Divort. Decizia 1236/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1236
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât G împotriva deciziei civile nr. 256/a din 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă, Autorități Tutelare fiind PRIMĂRIA DR.TR. S și PRIMĂRIA, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât G reprezentat de avocat și intimata reclamantă, lipsind Autoritățile Tutelare PRIMĂRIA DR.TR. S și PRIMĂRIA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Se depune taxă judiciară de timbru în valoare de 3 lei consemnată prin chitanța nr. --307-0022 din 03.11.2009 și timbru judiciar de 0.15 lei.
Avocat, pentru recurentul pârât G, depune o declarație dată de fostul concubin al reclamantei.
Instanța înaintează declarația reclamantei spre observare.
Intimata reclamantă precizează că a observat declarația și susține că aceasta nu este scrisă de fostul său concubin.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul pârât G, arată că încă de la naștere minora a fost crescută de tată împreună cu părinții paterni, copilul fiind mult mai atașat de tată decât de mama sa, pe care nu a mai văzut-o de când aceasta a părăsit domiciliul comun.
Precizează că pe toată durata procesului reclamanta a luat legătură cu minora doar o singură dată și nu a contribuit cu nimic la creșterea și educarea acesteia. Mai mult, aceasta nu a achitat nici o sumă de bani din pensia la care a fost obligată prin sentința civilă nr. 5588 din 27.11.2008.
Apreciază că reclamanta nu are condiții de creștere a minorei, aceasta schimbând mai multe locuri de muncă și mai multe domicilii.
Față de cele susținute pune concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii dispozițiilor sentinței, cu cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă precizează că în prezent locuiește în Dr. Tr. S la o mătușă și are posibilități de a creștere a minorei.
Solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de Tribunalul Mehedinți.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Tr. S sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul G-, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți din vina exclusiva a pârâtului, reluarea numelui avut anterior căsătoriei, acela de "", încredințarea minorei a, născuta la 24.01.2007, spre creștere și educare reclamantei, obligarea paratului la plata unei pensii de întreținere în cotă de din veniturile obținute, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la 04.09.2003, din căsătorie a rezultat minora a și că relațiile dintre soți s-au deteriorat din cauza comportamentului pârâtului care era violent culminând cu agresiuni verbale și fizice față de soție.
A mai susținut reclamanta că și după nașterea minorei atitudinea pârâtului nu s-a schimbat, despărțirea în fapt a părților producându-se prin părăsirea domiciliului conjugal de către reclamantă, urmare sechestrării sale în zilele de 9.08.2008 și 10.08.2008 și că pârâtul a reținut-o pe minoră permițându-i ocazional să ia legătura cu aceasta.
A arătat că a solicitat încredințarea minorei spre creștere și educare, deoarece nu este bine îngrijită,motiv pentru care a și fost internată în spital în perioada 03.09-05.09.2008 și că motivul real pentru care minora a fost reținută de tatăl sau nu este afecțiunea față de fiica sa, ci împrejurarea ca încasează indemnizația pentru creșterea acesteia.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de divorț, deoarece relațiile dintre soți au decurs normal, inclusiv după nașterea minorei, precizând ca reclamanta se face vinovată de destrămarea căsniciei aceasta părăsind domiciliul conjugal la data de 11.08.2008, iar urmare discuției telefonice cu aceasta, i-a comunicat ca nu dorește sa revină în domiciliul comun și să mai aibă grijă de minoră.
A susținut că, urmare părăsirii domiciliului comun de reclamantă, a promovat o acțiune având ca obiect încredințare minor și că de la nașterea minorei, acesta împreuna cu părinții săi s-au ocupat de copil, pârâtul rămânând și în concediul de paternitate, spre deosebire de reclamantă care a dorit să meargă la serviciu.
A mai arătat că între pârât și minoră există o strânsă legătură afectivă, aceeași afecțiune nefiind manifestată și de reclamantă, care nu a mai văzut-o pe minoră de la părăsirea domiciliului conjugal, mai ales ca aceasta a fost anunțată despre internarea în spital a minorei, fără ca soția să se intereseze de starea de sănătate a fiicei sale.
În același timp pârâtul a precizat că beneficiază de o locuința stabilă, în timp ce despre reclamantă nu cunoaște unde locuiește.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Dr. Tr. S sub nr-, reclamantul G- a chemat în judecată pe pârâta pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună încredințarea minorei a, născută la 24.01.2007, spre creștere și educare reclamantului, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere, cu cheltuieli de judecată, reluând motivele expuse în întâmpinare.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de încredințare a minorei deoarece, pe de o parte, la data de 11.08.2008 avut loc despărțirea în fapt a soților din cauza comportamentului soțului care consumă alcool în mod excesiv iar pe de altă parte a încercat să ia legătura cu minora însă accesul i-a fost interzis de reclamant și mama acestuia inclusiv în perioada în care minora a fost internată în spital.
La termenul de judecată din 27 2008, în baza dispozițiilor art. 164 Cod pr. civilă, instanța a dispus conexarea celor două cauze.
În cauză, la solicitarea părților s-a dispus efectuarea anchetelor sociale la locuințele părților inclusiv la domiciliul părinților reclamantei în comuna și au fost audiați martorii, (filele 30-34,43,52).
Prin sentința civilă nr.5588/27 2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea de divorț formulată de reclamanta, s-a admis cererea de chemare în judecată având ca obiect încredințare minoră, s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 04.09.2003 și înregistrată în Registrul Stării Civile al Consiliului Local al Municipiul Dr. Tr. S sub nr.547/2003, din vina ambilor soți.
S-a încuviințat ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "", s-a încredințat spre creștere și educare minora a, născută la 24.01.2007, către pârât, și a fost obligată reclamanta să plătească în favoarea minorei aop ensie de întreținere în cuantum de 200 lei lunar din veniturile nete realizate de aceasta, începând cu 05.09.2008 până la majorat și 700 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a dispune astfel s-a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 04.09.2003, căsătoria lor fiind înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Consiliului Local al municipiului Dr. Tr. S sub nr.547/2003. Din conviețuirea celor doi soți a rezultat minora a, născută la 24.01.2007.
Că, din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că în general relațiile dintre soți au decurs normal, de-a lungul timpului existând conflicte în legătură cu consumul de băuturi alcoolice de către pârât și agresiunile fizice și verbale ale acestuia față de soția sa, dar și referitor la atitudinea reclamantei față de familie care, după programul de serviciu nu era interesată de viața de familie în sensul de a se ocupa îndeaproape de soț și minoră.
S- mai reținut că, potrivit înțelegerii dintre soți, pârâtul a rămas acasă pentru aoî ngriji pe minoră, acesta beneficiind de indemnizația de creștere a copilului, iar reclamanta a continuat să meargă la muncă, iar de la nașterea minorei, o contribuție importantă în creșterea și educarea acesteia au acordat-o părinții pârâtului care au și locuit cu părțile.
S-a constatat că, din cauza numeroaselor conflicte dintre soți legate de comportamentul acestora în viața de familie, dar și în legătură cu încălcarea obligației de fidelitate a reclamantei care ar întreține o relație extraconjugală cu încă din perioada conviețuirii soților, între soți s-a produs o răcire a relației care a determinat-o pe reclamantă să părăsească domiciliul conjugal în data de 11.08.2008, de atunci producându-se și despărțirea în fapt a soților, iar după despărțirea în fapt acestora, minora a rămas sub supravegherea exclusivă a tatălui său care a fost ajutat de părinții în creșterea și educarea acesteia.
Totodată, din declarațiile martorilor și anchetele sociale depuse la dosar a rezultat că după despărțirea în fapt, reclamanta nu a mai locuit în comuna unde s-a solicitat și efectuarea anchetei sociale, ci la o colegă de serviciu, Boloi.
Instanța a mai reținut că din căsătoria părților a rezultat minora a, care în prezent se află la pârât, acesta fiind îndeaproape ajutat de părinții săi care au avut o contribuție majoră la creșterea și educarea minorei de la o vârstă foarte fragedă.
Că, având în vedere vârsta de cca. 2 ani a minorei, atașamentul față de tată, condițiile materiale și morale optime oferite de acesta, aspectele relevate de consilierii desemnați de autoritățile tutelare în anchetele sociale depuse la dosar, suportul material, moral și afectiv de care beneficiază minora din partea bunicilor paterni, s-a apreciat că este în interesul acesteia să fie încredințată spre creștere și educare pârâtului, urmând ca reclamanta să fie obligată la plata pensiei de întreținere în raport de venitul net realizat de aceasta la locul de muncă.
În luarea acestei decizii instanța a avut în vedere că de la nașterea minorei tatăl s-a ocupat îndeaproape de supravegherea acesteia rămânând în concediu de paternitate, fiind fără echivoc faptul că între pârât și fiica sa s-a creat o legătură afectivă puternică dar și atitudinea relativ distantă a reclamantei față de minoră atât în perioada conviețuirii soților, cât și ulterior.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamanta -, solicitând schimbarea sentinței în sensul de a-i fi ei încredințată minora și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere.
A arătat apelanta că instanța de fond când a dispus încredințarea minorei către pârât a avut în vedere faptul că pârâtul are condiții materiale și morale optime, suport material, moral și efectiv de care beneficiază minora din partea bunicilor paterni, cu care au locuit și părțile. Motivarea hotărârii este și contradictorie întrucât, în considerentele hotărârii instanța insistă pe preocuparea bunicilor paterni în creșterea minorei, pentru ca apoi să realizeze o legătură afectivă puternică a copilului în vârstă de 1,6 ani cu tatăl său.
A susținut apelanta că instanța a interpretat greșit probele administrate în cauză, iar pârâtul a rămas în concediu paternal ca urmare a înțelegerii dintre soți, acesta având venituri mult inferioare indemnizației de creștere a copilului, în timp ce reclamanta avea venituri decente, însă în prezent pârâtul nu mai beneficiază nici de această indemnizație și nici de salariu, nemaifiind angajat.
Că, în realitate pârâtul nu s-a preocupat niciodată de minoră,ci mama acestuia, dar nici supravegherea din partea mamei pârâtului nu mai este potrivită, aceasta fiind în vârstă,astfel că la data de 9.10.2008 minora a fost grav bolnavă și internată în spital,însă bunica paternă nu i-a dat voie să intre nici în salonul de spital să vadă ce s-a întâmplat.
A mai susținut apelanta că în timpul căsătoriei au existat opinii divergente între ea și mama pârâtului privind modul de îngrijire a minorei, iar certurile cu pârâtul se datorau mai ales consumului exagerat de alcool, astfel că nu este în interesul minorei a fi încredințată tatălui.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
A susținut că la data de 11.08.2008 reclamanta, fără nici un motiv, a părăsit domiciliul comun, pârâtul neștiind nici în prezent unde locuiește aceasta, și că, încă de la naștere pârâtul împreună cu părinții săi au fost cei care s-au ocupat de creșterea minorei, acesta chiar rămânând în concediu pentru creșterea minorei până la vârsta de 2 ani, reclamanta preferând să meargă la serviciu. Atunci când minora a fost internată în spital, deși a anunțat-o pe reclamantă, aceasta nici măcar nu a trecut pe la spital, dând dovadă de total dezinteres față de minoră.
In aceste condiții, intimatul pârât a dovedit că el este cel care are legături mai strânse cu minora, aceasta fiind mult mai legată afectiv de tatăl pârât decât de reclamantă, pe care văzut-o de la data când a plecat și ulterior, reclamanta nu a mai luat legătura cu minora.
In apel, la solicitarea părților, au fost audiați martorii:, propusă de apelant, a, propusă de intimat.
De asemenea, părțile și-au luat reciproc interogatoriu iar în cauză s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la actualul domiciliu al apelantei, unde aceasta locuiește cu concubinul său.
Prin decizia civilă nr.256/A din 02 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de reclamanta, în contradictoriu cu intimații Autoritatea Tutelară Primăria, G și Autoritatea Tutelară Primăria DTS.
A fost schimbată parțial sentința, în sensul că s-a încredințat minora spre creștere și educare apelantei reclamante.
A fost obligat pârâtul intimat la plata unei pensii lunare de întreținere în beneficiul minorei în cuantum de 100 lei, începând cu punerea în executare a deciziei de încredințare a minorei către reclamantă și până la majoratul minorei. S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pronunțându-se astfel, instanța de apel reținut din probele administrate în cauză, că pârâtul a fost cel care a beneficiat de concediu paternal pentru creșterea minorei, întrucât așa au convenit părțile.
Că, până la despărțirea în fapt a părților, de creșterea și îngrijirea minorei s-au ocupat atât părțile cât și bunica paternă, întrucât locuiau împreună, iar după despărțirea în fapt, așa cum a reținut și instanța de fond, minora a rămas sub supravegherea tatălui, însă de îngrijirea efectivă a copilului s-a ocupat mama acestuia.
S-a mai reținut că, deși unii martori au arătat că pârâtul se ocupă de creșterea și îngrijirea minorei,în sensul că o ducea la plimbare și la joacă,acest lucru nu este suficient pentru a aprecia că pârâtul se ocupa într-adevăr de creșterea și îngrijirea minorei, pentru că acest lucru implică mai multe aspecte, mai ales când este vorba de un copil în vârstă de până la 2 ani (preparare hrană, îmbăiat, program de somn etc.).
În același timp, instanța a constatat că nu i se poate reproșa apelantei că după despărțirea în fapt a fost dezinteresată de minoră, întrucât chiar pârâtul a fost acela care nu i-a îngăduit să ia legătura cu minora, nici chiar de ziua de naștere a acesteia.
Reținând că responsabilitatea creșterii a copilului revine în primul rând părinților, instanța a apreciat că la o vârstă atât de fragedă este în interesul superior al minorei de a fi crescută și îngrijită de mama sa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul G, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
A susținut că în mod greșit instanța de apel a schimbat soluția primei instanțe și a dispus încredințarea minorei spre creștere și educare mamei reclamante.
A precizat că, încă de la naștere minora a fost îngrijită de recurent împreună cu părinții săi, recurentul rămânând în concediu pentru creșterea minorei până la vârsta de 2 ani.
Că, în aceste condiții, s-au creat legături mai strânse între tată și minoră, aceasta fiind mult mai legată afectiv de recurentul pârât, decât de mama sa pe4 care nu mai văzut-o de la data plecării din domiciliul comun.
A mai arătat că pe toată derularea procesului intimata reclamantă a luat legătura o singură dată cu minora și nu a contribuit cu nimic la creșterea și educarea acesteia; că, mai mult, deși a fost obligată plata unei pensii de întreținere în sumă de 200 lei începând cu 5 septembrie 2008, aceasta nu a achitat nici o sumă de bani,manifestând un total dezinteres față de minoră.
În același timp, recurentul a învederat faptul că reclamanta nu are o locuință proprie,și-a schimbat mai multe locuri de muncă, astfel încât nu este în interesul minorei să rămână în îngrijirea acesteia.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 42 din Codul familiei, odată cu desfacerea căsătoriei instanța de judecată trebuie să hotărască asupra încredințării copiilor minori, ținând seama de interesul acestora.
Dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea nr.272/2004, prevăd că toate măsurile luate față de un minor trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Legea nu definește noțiunea de interes al copilului, astfel că instanța este chemată să stabilească toate împrejurările care concură la crearea unui mediu familial cât mai potrivit, pentru ca minorul să se dezvolte armonios, ținându-se seama de condițiile materiale ale fiecărui părinte, de relațiile părintelui cu minorul, de vârsta minorului și posibilitățile concrete ale fiecărui părinte de a se ocupa de minor.
În speță, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, apreciind că este în interesul minorei să fie încredințată spre creștere și educare mamei reclamante.
Minora a, născută la data de 24 ianuarie 2007 se află la vârsta la care trebuie să i se asigure o stabilitate în viața de familie, afecțiune și armonie, pentru ca dezvoltarea sa fizică și intelectuală să nu fie influențată negativ nici în prezent, dar nici în viitor.
Încă de la naștere minora s-a aflat permanent în grija tatălui său, acesta beneficiind de concediu pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani.
După despărțirea în fapt a soților ce a intervenit la 11 august 2008, minora s-a aflat atât în grija tatălui său, cât și a bunicilor paterni, asigurându-i-se condiții corespunzătoare de trai, dar și dragostea și căldura sufletească de care un copil de vârsta minorei are nevoie.
Prin urmare, mediul în care minora a trăit și s-a dezvoltat încă de la naștere nu a fost schimbat până în prezent, aceasta fiind obișnuită cu prezenta tatălui și a bunicilor paterni, astfel încât, luarea din domiciliul tatălui pentru a fi încredințată mamei reclamante, ar avea consecințe negative asupra dezvoltării copilului și ar putea produce chiar traume psihice.
Mama reclamantă nu are locuință proprie, așa cum a recunoscut cu ocazia dezbaterilor pe fond a recursului, locuind în Dr. Tr. S la o mătușă a acesteia, fiind totodată și salariată, astfel încât nu se poate ocupa singură de copil, având nevoie de ajutorul altor persoane, ceea ce evident ar reprezenta o schimbare radicală în viața de familie a minorei, care ar putea influența negativ dezvoltarea în prezent și în viitor a acesteia.
Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză subzistă motivul de modificare prevăzut de art.304 pct. 9 Cod pr. civilă, recursul declarat de pârât este fondat și în baza art. 312 alin.3 Cod pr. civilă, urmează a fi admis.
Va fi modificată decizia Tribunalului Mehedinți, în sensul că se va respinge apelul declarat de reclamantă, fiind menținută sentința instanței de fond.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, va fi obligată intimata reclamantă către recurentul pârât la 703,15 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât G împotriva deciziei civile nr. 256/A din 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și Autoritățile Tutelare de pe lângă PRIMĂRIA DR.TR. S și PRIMĂRIA.
Modifică decizia, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă și menține sentința civilă nr. 5588/27 2008, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr.
Obligă intimata reclamantă, către recurentul pârât G, la 703,15 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
09.11.2009
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 386/2009. Curtea de... → |
|---|
