Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 51/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 51/
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de petentul, domiciliat în, -, nr.17, județul A, împotriva deciziei civile nr.162 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, eliberată de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.11664 din 14 ianuarie 2010, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată. Arată că, potrivit practicii de specialitate și legilor în vigoare, certificatul de moștenitor reprezintă titlu de proprietate. Autorul recurentului a decedat în anul 1986, iar la această dată singura cale de dobândire a proprietății era moștenirea legală.
CURTEA:
Deliberând constată următoarele:
La data de 18.02.2009, a fost sesizată de către A - Pitești, cu sediul în mun. Pitești,-, jud. A, cu privire la plângerea formulată de petentul Gh., domiciliat în orașul,-, jud. A, prin adresa cu nr.180/16.02.2009, precizându-se și că această instituție nu are calitate procesuală pasivă, în cauză aplicându-se dispozițiile generale privitoare la procedura necontencioasă, raportat și la decizia în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. LXXII/15.10.2007. S-au invocat și dispozițiile art. 73, alin. 2 din Lg. 7/1996.
Prin plângerea înregistrată la OCPI A, formulată de Gh. împotriva încheierii de respingere nr.984/29.01.2009, emise de OCPI A, se solicită admiterea acesteia și, pe cale de consecință, admiterea cererii formulate de petent privind înscrierea dreptului de proprietate al acestuia în cartea funciară.
În motivarea plângerii s-a arătat că, din conținutul încheierii de respingere cu nr. 984 rezultă că nu s-au depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra suprafeței de 735 mp. teren intravilan curți - construcții situat în orașul,-, împreună cu cele două construcții cu nr. C2 și C3 cu nr. cadastral 2367/2; potrivit certificatului de moștenitor cu nr. 15/23.01.1998 de pe urma defunctului G, decedat la data de 01.06.1986, cu moștenitorii: (soție), (fiică) și petentul în calitate de fiu, fiind străine de succesiune celelalte două surori; masa succesorală la data deschiderii succesiunii fiind compusă din suprafața de 100 mp, teren intravilan, curți - construcții, situată în, sat F, teren moștenit de peste 30 de ani. Pe acest teren, din surse proprii s-au edificat două imobile, construite din cărămidă și BCA, unul în suprafață de 73 mp și celălalt în suprafață de 74 mp. situație recunoscută și de celelalte două moștenitoare.
La termenul de judecată din data de 18.03.2009, s-au depus două înscrisuri iar apărătorul petentului a formulat concluzii asupra fondului cauzei.
Prin sentința civilă nr.2075/18.03.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a respins plângerea reținându-se în considerente următoarele:
Certificatul de moștenitor nu constituie titlu de proprietate, ci din contră acesta se emite, în ceea ce privește masa succesorală, numai în urma dovedirii dreptului de proprietate, observându-se în acest sens dispozițiile art. 77 din Lg. 36/1995, respectiv: " Calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice ale mijloace de probă admise de lege. În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii și ale soțului supraviețuitor, cotele de contribuție ale acestora la dobândirea bunurilor se stabilesc prin acordul moștenitorilor.".
Este adevărat că în acest înscris este menționată o suprafață de 1.000 mp. însă se arată că acesta a fost dobândit prin moștenire părintească de peste 30 de ani, fără a se specifica care a fost titlul de proprietate al autorilor.
De asemenea, nu constituie titlu de proprietate nici actul de partaj încheiat între succesorii autorului G prin care aceștia și-au împărțit și o suprafață de 1247 mp. (mai mult decât suprafața din certificatul de moștenitor).
Din acest înscris se observă că pentru dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului s-au avut în vedere certificatul analizat mai sus și o adeverință emisă de către Primăria orașului.
Niciunul dintre aceste înscrisuri nu constituie titlu de proprietate.
Adeverința emisă de către Primăria orașului (fila 11 dosar ), cu nr. 31895/22.12.2008, de asemenea, nu poate fi reținută ca făcând dovada dreptului de proprietate. Aceasta certifică numai care sunt înscrierile din evidențele orașului.
De asemenea, prin încheierea actului de partaj nu s-a constituit sau transmis un drept de proprietate; partajul are numai caracter declarativ, respectiv se împart bunurile succesorale, însă pentru acestea este nevoie a se dovedi că au fost deținute de defunct în patrimoniul său.
Reclamantul nu a reușit să facă această dovadă prin înscrisurile depuse la dosar.
De asemenea, în ceea ce privește invocarea uzucapiunii s-a constatat că nu s-a făcut dovada că s-ar fi stabilit de către o instanță judecătorească, în contradictoriu cu adevăratul proprietar al terenului, cum că a intervenit acest mod de dobândire a dreptului de proprietate în ceea ce îl privește pe petent.
Simpla invocare a uzucapiunii (chiar dacă ar fi fost dovedită), nu poate fi reținută într-o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 50 din Lg. 7/1996. Dovada dreptului de proprietate trebuia făcută la momentul solicitării înscrierii, iar nu în procedura necontecioasă permisă de dispozițiile de mai sus (fără a fi chemat în judecată și adevăratul proprietar care a rămas în pasivitate).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Motivarea instanței de fond reprezintă o gravă eroare întrucât certificatul de moștenitor reprezintă titlu de proprietate după practica și doctrina de specialitate.
Legea 36/1995 a notarilor publici nu se poate abate de la legea cadru care reglementează proprietatea pe teritoriul țării, Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare prin Legea 169/1997, Legea 1/2000 și Legea 247/2005.
Apelantul arată că în cuprinsul acestor legi dovada dreptului de proprietate este stabilită prin acte juridice, când acestea există, certificatul de moștenitor, adeverință de rol sau în lipsa acestora martori funciari.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că autorul apelantului a decedat în 1986 având teren în rolul agricol, iar evidența proprietății la momentul decesului în conformitate cu disp.Legii 58, 59/1974, se făcea în această modalitate și era extrem de stricte, pentru că singura cale de dobândire a proprietății era moștenirea legală.
Prin decizia nr.162 din 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul Argeșa fost respins ca nefondat apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.2075/18.03.2009.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică prin interpretarea corectă a probelor administrate în cauză, și aplicarea disp.art.50 din Legea 7/1996.
În mod corect, instanța de fond a reținut că certificatul de moștenitor nu constituie titlu de proprietate, cu atât mai mult, cu cât mențiunile din acesta nu corespund cu suprafața de teren, care a făcut obiectul actului de partaj încheiat între succesorii autorului
Certificatul de moștenitor nu face dovada masei succesorale, ci doar a calității de moștenitor, urmând ca masa să fie stabilită, prin acte de proprietate, ori în cauză aceste acte nu există.
Instanța de fond reține de asemenea corect că adeverința de rol nu face dovada dreptului de proprietate, iar în ceea ce privește prescripția achizitivă, aceasta trebuie constatată prin hotărâre judecătorească pronunțată în contradictoriu cu adevăratul proprietar al terenului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că ambele instanțe, de fond și apel au motivat că certificatul de moștenitor nu constituie titlu de proprietate, aceasta fiind o gravă eroare a instanței de fond.
Recurentul susține că certificatul de moștenitor reprezintă titlu de proprietate, potrivit practicii și doctrinei de specialitate.
Legea nr.36/1995 a notarilor publici și Legea nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare, prevăd că dovada dreptului de proprietate este stabilită prin acte juridice, când acestea există, certificat de moștenitor, adeverință de rol agricol sau în lipsa acestora martori funciari.
Drept urmare, recurentul consideră că din moment ce legea proprietății permite dovada dreptului de proprietate, prin una din aceste modalități, faptul că s-a făcut dovada proprietății prin certificatul de moștenitor, dublat de o adeverință, este cert că s-a făcut dovada deplină a dreptului de proprietate al autorului menționat în certificatul de moștenitor.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza.312 Cod procedură civilă și pentru următoarele considerente.
Se reține faptul că în cauză s-a efectuat un partaj voluntar, iar cererea petentului de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate al acestuia a fost respinsă prin încheierea nr.984, cu motivarea că nu s-au depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate, iar certificatul de moștenitor și partajul voluntar nu constituie acte prin care se constituie sau transmite valabil dreptul de proprietate.
În mod corect, instanța de apel a respins apelul declarat, menținând soluția instanței de fond.
Se constată că au fost interpretate corect dispozițiile art.50 din Legea nr.7/1996, iar pe de altă parte, în mod legal s-a reținut că certificatul de moștenitor nu constituie titlu de proprietare, făcând dovada calității de moștenitor, a cotelor care revin acestora, consemnând masa bunurilor succesorale.
De asemenea, adeverința de rol agricol, respectiv înscrierile la rolul agricol nu fac dovada dreptului de proprietate, ele având doar caracter declarativ.
În ceea ce privește prescripția achizitivă invocată în cauză trebuie constatată prin hotărâre judecătorească, pronunțată împotriva adevăratului proprietar, ceea ce, în cauză, nu se impune, câtă vreme reclamantul se pretinde proprietar prin transmisiune a dreptului, cu titlu de moștenire, deci pentru cauză de moarte.
Legile funciare invocate de către recurent, prevăd modalități de obținere a titlului de proprietate, în procedura prevăzută de Legea nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare, prin modificările aduse de Legea nr.247/2005 acesteia, la art.27 alin.(21), instituindu-se posibilitatea emiterii de titluri în condițiile acestei legi, și în situația în care dreptul de proprietate nu a fost pierdut în favoarea proprietății de stat sau a celei cooperatiste, spre a fi necesară restituirea ei către patrimoniul titularului. Legiuitorul a înțeles astfel să instituie o procedură asemănătoare și atunci când, datorită trecerii timpului și parcurgerii unei perioade istorice defavorabilă proprietății private, nu s-au mai întocmit ori păstrat înscrisuri doveditoare ale acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de petentul, domiciliat în, nr.17, județul A, împotriva deciziei civile nr.162 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- -
Grefier,
Red.
/3 ex/05.02.2010
Jud.apel;
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
