Divort. Decizia 1235/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR R- DECIZIA CIVILĂ NR.1235/R-MF
Ședința publică din 13 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Daniel
Judecător: -, judecător
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de, împotriva deciziei civile nr.600/R-MF din data de 26 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: contestatorul, asistat de avocat, și avocat, pentru intimata, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, eliberată de Baroul București.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 20 mai 2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință,după care:
Avocat solicită încuviințarea probelor cu înscrisuri și cu interogatoriul intimatei pentru a proba lipsa de procedură și a face dovada existenței căsuței poștale. Arată că art.317 alin.1 Cod procedură civilă trebuie interpretat în sens larg, ca referindu-se la orice act de comunicare, iar nu numai strict la procedura de citare.
Avocat arată că este de acord cu administrarea probei cu acte, însă se opune admiterii probei cu interogatoriul intimatei, întrucât instanța a depus toate diligențele pentru a verifica dacă recursul a fost depus în termen, solicitându-se relații atât de la Tribunalul Argeș, cât și de la Oficiul Poștal.
Avocat arată că, în relațiile primite de la Oficiul Poștal de fac referire la un număr ce nu are legătură cu cauza de față, astfel că acestea nu pot fi privite ca lămuritoare pentru instanță. Totodată, aduce instanței, la cunoștință faptul că clientul său a ridicat, personal, de la căsuța poștală, la care avea mandat de acces și fosta sa soție, comunicarea adresată acesteia, așa încât, este mai mult decât evident faptul că mențiunea înscrisă în dovada privind comunicarea către acesta este un fals al factorului poștal.
Avocat precizează că procedura prevede obligativitatea ca, factorul poștal, la momentul la care o persoană ridică corespondența de la căsuța poștală, să întocmească proces-verbal ce cuprinde numele persoanei, precum și documentele ridicate.
Curtea apreciază ca nefiind utile și concludente probele cu înscrisuri și interogatoriu, solicitate de către contestator, având în vedere faza procesuală în care se află cauza, respectiv contestație în anulare, și pune părților în discuție admisibilitatea căii de atac, în raport de dispozițiile art.317 Cod procedură civilă.
Avocat solicită respingerea excepției admisibilității, admiterea contestației în anulare și, pe fond, rejudecarea recursului. Precizează că motivele invocate pe calea contestației în anulare nu puteau fi invocate în recurs, acesta nefiind judecat în fond.
Avocat solicită respingerea contestației în anulare aceasta constituind o încercare cu rea-credință de a se provoca rejudecarea recursului deși, prin probele administrate, s-a făcut dovada că decizia tribunalului a fost comunicată în termenul legal. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra contestației în anulare de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.2150/8 aprilie 2008, Judecătoria Pitești, admițând în parte acțiunea reclamantei, precum și, tot astfel, cererea reconvențională a pârâtului, a desfăcut căsătoria încheiată între aceștia la 16 octombrie 2004, înregistrată în Registrul Stării civile la nr.191 din aceeași zi, din vina ambilor soți, încuviințând reclamantei reluarea numelui purtat anterior căsătoriei, acela de și încredințându-i, spre creștere și educare, pe minorul, născut la data de 15 iunie 2005. Pârâtul a fost obligat la plata unei contribuții la cheltuielile de creștere și întreținere necesitate de minor de 500 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii și până la majorat, fiindu-i încuviințate legături personale cu acesta, potrivit programului apreciat convenabil față de vârsta minorului, cerințele educației sale și nevoile de îngrijire.
S-a reținut în esență că, între părți, căsătoria nu mai poate continua, mama fiind cea care oferă cele mai bune condiții pentru creșterea și educarea minorului, raportat la vârsta fragedă a acestuia și ținând seama și de acordul pârâtului, iar în ceea ce privește programul de vizitare, s-a apreciat că îi poate fi permis tatălui ca, în perioade relativ scurte de timp, ținând cont și de programul instituției de educație preșcolară urmată de către copil, să-i poată fi lăsat în grijă, la sfârșitul a două săptămâni din lună și în vacanțele lungi ale anului, vara și iarna, câte o săptămână, iar în vacanțele scurte de Paște și de C, câte o zi.
Împotriva sentinței, în termen, au declarat apeluri părțile, exclusiv sub aspectul modalității de exercitare a dreptul de vizitare, iar prin decizia civilă nr.124/A/MF/31 octombrie 2008, Tribunalul Argeșa respins apelurile ca nefondate, compensând cheltuielile de judecată.
În motivare, s-a reținut în fapt că nici susținerea reclamantei, potrivit căreia lăsarea minorului timp de o săptămână în timpul vacanțelor de iarnă și de vară, exclusiv în grija tatălui ar fi excesivă, după cum nici extinderea acestor perioade, cerută de pârât, nu se impun, față de faptul că minorul se află la o vârstă la care necesită cu preponderență îngrijirea mamei.
Cum, prin apelul său, pârâtul a solicitat reîncredințarea minorului către sine, față de opoziția reclamantei de a-i permite să viziteze copilul, instanța a constatat că măsura nu poate fi luată, nefiind modificate condițiile avute în vedere de către prima instanță de fond la luarea măsurii, respectiv o schimbare esențială în nevoile minorului și capacitățile părinților de a se ocupa de acesta.
Hotărârea a fost expediată, prin poștă, în vederea comunicării, de către Tribunalul Argeș la data de 14 noiembrie 2008, potrivit borderoului nr.69 (fila 48, dosar apel).
Cum însă, la dosar, nu s-au găsit dovezile de comunicare restituite instanței de către oficiul poștal, pârâtul-apelant a solicitat recomunicarea hotărârii, referatul arhivei făcând vorbire despre faptul că, deja, o primă comunicare avusese loc.
La data de 7 noiembrie 2008 pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei, criticile fiind expuse prin memoriul depus, la Tribunalul Argeș, la data de 23 ianuarie 2009, în care se susține că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină, cu referire la lipsa analizei criticii sub aspectul restrângerii legăturilor personale cu minorul, cât și la retragerea acordului exprimat de către recurent în ceea ce privește încredințarea acestuia, dar și încălcarea și respectiv aplicarea greșită a legii prin hotărârea dată, cu privire la aceeași lipsă de motivare a respingerii cererii de readministrare a probei testimoniale și suplimentarea acesteia, sub aspectul opoziției manifestată de către reclamantă la vizitarea lui de către pârât.
La termenul din data de 26 februarie 2009, intimata-pârâtă, prin apărător, a invocat excepția nemotivării în termen a recursului, față de faptul că, potrivit referatului arhivei, comunicarea motivării deciziei tribunalului a avut loc odată, mai înainte de noua comunicare făcută la cererea părții.
Prin decizia civilă nr.600/R-MF din 26 martie 2009, Curtea de Apel Piteștia constatat nulitatea recursului formulat de recurentul-pârât, ca tardiv motivat, cu consecința obligării acestuia la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată față de intimata-reclamantă.
În adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a constatat că în dosarul înaintat de tribunal există un referat al biroului arhivei, însoțit de dovada constând în fotocopia borderoului cu care comunicarea s-a făcut către recurentul-pârât, față de care motivele recursului par a fi depuse peste termenul născut prin comunicarea făcută din oficiu de către instanță, a procedat la verificarea situației acestei comunicări, cerând relații de la oficiul poștal al destinatarului, spre a se afla dacă, eventual, expediția nu a fost predată.
Recurentul a solicitat a nu se efectua o asemenea cercetare, considerând că se află în situația prevăzută de art.310 Cod procedură civilă, în sensul că nu ar rezulta, la prima zi de înfățișare, faptul că recursul a fost depus peste termen, potrivit dovezilor din dosar, așa încât el trebuie socotit a fi făcut în termen.
Potrivit răspunsului oficiului poștal, expediția instanței a fost predată la destinatar în data de 17 noiembrie 2008, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.86 alin.3 și art.92 alin.3 Cod procedură civilă (fila 66, dosar recurs).
În cuprinsul concluziilor scrise formulate de către recurent, acesta a învederat instanței că, între sine și adversara sa, există încă o serie de alte dosare, fără însă a dovedi că expediția predată către sine la data de 17 noiembrie 2008 ar fi privit unul dintre acele alte dosare, spre a se răsturna proba cu care s-a dovedit că instanța a efectuat comunicarea hotărârii atacate prin prezentul recurs la data de 17 noiembrie.
Pornind de la această dată a comunicării, s-a constatat că motivarea recursului formulat în termen de către pârât se situează în afara celui de 15 zile, prevăzut de dispozițiile art.303 alin.2 Cod procedură civilă.
La data de 20 mai 2009 a formulat contestație în anulare, în temeiul art.317 pct.1 Cod procedură civilă, susținând următoarele:
Deși la o analiză superficială există tendința să se considere că textul art.317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă are în vedere numai termenul de judecată la care procedura de citare a părții este neregulată, în realitate textul trebuie interpretat în sensul că este admisibilă contestația în anulare generală, ori de câte ori se invocă neregularitatea procedurii de citare a părții pentru ziua când se judecă pricina sau a procedurii de comunicare a hotărârii pronunțate în ciclul procesual anterior.
Argumentele care justifică această interpretare sunt atât argumente de text, cât și impuse de scopul urmărit de o persoană la accesarea unei proceduri judiciare pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime într-un proces echitabil și într-un termen rezonabil, cu referire la art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.21 din Constituția României, art.92 Cod procedură civilă.
Se susține că judecarea unei pricini presupune un ciclu procesual care are ca moment de plecare sesizarea unei instanțe competente și un moment final dat de hotărârea irevocabilă pronunțată de către o instanță de control judiciar într-o cale de atac de reformare, ordinară sau extraordinară.
Pe întreg parcursul acestui ciclu procesual, ce poate implica mai multe faze, finalizate printr-o hotărâre, oricare din părțile litigante "trebuie să fie chemate" printr-un act de procedură îndeplinit conform legii și care să-i asigure în orice moment și nu numai "pentru ziua când s-a judecat pricina", exercitarea drepturilor și obligațiilor procesuale.
Se arată că textul alin.1 al art.317 Cod procedură civilă prevede generic "chemarea părții" și nu citarea ei, care are un înțeles tehnico-juridic mai restrâns. Prin această formulă generală legiuitorul a avut în vedere tocmai cuprinderea oricărei situații în care actul de procedură de "chemare a părții la judecată" nu respectă cerințele legale-art.85 și urm.Cod procedură civilă-care să-i asigure acestei părți cunoașterea oricărui moment procesual pentru a decide în cunoștință de cauză asupra viitoarei sale decizii.
Se mai invocă respectarea principiului preeminenței căii de reformare în raport cu cea de retractare
Astfel, în speță, motivul nelegalității comunicării nu a putut fi invocat pe calea recursului, condiția cerută de art.317 alin.1 Cod procedură civilă fiind îndeplinită deoarece acest motiv nu putea fi invocat în recurs câtă vreme s-a admis cererea de recomunicare a hotărârii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată, care a constatat nelegalitatea procedurii de comunicare a hotărârii-pentru lipsa interesului din partea recurentului bazată pe solicitarea recomunicării, care a fost încuviințată și pe art.310 Cod procedură civilă care a fost invocat. Se susține că nu se putea uza nici de repunerea în termen, prevăzută de art.103 Cod procedură civilă.
Se mai susține că, pentru a face dovada necomunicării efective a hotărârii și nu numai a neregularității actului de procedură erau necesare verificări de fapt, sens în care, se solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul intimatei, martori și orice altă probă prevăzută de lege ce ar rezulta din dezbateri.
Pentru aceste motive se solicită admiterea contestației în anulare și anularea deciziei, cu dispunerea rejudecării recursului.
Potrivit disp.art.137 cod procedură civilă, curtea se va pronunța cu prioritate pe excepția inadmisibilității contestației, excepția care face de prisos cercetarea in fond cauzei și este întemeiată.
Contestatorul și-a fondat cererea pe dispozițiile art.317 pct.1 cod procedură civilă, invocând neregularitatea procedurii de comunicare a hotărârii pronunțate în apel.
Articolul 317 cod procedură civilă stabilește regula după care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație in anulare pentru neregularitatea procedurii de citare numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului. Această regulă circumscrie de fapt, o condiție de admisibilitate a contestației in anulare, astfel că, nerespectarea ei face aplicabilă sancțiunea inadmisibilității căii de atac.
În recurs, apăratorul intimatei reclamante a invocat excepția tardivității declarării recursului, excepție în raport de care instanța a dispus efectuarea de verificări la oficiul poștal și Tribunalul Argeș, pentru a verifica data comunicării deciziei pronunțate în apel către pârât, verificări în urma cărora s-a reținut că motivarea recursului de către pârât s-a făcut în afara termenului de 15 zile prevăzut de art.301 combinat cu art.303 cod procedură civilă, procedura de comunicare a hotărârii fiind legală.
Critica contestatorului deși întemeiată pe dispozițiile art.317 alin.1 cod procedură civilă, prin conținutul său, reclama o greșeală a instanței de recurs care, susține acesta, nu a analizat corect aspectele legate de momentul comunicării actelor de procedură, recursul fiind motivat in termen, greșeală materială ce poate constitui motivul de contestație in anulare prevăzut de art. 318 cod procedură civilă.
Instanța de recurs însă, a efectuat cercetări cu privire la comunicarea hotărârii și momentul formulării motivelor de recurs, constatând că recursul este tardiv.
În cazul în care respingerea recursului ca tardiv nu este rezultatul unei erori materiale, ci a modului in care instanța a înțeles să aplice dispoziția legală privitoare la calcularea termenului, contestația in anulare este inadmisibilă, nefiind posibil ca, pe această cale, instanța să cerceteze dacă modul de stabilire a datei la care a început să curgă termenul a fost greșit sau corect.
Față de aceste considerente, contestația este inadmisibilă și va fi respinsă potrivit disp art.318 cod procedură civilă, urmând ca în temeiul art.274 cod procedură civilă contestatorul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în, sat Colibași, str.- nr.25, județul A, împotriva deciziei civile nr.600/R-MF din 26 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, intimată fiind, domiciliată în, str.7 septembrie 2. -.17,.B,.8, județul
Obligă pe contestatorul să plătească intimatei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 august 2009, la Curtea de Apel Pitești Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./31.08.2009
Jud.recurs:
---
-
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Daniel
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Interdicție. Decizia 144/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
