Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 935/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 935
Ședința publică din 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr. 647 din 08.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și cu pârâta intimată -, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
PROCEDURA COMPLETĂ.
dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia judecării recursului au fost consemnate în încheierea ședinței din 21 octombrie 2009, care face parte integrantă din decizie și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată la 28 octombrie 2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr. 394/15.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sânnicolau Maa dmis acțiunea formulată și precizată de reclamanta - împotriva pârâtelor - și.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta.
A constatat deschisă succesiunea după defunctul, decedat la data de 16.05.2006.
A constatat că au calitate de succesori reclamanta și pârâta, în calitate de fiice, și pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare.
A constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din cota de din imobilul înscris în CF nr. - T constând din apartamentul nr.8 și din 5 părți sociale la
A constatat că reclamantei și pârâtei le revine câte o cotă de 3/8 parte fiecare din masa succesorală, iar pârâtei cota de .
A dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului ce compune masa succesorală, prin atribuirea acestuia în natură pârâtelor și, cu obligarea acestora la plata unei sulte către reclamanta, în cuantum de 13.620 EURO.
A omologat în parte raportul de expertiză întocmit de dl. expert, în ceea ce privește valoarea de circulație a imobilului.
A dispus înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei în CF nr. - T asupra cotei de 3/5 din imobil și al pârâtei asupra cotei de 2/5, obligând pârâta la plata către reclamantă a sultei în cuantum de 8172 EURO și a pârâtei a unei sulte de 5448 EURO.
A dispus atribuirea părților sociale deținute de defunct la SRL reclamantei și pârâtelor, conform cotelor legale ce le revin.
A respins în rest cererea reconvențională.
A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 334,3 lei și pe pârâta la plata sumei de 221,7 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că numitul a decedat la 16.05.2006, iar, în conformitate cu art. 659 și 669 cod civil și art. 1 din Legea nr. 319/1944, vocație succesorală au reclamanții și pârâta -, în calitate de fiice, și reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, acestea acceptând în mod tacit moștenirea.
Masa succesorală rămasă după defunct se compune din cota de din imobilul înscris în CF nr. - T și din 5 părți sociale la
Imobilul, conform cărții funciare, a fost bun comun al soților, fiind cumpărat în timpul căsătoriei, operând prin urmare prezumția relativă de comunitate de bunuri.
Pârâta reclamantă-reconvențional a solicitat instanței să constate că imobilul nu face parte din masa succesorală, întrucât a fost dobândit exclusiv prin contribuția ei.
Din dosarul administrativ depus de SC SRL la dosarul cauzei, prima instanță a constatat că imobilul din litigiu a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 12390/ 26.11.1986, titular al acestuia fiind numitul, în calitate de angajat al T, iar în fișa locativă au fost înscrise ca membri de familie pârâtele și. Prin cererea formulată la data de 05.11.1991, numitul a solicitat cumpărarea acestui imobil, iar la data de 16.06.1992 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare al imobilului, prețul fiind de 162.894 RON, preț care a fost achitat integral.
In privința declarațiilor martorilor audiați în cauză, instanța a apreciat că nu sunt de natură a răsturna prezumția că imobilul din litigiu a fost achiziționat prin contribuția ambilor soți. Astfel, cei doi martori au afirmat că soții nu mai locuiau împreună la momentul cumpărării apartamentului, făcând însă afirmații contradictorii cu privire la momentul de la care părțile erau separate în fapt.
Susținerea pârâtei-reclamantă reconvențional referitoare la faptul că era separată în fapt de soțul ei din anul 1991, este contrazisă chiar de răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei, care declară că a locuit doar cu mama sa de la vârsta de 6 ani. Având în vedere faptul că s-a născut în anul 1980, rezultă că tatăl său nu a locuit în imobil niciodată în condițiile în care contractul de închiriere s-a încheiat în anul 1986.
In ceea ce privește cota din moștenire ce va reveni părților, acestea vor culege moștenirea în cotele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 319/1944 coroborat cu art. 669.civil, respectiv reclamanta și pârâta câte o cotă de 3/8 și pârâta cota de 2/8.
Împotriva sentinței civile nr. 394/15.04.2008 a Judecătoriei Sânnicolau a declarat apel pârâta reclamantă reconvențional, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 647/08.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respingând apelul pârâtei și menținând soluția primei instanțe, tribunalul a făcut la rândul său o analiză a probatoriului administrat în cauză și a reținut că sub aspectul administrării și interpretării probatoriului administrat de părțile litigante în dosarul de fond, prima instanță și-a exercitat rolul activ în concordanță cu art.129 pr.civ. iar faptul că probele testimoniale s-au dovedit a fi neconcludente, nu semnifică lipsa rolului activ al instanței, așa cum susține apelanta, ci culpa revine părții care a prezentat aceste probe.
Împrejurarea că unii martori audiați de instanța de fond sunt rude cu părțile litigante nu poate avea drept consecință reformarea hotărârii apelate în condițiile în care pârâta apelantă avea posibilitatea să se opună la încuviințarea probei testimoniale la termenul de judecată respectiv, însă nu s-a prevalat de dispoziția cuprinsă în art.189 al.1 pct.1 pr.civ. norma fiind dispozitivă în sensul că permite audierea martorilor rude și afini de gradul 3 cu părțile dacă acestea din urmă consimt la audierea martorilor.
Nici prin depozitiile martorilor audiati in apel nu a reusit apelanta sa rastoarne prezumtia comunitatii de bunuri.
Împotriva deciviei civile nr. 647/08.07.2009 a Tribunalului Timișa declarat recurs în termenul legal pârâta reclamantă reconvențional.
În motivarea recursului a susținut că printr-o apreciere greșită a probelor instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată și a aplicat greșit textele legale în materie.
Recurenta a susținut că din probele administrate în cauză rezultă că prețul imobilului a fost achitat integral de ea și că era despărțită în fapt de încă din 1987, însă instanța a luat în considerare declarațiile martorilor propuși de reclamantă, înlăturând declarațiile martorilor propuși de ea.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod pr. civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Pârâta invocă în susținerea recursului ca temei legal art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. însă nu dezvoltă acest motiv de recurs, nu precizează ce texte legale au fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel.
Criticile pârâtei recurente vizează doar modul de interpretare a probatoriului administrat în cauză, ori acest aspect nu mai poate constitui motiv de recurs după modificările aduse Codului d e procedură civilă prin OUG 138/2000 și prin Legea nr. 219/2005, care au aborgat pct. 10 și 11 din art. 304.
Recursul, ca și cale extraordinară de atac, poate fi declarat numai pentru motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod pr. civ. iar nu și pentru netemeinicie, ori motivele invocate de pârâta recurentă vizează netemeinicia bazată pe modul de apreciere a probelor.
Pe de altă parte, instanța de apel a făcut o amplă analiză a probelor administrate, completând probatoriul cu încă doi martori, ajungând însă la aceeași concluzie cu a primei instanțe, aceea că nu a fost răsturnată prezumția comunității de bunuri și că o cotă de din imobilul înscris în CF nr. - T face parte din masa succesorală rămasă după defunctul.
Față de aceste considerente, în baza art- 312 alin. 1 Cod pr. civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 647/08.VII.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza art. 1169 Cod civil, întrucât nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate în recurs, Curtea va respinge cererea reclamantei pentru cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 647/08.VII.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respinge cererea reclamantei pentru cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 17.11.2009
Tehnored., 2 ex./24.11.2009
Tribunalul Timiș, Judecători: C,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
