Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 216/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.216
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR: Dr.- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.751/A/7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta și Autoritatea Tutelară Român și Noi, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent personal și asistat de avocat și avocat în substituirea avocat pentru reclamanta intimată lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul reclamantei intimate depune întâmpinare, calificată de instanță ca fiind concluzii scrise, întrucât nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege și solicită amânarea cauzei întrucât se prezintă în substituire.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul pârâtului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, arătând că reclamanta nu are calitate procesuală activă, întrucât în cazul decesului unuia dintre soți, căsătoria fiind încetată potrivit art.37 al.1 Codul familiei, celălalt soți va exercita drepturile părintești.
Apărătorul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, arătând că în cauză pârâta are calitate procesuală activă, ea fiind cea care s-a ocupat de creșterea și educarea minorei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.751/7.11.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamanta apelantă împotriva sentinței civile nr. 2679/04.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr.2679/4.03.2008 2008 fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului privind încredințarea minorei la reclamantă spre creștere și educare.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârât privind înapoierea minorei.
Prima instanță a reținut că inora -, născută la 26.11.2003, a rezultat din căsătoria încheiată între - și la data de 15.08.2003. La data de 06.09.2005 - a formulat acțiune de divorț în contradictoriu cu înregistrat în dosar nr.12374 al Judecătoriei Timișoara unde s-a pronunțat sentința civilă nr.10.402/22.11.2005, hotărâre împotriva căreia a formulat apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș - Secția Civilă sub nr.999/C/2006 și prin decizia civila nr.415/A/2006 hotărârea Judecătoriei Timișoaraa fost desființată, cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe.
Cauza a fost înregistrată la Judecătorie sub nr-, iar prin sentința civilă nr.945/30.01.2007 acțiunea civilă principală a fost admisă, admisă în parte cererea reconvențională, căsătoria părților desfăcută din culpa exclusivă a pârâtului, iar minora rezultată din căsătoria părților a fost încredințată spre creștere și educare mamei cu obligarea tatălui-pârât la plata unei contribuții lunare de întreținere.
Prin decizia civilă nr.666/14.09.2007 a Tribunalului Timișs -a constatat încetarea căsătoriei părților prin decesul intimatei -, căsătorie încheiată la 15.08.2003.
A fost astfel numit, în data de 05.10.2007 prin Dispoziția nr.167 a Primarului comunei Noi în calitate de curator al minorei -, tatăl al minorei.
Prima instanță a constatat că în cauză nu pot fi reținute ca incidente dispozițiile art.42 alin.2 și 3 din Codul familiei, drept consecință a fost respinsă atât acțiunea reclamantei cât și cererea reconvențională a pârâtului având ca obiect înapoierea minorei, instanța reținând lipsa calității procesuale active a reclamantei în cauză.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.666 din 14.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara reclamanta a solicitat desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță greșit fiind reținută lipsa calității sale procesuale active, iar în subsidiar să-i fie încredințată spre creștere și educare minora cu obligarea pârâtului intimat la plata unei contribuții de întreținere pe seama acesteia.
A susținut reclamanta apelantă că în cauză sunt aplicabile prin asemănare disp. art. 42. fam și că dispoziția de numire a curatorului și-a încetat efectele la 10.09.2007.
Pârâtul intimat prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului precizând că în mod corect a reținut prima instanța că reclamanta nu are calitate procesuală activă de a solicita încredințarea minorei și că eventual în situații bine determinate o astfel de calitate ar putea avea procurorul sau autoritatea tutelară.
Instanța de apel a admis apelul, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că măsura încredințării copilului unei terțe persoane, în cauza de față bunica maternă, are caracter de excepție, putând fi dispusă doar pentru motive temeinice și cu acordul persoanei căreia i se încredințează copilul și că aceasta nu are semnificația unei decăderi din drepturile părintești, ci în situația în care estre dispusă determină doar scindarea ocrotirii părintești, în sensul că persoana dobândește față de copilul care în este încredințat numai drepturile și îndatoririle părintești referitoare la persoana copilului, iar cele cu privire la bunurile copilului vor fi exercitate de către părinte.
S-a reținut că în mod greșit s-a apreciat că reclamanta (bunica minorei) nu are legitimare procesuală activă în a solicita încredințarea copilului, prima instanță având obligația să verifice îndeplinirea condițiilor pentru formularea acestei cereri, referitoare la existența motivelor temeinice ce ar justifica încredințarea copilului unei terțe persoane, bunica în cauză și să asigure respectarea principiului interesului superior al copilului.
În termen, împotriva deciziei civile nr.751 din 7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs pârâtul care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe iar pe fond, să se constate lipsa calității procesuale active a intimatei reclamanta, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că în mod greșit s-a reținut calitatea procesuală activă a reclamantei, având în vedere că o acțiune având ca obiect încredințarea minorilor spre creștere și educare poate fi introdusă chiar împotriva voinței părinților minorilor, de către procuror sau de către autoritatea tutelară, în situații speciale bine întemeiate, aceștia având calitatea procesuală de reclamant în fața instanței de judecată.
Arată că minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani, și cei puși sub interdicție, fiind lipsiți de capacitate de exercițiu, nu pot introduce acțiunea decât prin reprezentanții lor legali, iar calitatea de reprezentanți legali o au numai părinții, tutorele sau curatorul.
A arătat că a invocat în fața instanței investită cu judecarea apelului că, potrivit prevederilor art.98 alin.2 Codul familiei dacă unul dintre părinți este mort, celălalt părinte exercită singur drepturile părintești, iar în conformitate cu prevederile art.30 alin.1 din Legea nr.272/2004, copilul are dreptul să crească alături de părinții săi; de asemenea potrivit dispozițiilor art.33 din același act normativ, copilul nu poate fi separat de părinții săi, sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora, iar în cauză, după decesul soției sale pârâtul este singurul care exercită drepturile părintești asupra copilului.
A susținut că în cauză, judecătorii au ignorat dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă potrivit cărora, judecătorii au îndatorirea printre altele ca prin aplicarea corectă al legii să pronunțe hotărâri temeinice și legale.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului cu motivarea că în mod corect a reținut instanța de apel calitatea procesuală activă a reclamantei în cauză, care în calitate de bunică a minorei a crescut-o și a fost singura care s-a ocupat de ea după decesul mamei sale.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, dispozițiile art.42 (2) Codul familiei, ale Legii nr.272/2004 Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin decizia civilă nr.666/14.09.2007 Tribunalul Timișa constatat încetată prin decesul intimatei - căsătoria încheiată între acesta și pârâtul.
Pârâtul a fost numit curator al minorei - prin Dispoziția nr.167 emisă de Primarul comunei Noi la data de 3.05.2007.
Nu se contestă în cauză faptul că minora se află la bunica maternă, în grija căreia a rămas după de a decedat mama sa.
Este neîntemeiată susținerea pârâtului în sensul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.42 (3) Codul familiei, aceasta întrucât prin sentința civilă ănr.945/30.01.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara, minora a fost încredințată mamei sale, iar prin decizia civilă nr.666/14.09.2007 a Tribunalului Timiș, ca o consecință a decesului reclamantei (reclamantă pe parcursul procesului în apel) instanța a constatat încetată căsătoria părților.
În mod corect s-a reținut de instanța de apel calitatea procesuală activă a reclamantei, bunica maternă a minorei, apreciind incidente dispozițiile art.42 (2) Codul familiei conform cărora, pentru motive temeinice, copiii pot fi încredințați unor rude, ori unor alte persoane cu consimțământul acestora.
Mai mult, dispozițiile art.2 din Legea 272/2004 coroborate cu cele ale art.14-16 din lege consacră dreptul bunicilor ce fac parte din familia extinsă a copilului de a avea relații personale cu nepoții, dar și dreptul copilului de a avea legături personale cu rudele și persoanele alături de care a dus viața de familie.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în a avea în vedere în sensul dispozițiilor art.8 din Convenție și raporturile dintre rudele apropiate cum ar fi cele dintre bunici și nepoți.
Față de considerentele arătate Curtea constată că nu sunt incidente motivele de modificare a deciziei civile atacate, astfel că în baza art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de pârâtul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul recurent împotriva deciziei civile nr.751/7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat Dr.- -
GREFIER
- -
Red.ML/20.03.2009
Dact./23.03.2009
Judecătoria Timișoara -judecător
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Erica Nistor, Lucian Lăpădat
| ← Plasament. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Constanta | Interdicție. Decizia 262/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
