Divort. Decizia 151/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 151
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 211 din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 453 din 02 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, autoritate tutelară fiind CONSILIUL LOCAL M - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul, personal și intimata reclamantă, personal, lipsind autoritate tutelară CONSILIUL LOCAL M - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei civile recurate și admiterea cererii reconvenționale. A precizat că intimata reclamantă nu are cetățenie română și nici posibilități materiale pentru a asigura creșterea corespunzătoare a celor minori și de la despărțirea în fapt aceasta nu a mai încercat să ia legătura cu minorii, iar aceștia nu sunt atașați de reclamantă.
Intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică. A precizat că dorește ca ambii copii să rămână la ea. În prezent, locuiește în M, sat Tunari.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 12.01.2009 pe rolul Judecătoriei Calafat, reclamanta a chemat in judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se declare desfăcută căsătoria înregistrată sub nr. 4 din 01.03.2003, conform certificatului de căsătorie seria - nr. -, eliberat de Primăria M, din vina exclusivă a pârâtului, să îi fie încredințat spre creștere si educare minorul, născut la data de 19.06.2002, iar după desfacerea căsătoriei să își reia numele purtat anterior, acela de.
A solicitat obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
In fapt, a motivat că s-au căsătorit în anul 2003, în timpul căsătoriei au locuit în casa proprietate comună din comuna M, înainte de căsătorie au conviețuit in concubinaj și au rezultat doi copii, născut la data de 23.05.1997 si, născut la data de 19.06.2002 si începând cu anul 2002, între ei au avut loc neînțelegeri, pentru faptul că pârâtul a început să consume în exces băuturi alcoolice și nu se mai ocupa de familie si nici de minori.
A mai motivat că pârâtul a început să fie violent să o bata si să o alunge din domiciliu, așa încât în luna august 2007, fost nevoită să îi ia pe cei doi minori si să plece. Minorul a plecat înapoi la pârât, încât din anul 2007 și în prezent se afla la pârât. Pârâtul este stăpânit de viciul alcoolului si nu poate să se ocupe de minori, motiv pentru care, solicită să îi fie încredințat minorul, născut la data de 19.06.2002, iar minorul să-i fie încredințat pârâtului.
La data de 16.02.2009, reclamanta a depus completare de acțiune, prin care a solicitat alături de capetele de cerere din acțiunea principală, încredințarea spre creștere si educare a minorului, născut la data de 23.05.1997 si obligarea paratului la plata unei pensii lunare, in favoarea minorului.
După administrarea probelor si după ce in ședința publică de la 02.02.2009, pârâtul a arătat că nu înțelege să-si facă probe, la data de 02.03.2009, acesta formulează întâmpinare si cerere reconvențională.
Sub aspectul întâmpinării, a solicitat admiterea în parte a acțiunii, in sensul de a se desface căsătoria din vina ambilor soți, cât si reluarea numelui avut anterior căsătoriei de către reclamanta, iar pe calea cererii reconvenționale, a solicitat să îi fie incredințati spre creștere si educare cei doi minori, reclamanta urmând să fie obligată la plata unei pensii de întreținere întrucât reclamanta nu are surse materiale pentru a-i crește si educa pe minori.
In cauză, au fost audiați martora, iar în ședința din camera de consiliul de la 16.02.2009, a fost audiat minorul.
Instanța, din oficiu, a dispus efectuarea anchetelor sociale de către colectivul de sprijin si asistentă socială de pe lângă Consiliul Loca M la domiciliul actual al reclamantei si la domiciliul paratului.
Prin sentinței civile nr.453 din 02.03.2009, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă de divorț, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanta, împotriva paratului, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârât și a fost desfăcută căsătoria înregistrată sub nr. 4/1.03.2003 la Primăria M, din vina ambilor soți. In viitor, reclamanta va relua numele purtat anterior căsătoriei, acela de. A fost încredințat spre creștere și educare pe minorul, născut la 23.05.1997 pârâtului, iar pe minorul, născut la 19.06.2002, reclamantei. Au fost compensate cheltuielile de întreținere pentru cei doi minori și a fost obligat pârâtul la 155 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta si pârâtul s-au căsătorit în anul 2003, căsătoria fiind înregistrată sub nr. 4 din 01.03.2003, așa cum rezultă din certificatul de căsătorie seria - nr -.
In timpul căsătoriei, au locuit in casa proprietate comună din M, județul D, iar înainte de căsătorie reclamanta a conviețuit cu pârâtul in concubinaj, din aceste relații rezultând minorii, născut la data de 23.05.1997 si născut la data de 19.06.2002.
Întrucât paratul consuma si consumă in exces băuturi alcoolice, pe fondul acestui consum, cei doi soți se certau, pârâtul o jignea pe reclamanta, o izgonea din domiciliu, aceste aspecte determinând-o ca in anul 2007 să plece împreună cu cei doi minori din domiciliul comun, la o persoană cu care a stabilit relații de concubinaj.
De la data despărțirii in fapt, nici unul dintre soți nu au încercat să reia relațiile de căsătorie.
In raport de cele reținute, de perioada M de timp de la data despărțirii in fapt, de împrejurarea că reclamanta a stabilit relații de concubinaj, instanța a apreciat că relațiile dintre soți sunt grav si iremediabil vătămate si întrucât căsătoria nu mai poate continua, in temeiul art. 38 alin 1.fam. a admis acțiunea si a desfăcut căsătoria din vina ambilor soți.
Desfăcându-se căsătoria in temeiul art 40 alin 3.fam. s-a dispus că reclamanta va relua numele purtat anterior, acela de.
Din relațiile de concubinaj stabilite intre părți, înaintea căsătoriei au rezultat minorii, născut la data de 23.05.1997 si, născut la data de 19.06.2002.
La data despărțirii in fapt - luna august 2007, când reclamanta a plecat din domiciliul comun, i-a luat si pe cei doi minori, dar după o perioada minorul a plecat inapoi la parat, apoi si celălalt minor, iar in prezent cei doi minori se afla la.
Martora a arătat că cei doi minori sunt neglijați, nu sunt bine îngrijiți, întrucât pârâtul nu se ocupa de ei si îl ajută din când in când mama acestuia, care nu locuiește împreună cu pârâtul.
Aceeași martora a mai arătat că minorul merge la școală, dar nu in fiecare zi, iar cel mic la grădiniță și reclamanta, care in prezent a stabilit relații de concubinaj cu un de pe aceeași stradă, la o mică distanta de domiciliul pârâtului, ține legătura cu cei doi minori, însă cel Mor espinge.
In aceste condiții, urmează ca minorul să fie încredințat spre creștere si educare tatălui, iar minorul, mamei, la stabilirea acestei măsuri instanța având in vedere si concluziile colectivului de sprijin si asistentă socială din cadrul Primăriei M, dar si împrejurarea că minorul, audiat în camera de consiliu de la 16.02.2009, a menționat că dorește să locuiască în continuare cu tatăl.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul, criticând-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.
În motivarea apelului a arătat că, prin cererea reconvențională, a solicitat să-i fie încredințați ambii minori spre creștere și educare, aceștia fiind crescuți de el în domiciliul mamei sale. A mai arătat că reclamanta nu are domiciliu stabil în România, fiind cetățean al M, este lipsită de posibilități materiale pentru creșterea minorilor, necontribuind în nici un fel la creșterea și educarea lor.
Prin decizia civilă nr.211 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, s-a respins apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.453 din 02.03.2009, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, și intimata Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului Local
Ca urmare a probelor administrate, instanța a constatat că reclamanta are condiții materiale și morale pentru creșterea minorilor, spre deosebire de pârât, care, așa cum s-a arătat anterior, consumă băuturi alcoolice în exces și nu realizează venituri, iar din ancheta socială efectuată la domiciliu său, reiese că acesta locuiește într-un imobil cu 3 camere nepardosite, mobilate modest, împreună cu mama sa, care are vârsta de 72 de ani și care este pensionară CAP (pensia de CAP a mamei pârâtului fiind singura sursă de venituri).
În condițiile arătate, instanța a considerat că interesul superior al minorilor ar fi de a fi încredințați mamei, însă, având în vedere că instanța de fond a încredințat pe minorul tatălui, iar pe minorul mamei, iar mama nu a declarat apel, ci doar tatăl, în virtutea principiului neagravării situației în propria cale de atac, se impune ca minorul să rămână încredințat mamei, așa cum a dispus instanța de fond, nu tatălui.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile și admiterea cererii reconvenționale.
A menționat că reclamanta nu are cetățenie română nici posibilități materiale pentru asigurarea creșterii corespunzătoare a minorilor și de la despărțirea în fapt nu a mai încercat să ia legătura cu minorii, iar aceștia, nu sunt atașați de reclamantă. Instanțele nu au avut în vedere decât declarația unui singur martor propus de reclamantă și a cărei declarație este subiectivă, întrucât se află în relații de dușmănie cu recurentul.
Menționează recurentul că are condiții mult mai bune de creștere și educare a minorilor care locuiesc cu acesta, iar minorii sunt foarte atașați unul de celălalt, cel M ajutându-l pe cel mic și apreciază că este în interesul minorilor să nu fie despărțiți.
De fapt reclamanta dorește să nu plătească pensie de întreținere și de aceea solicită să-i fie încredințat un minor.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar.
Recursul este fondat.
Se reține că singurul motiv de recurs, se circumscrie încredințării minorilor, neexistând critici în ceea ce privește capătul de cerere referitor la divorț.
Prin urmare, recursul va fi analizat doar prin prisma acestei unice critici privind încredințarea minorilor.
Principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, interpretate în corelație cu reglementările cuprinse în Convenția d l New Z. cu privire la drepturile copilului.
Respectarea și garantarea tuturor drepturilor copilului se mai realizează conform următoarelor principii: responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești; asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil; respectarea demnității copilului, potrivit art. 6 din același act normativ.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța care analizează cererea având ca obiect încredințarea minorului, este datoare să stabilească în mod obiectiv starea de fapt, să administreze toate probele concludente și apte să furnizeze informații complete și suficiente pentru atingere acestui scop și să analizeze cu deosebită atenție și în egală măsură toate aceste probe propuse de părți, urmând ca în concordanță cu starea de fapt reală să se pronunțe asupra încredințării pe baza criteriilor adecvate și a elementelor de apreciere consacrate, respectând și promovând în final, principiul interesului superior al copilului.
Criteriile de apreciere sunt următoarele: vârsta copilului, condițiile pe care părintele le poate asigura pentru o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de copil și a copilului față de părinte, profilul socio-moral al părinților, interesul și grija manifestate de ei în timp conviețuirii și după despărțirea în fapt, precum și alte asemenea elemente de apreciere, fără a se absolutiza vreunul dintre criteriile avute în vedere. Instanțele nu au interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente in cauză, nerespectând principiul interesului superior al copilului consacrat și legislativ, pronunțând o hotărâre nelegală din acest punct de vedere.
Față de cele expuse se reține că, starea de fapt privită prin prisma interesului superior al minorilor nu a fost pe deplin lămurită și stabilită.
Instanțele nu au administrat suficiente probe în cauză, probatoriul administrat fiind incomplet, cele două instanțe rezumându-se la un probatoriu sumar, ceea ce a condus implicit la o analiză superficială a stării de fapt existentă.
Instanțele trebuiau să se preocupe în a stabili cu certitudine pe baza probelor, analizând complex situația de fapt, cum poate fi asigurat cât mai eficient și corespunzător interesul superior al minorilor, cu respectarea acestui principiu.
În cauză, s-a audiat un singur martor pentru recurentul pârât și potrivit principiului consacrat în dreptul R,"testis unus, testis nullus".Or,conform art.129 alin.5 Cod pr.civilă, în temeiul rolului activ, instanțele nu trebuiau să se rezume la probatorii sumare, ci se impunea și exista îndatorirea ca prin toate mijloacele legale să prevină orice greșeală în aflarea adevărului și în acest sens să fi administrat toate probatoriile necesare, iar dacă era cazul să le suplimenteze. De asemenea, trebuia făcută o interpretare și apreciere completă asupra tuturor probelor administrate, inclusiv a înscrisurilor depuse, a hotărârilor judecătorești pronunțate anterior între părți (fila 4 dosar fond), acestea trebuind a fi analizate în mod coroborat, unitar și nu separat, trunchiat, pentru ca instanța să-și formuleze convingerea.
Instanța totodată trebuie să țină seama și de declarațiile minorilor și de voința acestora, potrivit principiului consacrat prin art.24 din Legea nr.272/2004.
Neprocedând la administrarea de probe în acest sens pentru a stabili cu exactitate, condițiile materiale și morale pe care le poate oferi fiecare părinte în parte, stabilitatea materială,inclusiv cea locativă a acestora, de stabilirea gradului de preocupare și legătură cu minorii, a relațiilor de afectivitate și atașament dezvoltate pe de o parte între fiecare părinte și minori și pe de altă parte, între frații minori, de stabilire a situației școlare a acestora și de părintele care se preocupă și se interesează în acest sens, unde au în prezent un mediu stabil și dacă momentan ar fi afectați în urma schimbării acestuia, instanțele nu au cercetat de fapt fondul cauzei.
Prin urmare, aplicabile în speță sunt dispozițiile art.312 alin.5 Cod pr.civilă, recursul urmând a fi admis, casate ambele hotărâri și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Se impune ca, în baza principiului egalității părților și a egalității armelor prevazute in Codul d e pr.civilă și art.6 CEDO, instanțele să administreze toate probele necesare: proba testimonială asigurând același număr de martori pentru ambele părți și proba cu înscrisuri din care să rezulte situația școlară a minorilor: foi matricole, caracterizări și alte probe ce rezultă din dezbateri în vederea stabilirii exacte a stării de fapt pe care să se formuleze convingerea instanței.
Totodată instanța va ține seama și de faptul că principiul neseparării fraților este instituit și reglementat de disp. art. 60 alin. 3 lit. c din Legea 272/2004, fiind specific protecției speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, dar nimic nu împiedică instanța de judecată în aprecierea interesului superior al copilului, în luarea deciziei întemeiată pe dreptul comun, să decidă că nu este oportună o separare a fraților și că tocmai creșterea acestora împreună, după divorțul părinților, creează condițiile corespunzătoare unei mai bune dezvoltări a ambilor copii.
În acest sens trebuie avută în vedere și vârsta fratilor,ajutorul pe care și-l dau reciproc, cum i-ar influența despărțirea acestora, aspecte care nu sunt lipsite de relevanță.
În orice caz, de reținut este că părintele căruia nu i s-a încredințat copilul spre creștere și educare, are pe lângă dreptul de a avea legături personale cu minorul și dreptul de a veghea la modul cum celălalt părinte se ocupă de creșterea și educarea acestuia, potrivit art. 43 alin. 3 codul familiei.
De reținut că fiecare părinte a cerut încredințarea ambilor copii și nu separat ( completare la acțiunea, cuvântul pe fond,și cererea reconvențională).
Principiul respectării interesului superior al copilului, este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților, în deciziile pe care le iau cu privire la copil, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea 272/2004.
Constatând că în speță sunt incidente dispoz. art.304 pct.9 Cod pr.civilă, instanța va admite recursul, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Calafat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 211 din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 453 din 02 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, autoritate tutelară fiind CONSILIUL LOCAL M - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ.
Casează ambele hotărâri și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Calafat.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex/17.02.2010
Șt.
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
