Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.217
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR: Dr.- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.809/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă părțile personal.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Pârâta recurentă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că veniturile sale nu-i permit să achite sulta stabilită în sarcina sa.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr- pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins apelul declarat de pârâta apelantă împotriva sentinței civile nr. 8624/25.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 8624/25.06.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei, constatând că părțile au achiziționat în timpul căsătoriei prin contribuție comună și egală, în cotă de fiecare, imobilul situat în T,-, 25, B, 6, inscris în CF T, ind. nr 33572, nr cadastral 26270/ XXVIII, Cf col. 31501, având o valoare de circulație de 171.541 lei.
S-a dispus partajarea bunului comun prin atribuirea imobilului menționat mai sus către pârâtă.
A fost obligată pârâta la plata unei sulte către reclamant în sumă de 85.770 lei, reprezentând contravaloarea cotei sale de proprietate, sumă ce va fi achitată în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
A fost îndreptățită pârâta ca în baza prezentei hotărâri, să-si întabuleze dreptul de proprietate asupra imobilului în cota de 1/1, ca urmare a partajului bunurilor comune.
A fost obligată pârâta la din cheltuielile de judecată suportate de către reclamant, respectiv la sumă de 812 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că părțile au fost căsătorite, până în anul 1992, când prin sentința civilă nr. 2230/12.03.1992 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitiva prin decizia civila nr. 1417/17.09.1992 soții au divorțat. Aceștia au achiziționat împreună prin contribuție egala, în cotă de fiecare, pe timpul căsătoriei un apartament situat în T,-,. 25,. B,. 6, 28, înscris în Cf T, ind. nr. 33572, nr. cadastral 26270/ XXVIII, Cf col. 31501, în valoare de 171.541 lei Ron, așa cum rezultă din expertiza tehnică judiciară în construcții, efectuată de expert inginer.
Art. 36 Codul familiei, prevede că la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți prin învoială sau în caz contrar prin hotărârea instanței.
Potrivit art. 728 cod civil nimeni nu poate rămâne in indiviziune, astfel că instanța de fond a dispus partajarea imobilului, prin atribuirea acestuia pârâtei și obligarea la plata unei sulte către reclamant, în baza art. 742 Cod civil, în sumă de 85.770 lei Ron, reprezentând contribuția acestuia de 1/2 la achiziționarea imobilului, ținând seama și de faptul că valoarea imobilului, așa cum rezultă din raportul de expertiză este de 171.541 lei RON. va fi achitată in termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, în baza art. 673 ind.10 al.4 Cod proc.civ.
A îndreptățit pârâta ca în baza prezentei hotărâri, respectiv în baza Legii 7/1996 să-și întabuleze dreptul de proprietate asupra imobilului în cota de 1/1, ca urmare a partajului bunurilor comune.
In baza art. 274 cod proc.civ. prima instanță a obligat pârâta la din cheltuielile de judecată suportate de către reclamant, în sumă de 812 lei, reprezentând taxe judiciare, onorariu avocat și onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta solicitând schimbarea ei, în sensul de a i se recunoaște reclamantului o cotă mai mică de proprietate și de a se încuviința ca plata sultei să fie făcută în rate.
A mai susținut pârâta apelantă că valoarea apartamentului este prea mare față de stare de degradare în care se găsește, că nu are nici un fel de dotări și nici măcar nu este zugrăvit.
A susținut pârâta apelantă că reclamantul a avut o contribuție redusă la achiziționarea apartamentului, ea fiind cea care a suportat greul gospodăriei, s-a ocupat de copii, a primit de la părinții săi bunurile necesare utilării unei gospodării, în timp ce reclamantul nu a efectuat nici o muncă în familie, ba chiar a distrus o parte din lucrări, iar o parte din venituri le consuma în scop personal.
Pârâta apelantă a arătat că este o persoană în vârstă și foarte bolnavă, că nu are posibilitatea să-l despăgubească pe reclamantul intimat, astfel că apartamentul fiind achiziționat în rate, tot în rate să-l despăgubească și ea pe reclamant.
Reclamantul intimat prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului susținând că pârâta apelantă se află în pensie de boală din anul 1976, că în realitate apartamentul a fost achiziționat prin contribuția sa și că a participat financiar și la achiziționarea apartamentelor copiilor săi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a constatat că apelul este nefondat.
Astfel a apreciat critica adusă de pârâta apelantă hotărârii atacate în privința valorii apartamentului supus partajului ca fiind nefondată, întrucât evaluarea s-a realizat de către specialist, iar pârâta nu a formulat obiecțiuni față de conținutul raportului de expertiză întocmit în prima instanță.
Tribunalul a avut în vedere și faptul că în calea de atac a apelului pârâta nu a solicitat administrarea nici unei probe, limitându-se la a formula simple susțineri referitoare la supraevaluarea apartamentului.
Nici critica formulată de aceeași pârâtă privind cota de contribuție a părților la achiziționarea apartamentului nu a fost apreciată ca întemeiată, având în vedere că pretenția pârâtei de a fi avut o contribuție majoritară a fost formulată pentru prima oară în apel, ceea ce contravine prevederilor art. 292.proc.civ și că la interogatoriul luat în fața primei instanțe a recunoscut contribuția egală a părților la achiziționarea imobilului, acesta fiind și motivul pentru care nu s-au administrat nici un fel de probe sub acest aspect ( al contribuției ) în primul ciclu procesual.
Cererea pârâtei apelante de a se încuviința ca plata sultei la care a fost obligată către reclamantul intimat să fie făcută în rate va fi respinsă, această modalitate de plată neputând fi dispusă în absența acordului reclamantului - creditor, pentru că s-ar încălca principiul egalității părților cu ocazia realizării partajului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta.
În motivarea recursului a arătat că nu a susținut niciodată că reclamantul ar fi avut o contribuție mai mică la achiziționarea bunurilor comune, în realitate el era cel care realiza venituri consistente, însă ea a fost cea care a suportat greul gospodăriei, s-a ocupat de copii, a primit de la părinții săi bunurile necesare utilării unei gospodării, în timp ce reclamantul nu a efectuat nici o muncă în familie, ba chiar a distrus o parte din lucrări, iar o parte din venituri le consuma în scop personal
De asemenea, arată că ea a dorit doar un spațiu de locuit modest, care să rămână apoi copiilor, reclamantul înstrăinând toate bunurile, mai puțin apartamentul, bani pe care i-a folosit în interes personal.
Pârâta susține că nu s-a opus la efectuarea expertizei, însă a dorit ca aceasta să se facă pe cheltuiala reclamantului, ea neavând posibilități materiale.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Reclamantul nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune.
Analizând recursul declarat de pârâtă, în raport de motivele de recurs invocate, de probele dosarului și de dispozițiile art.299-312 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Astfel, prin sentința civilă nr.2230/12.03.1992 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.2946/1991, rămasă definitiva prin decizia civila nr. 1417/17.09.1992, a fost desfăcută căsătoria părților.
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 36 din Codul familiei, potrivit cărora, la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți prin învoială sau în caz contrar prin hotărârea instanței.
Cum potrivit art. 728 Cod civil nimeni nu poate rămâne în indiviziune, în mod corect instanța de fond a dispus partajarea imobilului, prin atribuirea acestuia pârâtei si obligarea la plata unei sulte către reclamant, ținând cont de criteriile enunțate de art.6731Cod procedură civilă și de împrejurarea că de la despărțirea părților, pârâta ocupă acest imobil.
În ce privește sulta stabilită în sarcina pârâtei, Curtea are în vedere că evaluarea imobilului s-a realizat în urma unei expertize tehnice, aceasta neformulând obiecțiuni față de conținutul raportului de expertiză întocmit în primă instanță.
De asemenea, așa cum reiese din conținutul deciziei recurete, instanța de apel, făcând aplicarea dispozițiilor art.129 al.2 Cod procedură civilă, a stăruit în soluționarea amiabilă a litigiului, părțile neajungând la nici o înțelegere.
Aspectele privind achitarea sultei de către pârâtă reprezintă o problemă de executare care se va soluționa cu ocazia derulării acestei faze procesuale.
Constatând astfel că atât prima instanță cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri temeinice și legale, în cauză neexistând nici un motiv de modificare sau de casare prevăzut de art.304 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr.809/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat Dr.- -
GREFIER
- -
Red.EN/12.03.2009
Dact./12.03.2009
Judecătoria Timișoara -judecător
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Erica Nistor, Lucian Lăpădat
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Răpire internațională de copii. Decizia 71/2009. Curtea de... → |
|---|
