Uzucapiune. Decizia 989/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 989/
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.397/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local al Comunei Pădureni, Autoritatea pentru valorificarea Activelor Statului B și cu pârâta intimată Agenția Domeniilor Statului B, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul recurent avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 149,20 lei și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.397/24.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.784/22.10.2008 pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu pârâții Consiliul local și Primarul comunei Pădureni, Jud. T precum și AVAS - B, respectiv ADS - B, având ca obiect uzucapiune.
Prin această decizie, tribunalul a confirmat și menținut soluția instanței de fond, care a respins acțiunea reclamantului de uzucapiune, pe fond, împotriva pârâților Consiliul local și Primarul Comunei Pădureni și pe excepția lipsei calității procesual pasive față de pârâții AVAS - B, respectiv ADS -
În acest sens, judecătoria a reținut că atribuțiile AVAS sunt cele prev. de art.5 din OUG 23/2004 iar terenul pentru care a solicitat reclamantul să i se constituie drept de proprietate se află în patrimoniul unei societăți comerciale respectiv - SA, de la care a cumpărat conform procesului verbal de licitație nr.5310/200. Reclamantul nu a dovedit că ar exista identitate între persoana AVAS și cea obligată în raportul juridic dedus judecății, deoarece pârâta nu a deținut cu nici un titlu terenul identificat cu nr.cad.Cc 376 - extravilan în Pădureni.
În aceeași măsură, nu există calitate procesuală pasivă nici pentru Agenția Domeniilor Statului întrucât această instituție exercită în numele Statului, potrivit art.4 din 268/2001, prerogativa dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă care aparțin domeniului privat al statului.
Prima instanță a reținut în continuare, pe fondul pricinii, că reclamantul nu a fost în măsură să dovedească exercitarea unei posesii utile asupra terenului identificat cu parcela nr.cad.Cc 376 - extravilan în Pădureni, în condițiile Decretului Lege nr.115/1938, aplicabil în speță întrucât acesta a cumpărat la o licitație, de la - SA o serie de construcții - birou, fântână, ale betonată, atelier, copertină, șopron - precum și utilaje și furaje, nu însă și terenul aferent.
În privința terenului, judecătoria a constata că atât reclamantul, cât și antecesorul în drepturi au avut doar o detenție precară asupra terenului, nefiind identificat proprietarul tabular, iar pentru terenurile aflate în extravilanul localităților s-a instituit în condițiile 18/1991-republicată, o procedură specială în vederea constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate, iar pentru categoria de terenuri precum cea din speță nu s-au finalizat încă nici lucrările cadastrale.
Această sentință a fost apelată de către reclamant, acesta susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât prima instanță i-a respins cererea de efectuare a unei expertize, cerută cu scopul identificării proprietarului parcelei de teren care face obiectul cauzei.
În al doilea rând, fără să mai conteste reținerea lipsei calității procesual pasive a AVAS B, apelantul a arătat totuși că ADS ar calitate procesuală pasivă deoarece parcela cu nr.cad. Cc 376 din extravilanul localității Pădureni se află în proprietatea ADS.
În sfârșit, apelantul-reclamant a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada posesiei utile pentru termenul prevăzut de lege, pentru a uzucapa și aceasta și pentru faptul că judecătoria nu a stabilit corect cadrul procesual și nici nu a administrat în mod corespunzător probele care să ateste îndeplinirea condițiilor prescripției achizitive.
Tribunalul a apreciat că apelul reclamantului este neîntemeiat, reținând că tema pretențiilor reclamantului și a probațiunii poartă asupra dobândirii dreptului de proprietate, prin prescripție achizitivă - uzucapiune - asupra parcelei cu nd.cad Cc 376 din extravilanul localității Pădureni.
Instanța de apel a constatat în acest sens că parcela în discuție a făcut parte din fostele IAS-uri, fiind în proprietate statului, anterior anului 1989 și este irelevant cine a exercitat posesia sau administrarea. Aceasta întrucât cele trei Constituții comuniste din 1948, 1952 și din 1965 consacraseră transformarea structurii statului și dreptului român, la acea epocă nemaiexistând domeniu public sau privat al statului, ci doar "fondul unic al proprietății socialiste de stat", art.7 din Constituția anului 1965 statuând că terenurile din fondul funciar de stat sunt imprescriptibile și inalienabile.
Prin urmare, aceste bunuri imobile trebuiau să se supună exigențelor art.1844 civ. care la rândul său statuează că nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, prin natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț, astfel că terenul este scos din sfera de aplicare a uzucapiunii.
Tribunalul a mai adăugat că î prezent se face distincție între domeniul public și cel privat al statului, cel din urmă fiind supus prescripției achizitive, indiferent de titular, adică fie stat, fie unitățile sale administrativ teritoriale, numai că domenialitatea a primit consacrare legală abia prin Legea fondului funciar nr.18/1991 și apoi Legea administrației publice locale nr.69/1991, modificată prin Legea nr.215/2001, alături de normele existente în Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Astfel fiind, devine posibilă și concluzia că termenul de prescripție achizitivă a început să curgă în speță în anul 1990, acesta rămânând însă subsumat condiției ca imobilul litigios să fi aparținut și să aparțină domeniul privat și nu public al statului ori al unei autorități administrativ - teritoriale. Cum în speță, parcela litigioasă se afla în anul 1990 în patrimoniul fostelor IAS-uri, devine îngăduită și concluzia că aceasta făcea domeniul de reglementare al Legii fondului funciar nr.18/1991, respectiv art.28-19 din lege. Acest aspect este confirmat suplimentar că imobilele edificate pe această parcelă au fost vândute la licitație publică, fiind cumpărate de reclamantul - apelant în anul 2000, iar pentru ca acesta să devină eventual proprietar și al terenului aferent construcțiilor agricole cumpărate, avea deschisă o altă cale procedurală pentru a-și apropia parcela cu nr.cad. Cc 376 Pădureni, nicidecum calea uzucapiunii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul, recurs motivat în drept cu disp.art.304 pct.9 pr.civ. fără a indica însă care anume text de lege a fost interpretat sau aplicat greșit de către instanța de apel.
Dezvoltând însă motivele de recurs, reclamantul a susținut că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra primului motiv de apel, referitor la încălcarea de către instanța de fond a dreptului la apărare, prin aceea că nu i s-a permis administrarea probei cu expertiza tehnică pentru identificarea parcelei de teren aferentă construcțiilor cumpărare și care făcea obiectul cererii de uzucapiune.
În al doilea rând, s-a reproșat primelor două instanțe că au interpretat greșit normele legale incidente, atunci când au reținut că reclamantul nu ar fi făcut dovada îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru a uzucapa, iar aceasta se datorează inclusiv încălcării dreptului său de a propune și administra probe, și aceasta echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, sancționabilă cu casare cu trimitere spre rejudecare.
La dosar s-au depus și întâmpinări formulate de intimatele - pârâte AVAS B, respectiv Agenția Domniilor Statului, care au solicitat respingerea recursului, ambele intimate însușindu-și integral considerentele instanței de apel, care se regăsesc în decizia recurată de către reclamant.
Curtea, analizând recursul declarat de către reclamant, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind incidente motive care să atragă modificarea deciziei recurate, potrivit art.304 pct.9 pr.civ.
În acest sen, curtea va constata că temeiul de drept al acțiunii reclamantului, întemeiată pe prescripția achizitivă în regim de carte funciară este reprezentat de disp.art.27 și 28 din Decretul Lege nr.115/1938, aplicabil în, pentru prescripțiile începute înainte de intrarea în vigoare a 7/1995.
Astfel, norma incidentă enunțată indică condițiile limitative și restrictive prin care se poate uzucapa în regim de carte funciară, statuând că aceasta se poate realiza în cazul când s-au înscris fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani (art.27) sau situatia in care cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la proprietate- (art.28).
Acestea sunt singurele modalități de uzucapa în regim de carte funciară și raportat la condițiile concrete ale speței, chiar și prin joncțiunea posesiilor, reclamantul nu putea și nu poate invoca în favoarea sa normele privind dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
Acesta fiind temeiul de drept al acțiunii reclamantului, primele instanțe au constatat în mod justificat că acesta nu îndeplinește condițiile pentru a uzucapa, chiar dacă disp.art.27-28 din 115/1938 s-ar interpreta prin coroborare cu disp.art.1844 civ, câtă vreme terenul din litigiu a fost în afara circuitului juridic civil până în anul 1990.
Pornind de la aceste constatări în deplin acord cu modul în care trebuie interpretate normele indicate mai sus, curtea va constata totodată că primele două instanțe nu au încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil al reclamantului-recurent și astfel, au realizat și o interpretare corectă a art.201 pr.civ. atunci când au decis că efectuarea unei expertize tehnice judiciare este inutilă în cauză, câtă vreme situația de CF, alături de titlurile prezentate instanțelor au reliefat clar regimul juridic al parcelei cu nr. cad. din extravilanul localității Pădureni, care nu permite reclamantului să invoce în favoarea sa normele prescripției achizitive.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. rap.la art.304 pct.9 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.397/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 pr.civ întrucât intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.397/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. CP/ 17.11.2009
Dact. NF/17.11.2009
Ex.2
Tribunalul Timiș Președinte ,
Judecător
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Cristian Pup
