Divort. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/FM
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTORI: Mihaela Popoacă, Paulina Georgescu Daniela Petrovici
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. 8, județul C, împotriva deciziei civile nr. 540 din 16 octombrie 2008 pronunțată în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în C,-, -A,. A,. 3, județul C și autoritatea tutelarăPRIMĂRIA, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect divorț cu minori.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 33384 din 2 decembrie 2008, depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă și autoritatea tutelară Primăria
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform chitanței nr. - din 9.12.2008 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 5 ianuarie 2009, prin serviciul registratură, intimata pârât a depus întâmpinare la recurs, un exemplar al acesteia fiindu-i comunicat recurentului la data de 6 ianuarie 2009, după care:
Apărătorul recurentului reclamant depune răspuns la întâmpinarea intimatei pârâte, redactată în două exemplare, copia cărților de identitate eliberate pe numele și și adeverința medicală din 12 ianuarie 2009 emisă pe numele. Totodată, arată că nu mai are alte acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul asupra recursului, apreciază că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, învederând că prin noua cerere de desfacere a căsătoriei au fost invocate fapte și împrejurări noi, ulterioare celor invocate în prima cerere de divorț, astfel cum rezultă din probele
administrate în cauză. Astfel, martorii audiați în fața instanței de fond au arătat că între părți rezultă și în prezent neînțelegeri grave, că raporturile dintre cei doi soți sunt grav și iremediabil vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Martorii au relatat motive ivite ulterior formulării primei acțiuni de divorț, respectiv că intimata pârâtă se află în prezent într-o relație extraconjugală cu un alt.
Totodată, apărătorul recurentului reclamant mai arată că părțile nu au mai reluat conviețuirea de aproximativ 4 ani și că recurentul are și el în prezent o relație extraconjugală cu o altă femeie, cu care urmează să aibă și un copil, conform actului medical depus la acest termen. Recurentul intenționează să oficializeze această relație extraconjugală iar copilul să fie născut în timpul căsătoriei.
Referitor la apărările formulate de intimata pârâtă pe calea întâmpinării, arată că nu sunt adevărate susținerile intimatei în sensul că recurentul și-ar fi abandonat copilul rezultat în timpul căsătoriei dintre părți. Copilul, care se apropie de vârsta majoratului, are legături personale cu recurentul, este ajutat în activitatea sportivă de recurent și acesta îi plătește lunar pensia alimentară de 10.000.000 ROL.
Pentru susținerile orale și dezvoltate pe larg prin motivele scrise de recurs, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii de la fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere că relațiile dintre părți sunt total destrămate. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cerere înregistrată la 4.10.2007, reclamantul - a solicitat în contradictoriu cu pârâta desfacerea căsătoriei lor înregistrată sub nr. 1275/29.07.1987 la Consiliul Local al mun. C, din culpă comună, revenirea pârâtei la numele anterior căsătoriei, încredințarea către pârâtă a copilului -, născut la 16.02.1991 și obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între părți există în prezent neînțelegeri grave, fiind despărțiți în fapt. Între părți au mai avut loc două procese de divorț, acțiunile fiind respinse, prima ca nesusținută, iar a doua ca neîntemeiată, relațiile dintre ei fiind din ce în ce mai tensionate cu trecerea timpului.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția puterii lucrului judecat și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că neînțelegerile dintre părți sunt urmarea culpei exclusive a reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 6705/15.04.2008 Judecătoria Constanțaa respins excepția puterii lucrului judecat ca neîntemeiată, a admis cererea formulată de reclamantul cu consecința desfacerii din culpă comună a căsătoriei părților, a dispus revenirea pârâtei la numele anterior
căsătoriei, acela de, a încredințat pârâtei spre creștere și educare copilul -, născut la 16.02.1991, iar reclamantul a fost obligat să plătească în favoarea copilului pensia lunară de întreținere de 1/4 din venitul său net lunar, de la pronunțarea hotărârii până la majorat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la 29.07.1987 și au un copil minor din căsătorie, respectiv -, născut la 16.02.1991.
Prin sentința civilă nr. 6923/20.07.2006 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin decizia civilă nr. 209/17.04.2007 a Tribunalului Constanța și irevocabilă prin nerecurare, a fost respinsă cererea de divorț formulată de reclamant, reținându-se că neînțelegerile dintre părți se datorează în exclusivitate acestuia.
A apreciat instanța de fond că cererea de față are însă un obiect diferit față de acea cauză, întrucât se tinde la valorificarea situației de fapt ulterioară litigiului anterior, astfel că nu există putere de lucru judecat, excepția invocată de pârâtă urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Din analiza declarațiilor martorilor audiați instanța a reținut că între părți există în prezent neînțelegeri grave, raporturile dintre soți fiind grav vătămate, astfel încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Astfel, părțile sunt separate în fapt de mai mulți ani fără a relua conviețuirea, iar înaintea despărțirii, după cum și ulterior, între părți au avut loc certuri frecvente.
Chiar dacă reclamantul are o relație cu altă femeie de multă vreme, instanța a reținut că nici pârâta nu mai nutrește față de reclamant vreun sentiment de afecțiune, singura împrejurare care ar justifica relațiile de căsătorie, aceasta nefăcând nimic decât să se prevaleze de vechea hotărâre prin care cererea de divorț a fost respinsă.
Din această perspectivă, opoziția pârâtei la divorț are la bază tot motive temeinice de divorț, respectiv ambiția acestea de a nu da cu nimic satisfacție reclamantului. Pe de altă parte, s-a reținut din declarațiile martorilor că și aceasta are o relație cu o altă persoană.
În baza art. 38 alin. 1. fam. instanța a constatat întemeiată cererea de divorț și a dispus desfacerea căsătoriei părților înregistrată sub nr. 1275/29.07.1987 la Consiliul Local al mun.
În baza art. 40. fam. a dispus ca pârâta să revină la numele anterior căsătoriei, acela de.
În baza art. 42 alin. 1. fam. s- dispus încredințarea copilului -, născut la 16.02.1991, spre creștere și educare pârâtei, care, potrivit referatului de anchetă socială și martorilor audiați, poate asigura acestuia condiții bune de trai.
În baza art. 42 alin. 3, art. 86, art. 94 și art. 107. fam. instanța a obligat reclamantul să plătească în favoarea copilului pensia lunară de întreținere de 1/4 din venitul său net lunar, de la pronunțarea hotărârii până la majorat.
Împotriva acestei sentințe civile a declarata apel pârâta, care a arătat că judecătoria în mod greșit a respins excepția autorității de lucru judecat iar pe fond a admis greșit acțiunea, martorii audiați în cauză neavând cunoștință personal de aspectele relatate.
Prin decizia civilă nr. 540 din 16 octombrie 2008 Tribunalul Constanțaa admis apelul formulat de apelanta pârâtă, a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că:
A admis excepția autorității de lucru judecat pentru motivele de divorț ce au fost analizate prin sentința civilă nr. 6923/20.07.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar 3584/2006, rămasă definitivă și irevocabilă.
A respins cererea întemeiată pe aceste motive, pentru autoritate de lucru judecat și a respins cererea întemeiată pe motivele de divorț ivite după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 6923/20.10.72006, ca nefondată.
Pentru a pronunța această decizie, în apel s-a reținut că în considerarea dispozițiilor art. 610 din Codul d e procedură civilă motivele de divorț care trebuie să susțină o nouă cerere de desfacere a căsătoriei trebuie să se fi ivit după data de 07.04.2008, întrucât motivele de divorț prezentate de către reclamant și care s-au produs anterior acestei date, au fost analizate de către instanțele de judecată investite cu soluționarea primei cereri de divorț, iar în urma analizei realizate, aceste instanțe au concluzionat în mod definitiv și irevocabil că, din probele administrate nu rezultă culpa pârâtei în destrămarea relației de familie.
Prin urmare, s-a apreciat că excepția autorității de lucru judecat este pe deplin întemeiată pentru motivele de divorț ivite anterior datei de 07.04.2008.
În ceea ce privește motivele de divorț care s-au produs după data de 07.04.2008, astfel cum au fost invocate prin cererea de chemare în judecată, anume starea de dușmănie dintre părți, absența dorinței pârâtei de a relua conviețuirea cu reclamantul, despărțirea în fapt a părților de o perioadă de timp de peste 4 ani, în care fiecare dintre soți are viața sa personală, relațiile conjugale firești între soți nemaiavând loc, tribunalul a reținut că acestea nu au fost demonstrate probator.
Împotriva deciziei civile nr. 540 din 16. 10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa declarat recurs reclamantul, arătând că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 610 cod procedură civilă.
A susținut recurentul că prin cererea de desfacere a căsătoriei a invocat fapte ulterioare litigiului soluționat anterior, respectiv existența unor neînțelegeri grave între părți, existența unei separații în fapt de cca. 4-5 ani, precum și întreținerea de către pârâtă a unor relații de concubinaj cu un, demonstrate testimonial prin martorii care au relatat că pârâta a fost văzută într-un bar, la o oră târzie, în compania unui.
S-a mai invocat refuzul pârâtei de a face vreun demers pentru reluarea conviețuirii și atitudinea procesuală a acesteia care exprimă doar ambiția de a nu da cu nimic satisfacție reclamantului.
Imposibilitatea continuării căsătoriei, se susține, rezultă și din împrejurarea că însăși pârâta a formulat cerere de desfacere a căsătoriei, cauza fiind suspendată la 02.06.2005 pentru lipsa părților.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate de reclamant, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Din interpretarea dispozițiilor art. 610 cod procedură civilă rezultă că o nouă cerere de divorț poate fi făcută, după ce o primă cerere de desfacere a căsătoriei a fost respinsă, pentru motive ivite ulterior pronunțării hotărârii.
Instanța investită cu o nouă cerere de desfacere a căsătoriei trebuie astfel să verifice dacă faptele invocate în noua cerere sunt fapte petrecute anterior pronunțării primei hotărâri judecătorești. aici data producerii faptului invocat ca motiv de divorț, iar nu natura faptei, care poate fi de același tip ( exemplu: injurii, certuri, refuzul conviețuirii, separația în fapt etc.).
În speța de față, instanța avea de verificat dacă faptele invocate ca temei de divorț în prezenta cerere sunt identice cu faptele care s-au petrecut până la 3 aprilie 2006, data introducerii acțiunii de divorț finalizate prin sentința civilă nr. 6923/20.07.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța.
În considerentele primei hotărâri judecătoria a reținut că reclamantul a invocat ca motive de divorț lipsa de comunicare și afecțiune reciprocă, dar și lipsa de menaj din partea pârâtei.
A doua cerere de desfacere a căsătoriei s-a întemeiat pe existența unor relații de dușmănie între părți, pe refuzul pârâtei de a relua conviețuirea cu reclamantul și pe perioada îndelungată, de peste 4 ani, în care părțile au fost separate în fapt.
Din simpla expunere a temeiurilor celor două cereri rezultă că faptele invocate în cele două cereri nu sunt identice, motivele invocate în cea de a doua cerere de desfacere a căsătoriei fiind motive ulterioare, petrecute după terminarea primului litigiu.
Se apreciază, în aceste condiții, că tribunalul a reținut greșit existența autorității de lucru judecat, fără o analiză comparativă a faptelor invocate ca temei al celor două cereri de divorț.
Apreciind asupra motivelor invocate în susținerea vătămării grave a raporturilor dintre soți, Curtea constată că în apel tribunalul a analizat superficial intensitatea vătămării, omițând să analizeze efectul pe care o separație îndelungată a soților a avut-o asupra relațiilor de căsătorie.
În acest sens, în mod corect a reținut judecătoria că relațiile dintre soți nu se mai bazează pe afecțiune reciprocă, din moment ce părțile nu mai conviețuiesc împreună de mai mult de patru ani, fiind separate în fapt, iar pârâta nu mai nutrește nici un sentiment față de reclamant, aceasta mulțumindu-se doar să se opună desfacerii căsătoriei, cu scopul de a nu-i da satisfacție reclamantului.
O separație în fapt îndelungată și lipsa de afecțiune din partea pârâtei dedusă din lipsa oricărei încercări de reluare a conviețuirii soților constituie motive
temeinice care vatămă grav reporturile dintre soți și care demonstrează că între părți există doar o căsătorie formală, care nu mai poate continua.
Prin urmare, constatând că în cauză în mod corect instanța de fond a reținut aplicabilitatea în speță a condițiilor art. 38 din Codul familiei, prin admiterea recursului Curtea va menține hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. 8, județul C, împotriva deciziei civile nr. 540 din 16 octombrie 2008 pronunțată în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în C,-, -A,. A,. 3, județul C și autoritatea tutelarăPRIMĂRIA, cu sediul în C,-, județul
Modifică în tot decizia recurată în sensul că respinge apelul și menține sentința primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mihaela Popoacă, Paulina Georgescu Daniela Petrovici
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red./dact. dec. jud. -/23.03.2009
dispozitiv gref. -
4 ex./24.03.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Paulina Georgescu Daniela Petrovici
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
