cod procedură civilă, neinvocarea nulității raportului la prima zi de înfățișare după depunere și înainte de a se fi pus concluzii în fond, atrage sancțiunea decăderii.
Or, la termenul din 07aprilie 2009 când se puteau face obiecțiuni pârâtul nu a invocat nicio neregularitate a raportului, iar la termenul următor nu s-a mai prezentat.
Așadar, nu se mai poate invoca direct în căile de atac existența unor neregularități, cu atât mai mult cu cât culpa aparține pârâtului care nu s-a mai prezentat în instanță pentru a-și susține eventualele nemulțumiri față de concluziile lucrării.
În susținerea acestei critici, apelantul-pârât a exemplificat obiecțiunile sale referitoare la cuantumul sumei stabilite, modalitatea de calcul, perioada pe care trebuie stabilită, precum și alte aspecte legate de lipsa folosinței sau despăgubiri, însă față de textele de lege mai sus invocate, ele nu vor mai fi analizate, pârâtul fiind decăzut din dreptul de a mai formula obiecțiuni, așa cum am concluzionat în cele ce preced.
Se mai susține că intimata-reclamantă nu și-a respectat nici obligația contractuală de a achita uzufructul în sumă de 2000 lei pe anul 2009 pentru terenul fânețe de 3000. însă prima instanță a soluționat cauza în limitele investirii, în cauză nefiind formulată o cerere reconvențională pe acest aspect.
În consecință, constatând că sentința primei instanțe este temeinică și legală, urmează ca, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, să fie respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva sentinței civile nr.496 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A "OLTENIA" Tg. J, cu sediul în Tg. J, str. -, nr.1-15, județul G, în nume propriu și în numele STATULUI ROMÂN.
Definitivă.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- - - ---
Grefier,
- G
Red.
Tehnored.
4 ex./08.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim
