Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1598/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 1598/R-MF
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta -la familia, împotriva deciziei civile nr.134 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă și procurator pentru intimatul-reclamant.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 0,30 lei și a chitanței de plata taxei de judiciare de timbru în sumă de 10,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar confirmarea privind depunerea recursului în termen, având în vedere că prin întâmpinare s-a invocat tardivitatea recursului.
Procuratorul depune la dosar procura de reprezentare a intimatului, autentificată sub nr.77/6 ianuarie 2006.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția privind legalitatea și admisibilitatea căii de atac având în vedere dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă precizează că inițial a calificat calea de atac promovată împotriva sentinței pronunțată de prima instanță ca recurs, iar tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel. În consecință, apreciază că prezenta cale de atac este recurs și solicită respingerea excepției pusă în discuție. În ce privește excepția tardivității recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, solicită a fi respinsă în raport de data comunicării hotărârii și data depunerii recursului, potrivit confirmării depuse la dosar.
Procurator, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția pusă în discuție.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Horezu sub nr- (dosar în format vechi nr. 1670/2006), reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, respectiv: un teren în suprafață de 250. situat în punctul "Acasă" și o casă de locuit în suprafață de 126. aflată pe terenul din punctul "Acasă". Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea principală, în sensul că a solicitat scoaterea de la masa partajabilă a terenului situat în pct. "Acasă" și a înțeles să precizeze cererea, în sensul indicării lucrărilor efectuate după desfacerea căsătoriei cu pârâta, la casa edificată pe terenul în suprafață de 250. din punctul "Acasă". A mai solicitat să se constate și contribuția părinților acestuia la edificarea construcției casă de locuit, solicitând totodată suplimentarea masei partajabile.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat în principiu că este de acord cu acțiunea reclamantului și pe cale reconvențională, a solicitat suplimentarea masei partajabile susținând că are o contribuție de 50% la dobândire și că nu este de acord să fie scos de la masa partajabilă terenul în suprafață de 250. situat în punctul "Acasă".
Pârâta a mai formulat o cerere de restituire a bunurilor proprii, pe care reclamantul-pârât i le-a reținut fără drept în fostul domiciliu comun și o cerere de suplimentare a masei partajabile (160). Pârâtul-reclamant a arătat prin întâmpinare că înțelege să-i permită pârâtei să ridice toate bunurile mobile aflate în imobilul dedus partajului, De asemenea, pârâtul-reclamant a arătat că înțelege că toate bunurile mobile introduse de reclamanta-pârâtă la masa partajabilă (160-162 punctul 4), cu excepția radiocasetofonului marca și calculatorului II, să-i fie atribuite acesteia.
Prin cererea aflată la fila 167 dosar, reclamantul-pârât a solicitat obligarea pârâtei-reclamante să restituie următoarele bunuri: suma de 3400 dolari, obiecte de aur de 18 K, în greutate de 57,3 grame sau contravaloarea acestora (un ghiul de 14 grame, un alt ghiul de 11,8 grame, o brățară pentru mână de 9 grame și un lanț pentru gât de 22,5 grame).
Prin încheierea de admitere în principiu nr.36 din 27 decembrie 2007, Judecătoria Horezu a admis în parte, în principiu, acțiunea principală, precizată, a admis în parte în principiu, cererile de suplimentare a masei partajabile aflate la filele 19, 78, 160 dosar, formulate de pârâtă, a admis în parte, în principiu, cererea de restituire bunuri proprii, formulată de pârâtă și aflată la fila 153 dosar, a respins în principiu, cererea de restituire bunuri proprii, formulată de reclamant și aflată la fila 167 dosar.
Instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă egală de contribuție, următoarele bunuri: un imobil casă de locuit, situat în orașul Berbești, județul V, în suprafață de 126. cu trei camere și dependințe, un frigider, un aragaz cu patru ochiuri, un TV Sport alb - negru, o mobilă dormitor, compusă dintr-un șifonier cu două uși, o masă extensibilă, două scaune tapițate, un pat, trei lustre, trei lenjerii pat, 12 bibelouri diferite, 1 serviciu pahare de Ť. un ventilator, o bormașină marca, patru tablouri, trei aplice, un covor persan 3/2, o masă pentru televizor, o galerie cu perdea pentru sufragerie, un frigider de 120 litri, două fotolii, o galerie de lemn cu două perdele pentru bucătărie, trei servicii masă, o mașină de măcinat nuci, un fier de călcat, cinci oale, o cutie de lemn pentru pâine, trei garnițe, două bidoane PVC de 50 de litri și 25 de litri, o damigeană de 50 litri, două sobe teracotă.
Instanța a constatat că părțile au edificat după desfacerea căsătoriei, împreună, cu o cotă de contribuție de 70% pentru reclamant și 30% pentru pârâtă, următoarele: o construcție, cameră de 11/3 pentru centrala termică, lipită de casă, o instalație încălzire termică la casă, alee betonată de la ieșirea din casă și până la poartă, alee betonată în jurul casei, placă betonată în curtea casei, două podețe de ciment la poarta mare și la poarta mică, două scări de ciment la casă, a fost refăcută podeaua la veranda casei, a fost aplicată plintă și faianță pe peretele verandei casei, a fost înlocuită pardoseala din lemn în camerele casei, a fost montat tavan fals la încăperile casei, reținute la masa partajabilă, au fost refăcute tencuielile (dat jos calciul anterior și efectuate tencuieli de calitate superioară), au fost montate obloane exterioare la geamurile de la casă, a fost montată ușă la intrarea în casă din lemn sculptat, a fost făcută canalizare la casă, fosă biologică, au fost edificate garduri împrejmuitoare ale terenului pe care este edificată casa.
S-a reținut că îmbunătățirile aduse imobilului, casă de locuit, după desfacerea căsătoriei, vor fi scăzute din valoarea imobilului și vor fi evaluate distinct, cu stabilirea cotei corespunzătoare de contribuție.
Instanța, de asemenea, a constatat că următoarele bunuri reprezintă bunuri proprii ale pârâtei, ce vor fi restituite de reclamant acesteia: o mobilă de dormitor, o mobilă de bucătărie, un televizor LG, un covor de iută, o perdea nailon de 10. un covor persan, o plapumă, trei covoare iută, un covor oltenesc.
Judecătoria Horezu, prin sentința civilă nr.1106 din 14 octombrie 2008, admis în parte acțiunea principală, formulată de reclamantul, astfel cum a fost precizată prin cererile aflate la file 14 și 33 dosar, și tot în parte a admis și cererile de suplimentare a masei partajabile, aflate la filele 19, 78, 160 dosar și de restituire bunuri proprii aflată la fila 153 dosar, formulate de pârâtă.
Prin aceeași sentință reclamantul a fost obligat să restituie pârâtei următoarele bunuri proprii ale acesteia: o mobilă dormitor, o mobilă bucătărie, un cuier, un televizor LG, un covor iută, o perdea nailon de 10. un covor persan, o plapumă, trei covoare iută, un covor oltenesc și s-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre părți fiind atribuite părților în proprietate bunurile, conform variantei nr. IV din expertiza efectuată de expert, aflată la filele 358-363 dosar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a ținut cont de dispozițiile art.36 alin.1 din Codul familiei, potrivit cărora, la desfacerea căsătoriei bunurile comune se împart între soți conform învoielii acestora, în caz contrar va hotărî instanța de judecată, precum și de prevederile art.6739Cod procedură civilă care dispun că, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărirea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
De asemenea, s-a avut în vedere principiul atribuirii pe cât se poate în natură a bunurilor în vederea evitării unor sulte împovărătoare, precum și principiul atribuirii în fiecare lot, a unor bunuri de același fel, apreciind instanța că prin omologarea expertizei în varianta a IV-a propusă de expert aceste principii sunt respectate.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței judecătoriei au declarat apel reclamantul și pârâta.
În apelul reclamantului se susține că prima instanță, în mod greșit a respins cererile de la fila 33, respectiv 167 dosar fond formulate de către reclamant.
Prin cererea de la fila 33 reclamantul a solicitat să se constate că la edificarea casei bun comun o contribuție importantă au avut-o părinții recurentului-reclamant, care au procurat materialele de construcție înainte de căsătoria părților. Cum acest capăt de cerere a fost respins fără motivare, expertul a evaluat imobilul incluzând și valoarea materialelor de construcție cumpărate de către părinții reclamantului ca și manopera, realizându-se astfel o îmbogățire fără just temei.
Prin cererea de la fila 167 reclamantul a arătat că a solicitat ca pârâta să-i restituie suma de 3400 dolari SUA pe care i-a trimis acesteia din Italia în anul 2002 prin curier, bani trimiși pentru amenajarea băii, dar pe care pârâta i-a folosit în scop personal. De asemenea, prin aceeași cerere a solicitat ca intimata pârâtă să-i restituie mai multe obiecte din aur de 18 în greutate de 57,3 gr. obiecte pe care le-a lăsat pârâtei spre păstrare în anul 1999, fiind bunuri proprii ale reclamantului, dar pe care pârâta și le-a însușit pe nedrept.
În apelul său pârâta critică hotărârea instanței de fond pentru greșita lotizare a bunurilor reținute la partaj.
Astfel, a arătat că, deși expertiza a fost efectuată în patru variante de lotizare, prima instanță a omologat varianta a IV-a, prin care imobilul casă este împărțit între cei doi foști soți fără a se ține seama că această casă are o singură intrare. Recurentei i-au revenit în lot un hol comun, un dormitor și o baie, ceea ce face improprie locuirea părții respective din imobil de către pârâtă.
Nu s-a avut în vedere că imobilul casă este construit pe terenul reclamantului și că printr-o astfel de partajare a locuinței se vor declanșa și alte conflicte între părți dacă se are în vedere că relațiile dintre cei doi foști soți sunt foarte tensionate.
Tot în varianta a IV-a din expertiza de lotizare reclamanta primește gardul împrejmuitor, poarta, fosa septică ce deservesc imobilul, iar camera centralei cu tot ce ține de ea este atribuită reclamantului.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.134 din 22 mai 2009, respins ambele apeluri.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul, a reținut în esență că, masa partajabilă reținută prin încheierea de admitere în principiu a fost stabilită de către instanța de fond pe baza dovezilor produse de către părți în proces, reclamantul nefăcând proba certă și concludentă a pretențiilor formulate în cererile de la filele 33 și 167 din dosar.
Deși apelantul a criticat în motivele căii de atac soluția de respingere a celor două cereri, arătând că instanța de fond nu argumentează o astfel de soluție, s-a reținut că prima instanță a analizat și motivat solicitarea reclamantului din ambele cereri pe baza probelor administrate. S-a apreciat că raționamentul instanței de fond este unul corect, bazat pe probe și pe statuările practicii judiciare în materie.
Cât privește împrejurarea că apelantul-reclamant a lăsat spre păstrare bijuteriile pârâtei, respectiv că aceste bijuterii aparțineau doar reclamantului ori că ele au fost dobândite exclusiv de către acesta, s-a constatat că nici această susținere nu este cert și concludent dovedită, astfel că, în mod temeinic prima instanță a respins cererea de la fila 167 dosar fond ca fiind neîntemeiată.
Asupra apelului pârâtei, în contextul probelor administrate și raportat la dispozițiile art.741 cod civil și art.6739Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat că și acest apel este neîntemeiat, reținându-se că între principiile ce guvernează partajul un rol esențial îl are principiul împărțirii în natură și echitabile a bunurilor supuse împărțelii, ținându-se seama și de interesele reale ale părților, urmărindu-se ca nici una dintre ele să nu fie prejudiciată prin modalitatea de repartizare a bunurilor, respectiv prin alcătuirea loturilor.
În speță, s-a reținut că imobilul casă reținut la partaj are o suprafață suficient de mare pentru a fi partajat în natură, existența unei singure intrări nefiind un impediment în acest sens. Pârâta nu rămâne defavorizată prin atribuirea unei părți din imobil corespunzător cotei de contribuție 30% din masa bunurilor comune, în timp ce reclamantul ar putea fi prejudiciat ca urmare a obligării lui la o sultă împovărătoare față de pârâtă, cu atât mai mult cu cât minorul rezultat din căsătoria părților se află în întreținerea apelantului-reclamant, astfel cum reiese din susținerile părților în dezbateri.
normelor de drept și aplicarea principiilor în materia partajului în general și în speță, nu afectează posibilitatea de înțelegere a părților privind împărțirea imobilului pentru rezolvarea eventualelor inconveniente sub acest aspect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că s-au interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.6739Cod procedură civilă și art.741 Cod civil, invocând următoarele motive:
1. Imobilul - casă nu este comod partajabil, și este imposibil, în condi iile în care ambii și-au ref cut viața ca două familii să poat locui în această casă.
2. Nu s-a inut seama de faptul că imobilul - casă este amplasat pe terenul proprietatea reclamantului, iar după nerea definitivă a hot rii, în condi iile date, între părți vor urma alte ac iuni.
3. Tot în această variantă, inexplicabil, deși pârâta nu este proprietara terenului, prime te în lot gard mprejmuitor și poartă în valoare de 2000 lei, precum și fosa ce deserve te casa, iar camera centralei, cu tot ce ține de ea este atribuită reclamantului.
4. Rela ia dintre cei doi fo ti so i este una tensionată, recurenta fiind alungată de tre fostul soț din domiciliul comun, dup ce a fost maltratată în nenum rate nduri. Acesta a fost principalul motiv de divor ț, iar toria s-a desf cut din vina exclusiva a reclamantului.
Se susține că instan a de apel, în motivare, a reținut gre it cota de contribu ie ce a revenit recurentei ca fiind de 30%, în realitate, așa cum s-a re inut prin ncheierea de admitere în principiu, este de 50%.
În privin a sultei, recurenta arată faptul că ea nu este deloc împovărătoare în condi iile în care intimatul desfășoară activit ăț i comerciale în Italia de peste 10 ani, iar ultima achizi ie cu care a venit acas este ma ina marca Mercedes (pârâta depunând la dosar fotografie cu aceasta).
Astfel, această variantă nu este nici pe departe comod partajabil, nu respectă dispozi iile art.6739Cod procedură civilă și art.741 Cod civil, iar prin omologarea ei recurenta este grav prejudiciată.
Potrivit prevederilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art.2821 (1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
Recursul este inadmisibil.
Prin art.129 din Constituția României, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția juridică a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesual civil, prin care a fost reglementat și dreptul exercitării căilor de atac.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.129 (1) din Codul d e procedură civilă, legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revin persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe, exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr. 32/2008, pronunțată de Secțiile Unite, că cererea este actul de investire a instanței,. obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă și statuările, se constată că, obiectul prezentei acțiuni, îl constituie partajarea bunurilor comune, a căror valoare a fost stabilită prin cererea introductivă la 50.250 RON, acțiune patrimonială, cu un obiect de sub 100 000 lei, în raport de care calea de atac este, potrivit art.2821Cod procedură civilă, recursul.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul Legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 din Constituția României.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta, cu domiciliul ales la familia, în comuna Berbești, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.134 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în comuna Berbești, sat Dealul, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 noiembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - - --
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./18.11.2009
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
| ← Divort. Decizia 1015/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
