Divort. Decizia 1597/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1597/MF
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat declarat de reclamanta împotriva decizia civile nr.99/ din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns:recurenta-reclamantă asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.68/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual și avocat pentru intimatul-pârât în baza împuternicirii avocațiale nr.132/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 3,00 lei și timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că memoriul de recurs nu este semnat, precum și faptul că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatului-pârât.
Se procedează la complinirea cauzei de nulitate a recursului prin semnarea acestuia de către recurenta-reclamantă.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită comunicarea întâmpinării formulată de intimatul-pârât, cu precizarea că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, desființarea în parte a deciziei tribunalului și încredințarea minorului către recurentă, cu cheltuieli de judecată.
Instanțele de judecată au dispus ca un minor de 4 ani să fie încredințat tatălui motivat de faptul că de la naștere minorul a crescut în domiciliul mamei intimatului-pârât. După despărțire, recurenta-reclamantă a plecat din domiciliul conjugal și s-a mutat la părinții săi în județul Practica și viața de zi cu zi ne arată că mamele, după despărțire, nu rămân în domiciliul socrilor și, de regulă, minorii sunt luați de mamă.
Hotărârea instanței este criticată pentru că un minor de 4 ani rămâne în grija tatălui în condițiile în care mama este cadru didactic și dorește să-și crească copilul, având și posibilitățile necesare.
În motivarea deciziei s-a făcut referire că mama trebuie să aibă răbdare ca minorul să crească pentru a hotărî cu cine dorește să rămână. Trebuie avut în vedere însă interesul superior al copilului și instanța este cea care trebuie să hotărască în acest sens. Interesul superior al minorului este acela de a crește alături de mama sa. În prezent, tatăl duce minorul la un cămin cu program prelungit, pentru că nu are destul timp pentru minor.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-pârât, pe cale de excepție, solicită nulitatea recursului având în vedere că nu sunt indicate criticile sub aspectul nelegalității și temeiul de drept, făcând doar trimiteri generale la codul familiei.
În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Precizează că recurenta a venit cu susțineri noi în fața instanței față de ceea ce a susținut prin întâmpinare, făcând referire la faptul că pârâtul i-ar fi furat copilul. Aceste referiri nu sunt susținute de nicio probă. Recurenta aplecat din domiciliul conjugal singură, fără copil, permanent a manifestat lipsă de afecțiune clară, situație care a fost reliefată atât în declarațiile martorilor, cât și în interogatoriul luat recurentei. În prezent copilul locuiește acolo unde s-a născut, are prieteni și merge la o grădiniță cu program prelungit nu pentru că tatăl nu se poate ocupa de el ci pentru că, așa cum au susținut chiar educatoarele, acest program este în beneficiul minorului.
Avocat, având cuvântul asupra excepției invocată de intimatul-pârât prin apărător, solicită respingerea acesteia, recursul fiind încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând constată:
Prin cererea înregistrată la data de 28.02.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând desfacerea căsătoriei din vina acestuia, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, încredințarea către sine spre creștere și educare a minorului, cu consecința obligării pârâtului la plata pensiei de întreținere
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 11.09.2004 și căsătoria acestora s-a născut minorul
În continuare, reclamanta a susținut că la începutul acestei căsătorii, între soți au existat relații bazate pe și respect reciproc, relații care însă s-au deteriorat din momentul în care pârâtul și mama acestuia au început să-i traseze directive cu privire la creșterea și educarea copilului și la comportamentul său în familie.
A mai arătat reclamanta că pârâtul a început să devină violent și că a fost nevoită să părăsească domiciliul comun împreună cu minorul pe care pârâtul l-a luat înapoi fără permisiunea sa sub pretextul că a venit să-l viziteze. Din acest motiv și pentru că pârâtul și-a luat angajamentul că nu va mai fi violent reclamanta a revenit în domiciliul acestuia.
Susține reclamanta că în prezent pârâtul a devenit din nou violent și se poartă foarte urât, ceea ce a determinat-o să plece din domiciliul acestuia în care a rămas minorul, apreciind că relațiile de căsătorie sunt grav și iremediabil vătămate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.38 alin.1, art.40, 42, 86, 93, 94 și art.107 Codul familiei.
La data de 21.05.2008 pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei, revenirea acesteia la numele avut anterior căsătoriei, să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul, fără obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea acestuia.
În subsidiar, pârâtul a cerut ca în cazul în care minorul va fi încredințat reclamantei-pârâte să-i fie încuviințat dreptul de a avea legături personale cu acesta, prin luarea minorului la domiciliul său la sfârșitul primei și celei de-a treia săptămâni din fiecare lună începând din ziua de vineri, ora 18:00 până duminică ora 17:00, 7 zile consecutive în fiecare vacanță de iarnă și de primăvară, 45 de zile consecutive în fiecare vacanță de vară și o zi cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a arătat că relațiile de căsătorie au fost întrerupte pentru perioade relativ scurte de timp prin părăsirea nejustificată de către reclamanta-pârâtă a domiciliului comun, aceasta plecând la domiciliul mamei sale de unde revenea numai la insistențele sale.
A mai susținut pârâtul-reclamant că s-a comportat corespunzător față de soția sa și față de minor, neexistând motive reale de neînțelegeri și nici violențe, ci numai un conflict imaginar între reclamanta-pârâtă și mama sa pe care reclamanta-pârâtă nu o agrea și-i interpreta vorbele și gesturile în mod tendențios deși aceasta a ajutat-o atât la creșterea copilului cât și la treburile casnice.
De asemenea, a arătat că s-a despărțit în fapt de reclamanta-pârâtă la data de 24.02.2008 când aceasta a părăsit domiciliul comun în mod nejustificat, fără a-l lua și pe minor pe care l-a vizitat o singură dată după despărțirea în fapt.
S-a mai arătat în cererea reconvențională că reclamanta-pârâtă nu s-a preocupat de îngrijirea minorului nici în perioada în care acesta a fost internat în spital și nici nu s-a interesat de evoluția stării de sănătate a acestuia după externare, nevizitându-l și neținând legătura nici telefonic cu acesta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.381- 42 Codul familiei și art.274 pr.civ.
Judecătoria Costești, prin sentința civilă nr.950 din 01 octombrie 2008, admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, precum și în parte cererea reconvențională.
A dispus desfacerea căsătoriei înregistrată sub nr.1081 din 11.09.2004 la Primăria Municipiului Pitești, din vina ambilor soți.
A dispus revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
A încredințat pârâtului-reclamant spre creștere și educare pe minorul -, născut la data de 16.06.2005, obligând pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 198 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului - începând de la data pronunțării prezentei și până la majoratul minorului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 11.09.2004, iar la data de 16.06.2005 s-a născut minorul -.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că acestea s-au înțeles bine la începutul căsătoriei, dar între ele au început să apară certuri din cauza unor discuții pe care reclamanta-pârâtă le avea cu mama pârâtului-reclamant.
Din aceleași probatorii a rezultat că părțile s-au despărțit în fapt pe data de 24.02.2008 când reclamanta-pârâtă a plecat din domiciliul comun, fiind deranjată de atitudinea soțului său care i-a cerut să rămână acasă și să gătească în timp ce acesta a mers la o petrecere.
Martorii audiați în cauză au învederat instanței faptul că în perioada conviețuirii, părțile au mai fost despărțite de câteva ori.
În afară de aceste susțineri, martorii au relatat instanței diverse împrejurări prin care au încercat să scoată în evidență vina exclusivă a unuia sau a altuia dintre soți pentru destrămarea relațiilor de familie. Astfel, martorii propuși de reclamanta-pârâtă au făcut referire la un comportament violent al pârâtului-reclamant față de soția sa și la un tratament necorespunzător bazat pe restricții la care era supusă aceasta de către soțul său și mama acestuia.
În același timp, martorii propuși de pârâtul-reclamant au arătat că acesta nu este o persoană agresivă și că reclamanta-pârâtă ar fi avut în perioada căsătoriei o stare de nervozitate nejustificată, care se manifesta în relațiile cu ceilalți membrii ai familiei.
Trecând peste aceste depoziții contradictorii, explicabile prin prisma subiectivismului de care nu se pot detașa martorii într-un proces de divorț, aceștia fiind rude ale părților, este evident că raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă din motive imputabile ambilor soți.
Ținând seama de concluziile referatelor de anchetă socială privind posibilitățile de dezvoltare fizică, intelectuală și morală pe care părinții le pot oferi minorului, de depozițiile martorilor audiați în cauză din care rezultă că după despărțirea părților minorul a rămas în grija exclusivă a tatălui care este ajutat și de mama sa, de răspunsurile reclamantei-pârâte la interogatoriul administrat de pârâtul-reclamant care a recunoscut că după despărțirea în fapt de acesta l-a vizitat pe minor doar de 4 sau 5 ori deși pentru ajunge la serviciu trecea prin fața fostului domiciliu comun, instanța de fond a apreciat că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare pârâtului-reclamant.
La luarea acestei măsuri, instanța a avut în vedere și legăturile de afecțiune care s-au stabilit între minor și tatăl său după plecarea mamei, împrejurarea că minorul a fost bine îngrijit de acesta, considerând că prin despărțirea de tată și de mediul în care a fost crescut i-ar putea fi afectată dezvoltarea sa ulterioară.
Împotriva sentinței civile nr.950 din 01 octombrie 2008, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
1. În mod greșit, prima instanță a desfăcut căsătoria părților din vină comună, în condițiile în care din probatoriul administrat în cauză a rezultat vina exclusivă a pârâtului reclamant în destrămarea relațiilor de cuplu, influențat negativ în mod evident de mama sa.
2. De asemenea, nelegal și netemeinic, instanța de fond a încredințat minorul spre creșterea și educarea pârâtului reclamant, trecând peste atașamentul apelantei față de acesta, cu același atașament răspunzând și copilul față de mamă, peste vârsta fragedă a acestuia, peste interesul manifest și grija mamei pentru copil, în general, dar în special în momente delicate precum stare de sănătate precară, peste sprijinul efectiv acordat la efectuarea de teme și sprijinul moral.
În apel și la solicitarea părților, instanța a administrat probele cu înscrisuri și martori.
Prin decizia civile nr.99/ din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește culpa, tribunalul constată că ambii soți sunt vinovați de destrămarea relațiilor de familie, fără să se constate exclusivitatea vreuneia dintre părți sub acest aspect.
Intimatul-pârât, prin firea sa ușor influențabilă, a lăsat ca mama să conducă viața de familie a părților, anume: i-a impus soției ca domiciliul comun să fie stabilit în domiciliul mamei sale, a criticat tot timpul comportamentul de soție și mamă în sensul că apelanta nu s-ar fi ocupat de îngrijirea și hrana membrilor familiei (în această categorie incluzându-se și mama sa) sau de gospodărie ori de creșterea, educarea și sănătatea copilului rezultat din căsătorie. Din probele cauzei a rezultat că această atitudine a degenerat, intimatul ajungând să-și agreseze soția, care aflată pe "teritoriu străin" nu s-a putut apăra.
În același timp, apelanta-reclamantă poartă vină în ceea ce privește vătămarea relațiilor de familie, deoarece când soțul său a încercat reluarea vieții de cuplu (în special, în cursul divorțului, împăcarea fiind posibilă și încuviințată de instanță pe tot parcursul procesului civil), aceasta a respins eforturile soțului său, chiar și în împrejurarea în care din relația lor a rezultat un copil ce ar fi fost sănătos să se bucure de prezența în viața lui a ambilor părinți.
Prin urmare, în mod corect, prima instanță a apreciat că în împrejurările ce au reieșit din probatoriul administrat, chiar dacă acesta a fost reprezentat în M parte de depoziții de martori - rude, depoziții încărcate de subiectivism, raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, astfel încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Drept urmare, primul motiv de apel în sensul desfacerii căsătoriei din vina exclusivă a intimatului-pârât s-a constatat a fi nefondat.
Referitor la cel de al doilea motiv de apel, tribunalul a apreciat că prima instanță a procedat, temeinic, legal, dar mai ales moral, atunci când a dispus încredințarea minorului spre creșterea și educarea tatălui.
Astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că minorul s-a născut în domiciliul mamei intimatului, care a fost totodată și domiciliul comun al părților, a crescut în acest domiciliu până la vârsta actuală (4 ani), înconjurat de aceleași figuri cunoscute, acesta reprezentând mediul cu care copilul se identifică. O dispoziție de încredințare către mama minorului ar fi făcut să destabilizeze echilibrul câștigat în cei patru ani de viață, care reprezintă baza și punctul de plecare în formarea personalității copilului ("cei șapte ani de acasă").
Desigur, stabilitatea se completează cu relația pe care copilul avut-o și va trebui să o aibă și în continuare cu mama lui. În această împrejurare, apelanta trebuie să dea dovadă de rațiune și înțelegere până la momentul apreciat ca oportun în raport fie de dorința copilului ce ar vrea să fie alături de mama sa mai mult timp, fie de schimbarea condițiilor inițiale avute în vedere la momentul încredințării copilului către pârât (acesta sau mama pârâtului devin violenți verbal sau fizic, nu mai acordă sprijin moral sau material fiului respectiv nepotului etc.).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În motivarea recursului se susține că decizia este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv pentru care se solicită admiterea recursului, cu modificarea deciziei pronunțate de Tribunalul Argeș, în sensul încredințării minorului, spre creștere și educare în favoarea reclamantei, căsătoria urmând să fie desfăcută din culpa ambelor părți, așa cum a statuat instanța de fond și instanța de apel.
În motivarea recursului se susține că s-a făcut o greșită aplicarea a legii, în privința interesului superior al minorului, neexistând la dosar o apreciere a unui psiholog, care să conducă la ideea că tatăl minorului este să-i confere copilului un mediu sigur și stabil de creștere și educare, situație în care instanța a dat dovadă de mult subiectivism în hotărârea luată de aceasta, încălcându-se disp. Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, respectiv interesul superior al minorului, în toate cazurile de încredințare a acestuia spre creștere și educare.
Se precizează faptul că, lipsa tatălui de acasă și din viața de familie a fost apreciată de către instanță drept garanție pentru creșterea minorului de către tată, instanța făcând o greșită aplicare a legii, minorul fiind folosit de către pârât doar pentru a șantaja pe recurentă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 29.10.2009, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, iar pe cale de excepție solicită nulitatea acestuia, nefiind indicate motivele de nelegalitate a hotărârii pronunțate.
Cu privire la excepția nulității recursului apărătorul recurentei solicită respingerea acesteia, motivele de recurs fiind încadrate în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Referitor la excepția invocată prin întâmpinare de către intimatul - pârât, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, constatându-se că recursul vizează nelegalitatea decizie recurate, invocându-se disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, respectiv faptul că decizia a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în concret încălcarea și aplicarea greșită a principiului interesului superior al minorului, legat de măsura încredințării acestuia spre creștere și educare.
Pe fondul cauzei, analizând decizia recurată, Curtea constată că recursul este fondat urmând a-l admite ca atare și a se casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, în baza art.312 alin.3, Cod pr.civilă, constatându-se că instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, nefăcând o veritabilă judecată, ci doar o apreciere a sentinței de la fond, fără cercetarea fondului cauzei prin prisma criticilor formulate în apel, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
Astfel, referitor la motivul de apel legat de încredințarea minorului, tribunalul apreciază că"prima instanță a procedat temeinic, legal dar mai ales moral, atunci când a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare tatălui".
Astfel,"prima instanță a avut în vederefaptul că minorul s-a născut în domiciliul mamei intimatului." De asemenea, în motivarea deciziei se arată că "prima instanță a apreciatcă în împrejurările ce au reieșit din probatoriul administrat, raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate".
Legal era ca instanța de recurs să facă propriile aprecieri legate de soluția de la fond, după o prealabile și proprie cercetare a fondului cauzei, respectiv a probatoriului administrat și prin prisma criticilor formulate în apel, situație care impune casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă cu domiciliul în M, județul O, împotriva decizia civile nr.99/ din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul -pârât domiciliat în Podul Broșteni, județul
Casează decizia de mai sus și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință pulică, astăzi 5 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze
cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
TC/6 ex.
24.11.2009
Jud apel.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
| ← Plasament. Decizia 871/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
