Divort. Decizia 528/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 528
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 227 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 862 din 24 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, autoritate tutelară fiind CONSILIUL LOCAL - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat și intimatul pârât, personal și asistat de avocat, lipsind autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a depus la dosar două declarații extrajudiciare date de numiții și.
Avocat, pentru intimatul pârât, a depus la dosar copie de pe titlul de proprietate nr. 751-44612/17.06.1996 și acte de stare civilă cu privire la numitul.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a depus concluzii scrise, solicitând admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și încredințarea minorei mamei sale, spre creștere și educare, apreciind că în mod greșit, instanțele au considerat că tatăl asigură o mai bună creștere, siguranță și educare minorei, decât recurenta reclamantă. A precizat că nu s-a avut în vedere interesul minorei, instanțele reținând că îngrijirea și protecția minorei o va asigura, cât timp tatăl este plecat la muncă, de bunica minorei, în vârstă de 83 ani, însă aceasta datorită vârstei înaintate nu mai este în măsură să aibă grijă de minoră.
Avocat, pentru intimatul pârât, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice. a precizat că instanțele în mod corect au apreciat că interesul minorei este acela de a locui cu tatăl acesteia, unde este bine îngrijită și i se oferă condiții bune de trai. De asemenea, intimatul pârât a făcut dovada că este în măsură să asigure creșterea și educarea minorei, iar mama acesteia nu obține nici un venit, trăind în concubinaj cu o altă persoană; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Băilești la 21.03.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să se declare desfăcută căsătoria încheiată la 26.10.2002 la Primăria comunei, din vina exclusivă a pârâtului, să i se încredințeze minora, născută la 21.05.2002, să fie obligat pârâtul la pensie de întreținere pentru minoră și să-și reia numele avut anterior căsătoriei.
A motivat că s-au căsătorit la data de 26.10.2002, minora s-a născut în timpul căsătoriei și s-au despărțit în fapt în luna iunie 2007 datorită comportamentului pârâtului, care consuma în mod excesiv alcool, manifesta gelozie nejustificată, nu contribuia la cheltuielile casei și care în final a izgonit-o din domiciliul comun și a oprit-o pe minora.
A mai arătat că minora are o vârstă fragedă, îi este foarte atașată și pârâtul mai are un copil din altă căsătorie cu care locuiește.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii principale, desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei, reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei, încredințarea minorei și obligarea reclamantei la pensie de întreținere pentru minoră.
A motivat că pârâta a părăsit domiciliul comun de mai multe ori, ultima dată în iunie 2007, pentru că întreținea relații extraconjugale cu actualul concubin.
A mai arătat că a fost singurul care a adus venituri în familie, că reclamanta nu a lucrat niciodată, că minora îi este foarte atașată, că nu i-a interzis reclamantei să o ia pe minoră când aceasta a părăsit domiciliul comun, dar că reclamanta nu a încercat acest lucru și că personal a dus-o pe minoră la bunicii materni în vizită de mai multe ori.
La cererea părților au fost audiați martorii, și și s-a efectuat anchetă socială la domiciliul părților.
Prin sentința civilă nr. 862 din 24 iunie 2008 Judecătoriei Băilești, s-a admis în parte acțiunea civilă de divorț formulată de reclamanta și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtului.
S-a declarat desfăcută căsătoria încheiată la 26 oct.2002 la Primăria și înregistrată la nr.16 /2002 din vina ambilor soți și s-a dispus ca reclamanta să își reia numele avut anterior căsătoriei numindu-se.
A fost încredințată minora, născută la 21.05.2002, spre creștere și educare tatălui pârât.
A fost obligată reclamanta la câte 80 lei lunar pensie de întreținere pentru minoră începând de la 03.06.2008, până la majoratul minorei sau până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației de întreținere.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că părțile s-au căsătorit la 26.10.2002, căsătoria fiind înregistrată la nr.16 la Primăria comunei și că la 21.05.2002 s-a născut minora.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați, părțile au avut domiciliul comun în localitatea și au locuit împreună cu mama pârâtului și fiul minor al pârâtului, rezultat din altă căsătorie.
S-a mai reținut că în timpul conviețuirii numai pârâtul a prestat muncă, aducând venituri în gospodărie, iar între părți existau frecvente certuri, pârâtul având uneori un comportament violent, cu manifestări de gelozie pentru că reclamanta obișnuia frecvent să plece din domiciliul comun.
În luna iunie 2007 reclamanta a părăsit domiciliul comun, iar după circa 2 luni a stabilit relații de concubinaj cu un cu care întreținea relații extraconjugale în timpul conviețuirii cu pârâtul.
Minora rezultată din căsătorie a rămas în domiciliul tatălui pârât cu care locuiește și în prezent, este bine îngrijită de acesta și de bunica paternă, iar reclamanta care locuiește în domiciliul concubinului său o vizitează uneori și nu a încercat niciodată să o ia pe minoră.
Martorii au relatat că pârâtul nu întreține relații de concubinaj și întreține familia cu veniturile pe care le realizează din munca prestată în construcții, din aceleași probe instanța a reținut că reclamanta locuiește împreună cu concubinul și părinții acestuia, nu prestează activități producătoare de venituri și o perioadă a fost plecată cu concubinul în Spania.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că n mod greșit instanța a desfăcut căsătoria din vina ambilor soți, din moment ce în urma probelor administrate a reieșit vina exclusivă a pârâtului în destrămarea relațiilor de familie.
Că, martorii audiați în cauză au evidențiat faptul că pârâtul avea un comportament violent față de reclamantă, care a culminat cu izgonirea sa de acasă, astfel că se impunea ca instanța să desfacă din vina exclusivă a pârâtului căsătoria încheiată între părți.
In ceea ce privește încredințarea minorei, tatălui parat, apelanta reclamantă a arătat că instanța nu a avut în vedere interesul minorei când a pronunțat aceasta hotărâre, care nu este în concordanță cu probatoriul administrat în cauză.
A precizat că anchetele sociale efectuate în cauză sunt sumar întocmite și nu lămuresc pe deplin instanța cu privire la condițiile pe care părțile le au pentru creșterea și îngrijirea minorei. Martorii audiați cu privire la acest aspect au arătat că pârâtul este plecat la munca de dimineață până seara, iar de minoră se ocupă bunica pârâtului, în vârsta de 82 ani, că pârâtul mai are un copil dintr-o altă căsătorie în vârsta de 13 ani, care este lăsat, de asemenea, în grija bunicii pârâtului.
Este evident că pârâtul nu se ocupă de creșterea și îngrijirea minorei, iar educarea ei are de suferit, având în vedere că nu merge la grădiniță întrucât tatăl minorei și bunica acestuia consideră că este prea departe grădinița de domiciliul lor.
In mod greșit s-a reținut că reclamanta nu a păstrat "o legătura afectiva permanenta cu minora ", când toți martorii audiați au relatat că aceasta a păstrat legătura cu minora, a contribuit la întreținerea ei, iar minora este atașată de ea, fiind singura persoană care se ocupă de îngrijirea acesteia înainte de despărțirea in fapt de pârât.
Apelanta a învederat că prin hotărârea pronunțată, minora a fost de fapt încredințată unei bătrâne de 82 ani din moment ce s-a dovedit ca pârâtul lucrează de dimineața seara, astfel că acesta nu poate să se ocupe de îngrijirea si educarea efectivă a minorei, iar viata minorei este pusă în pericol prin lăsarea acesteia în grija unei bătrâne care are probleme mari cu vederea, astfel că nu o poate supraveghea pe minoră.
Mai mult, casa în care pârâtul locuiește cu minora în vârstă de 6 ani, cu încă un minor în vârstă de 13 ani și cu bunica acestuia în vârstă de 82 ani este compusă din 2 camere, astfel că sunt condiții improprii de locuit.
Prin decizia civilă nr.227 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta reclamantă, în contradictoriu cu intimatul pârât, și cu intimata Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului Local, județul
A fost obligată apelanta reclamantă la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere probatoriul administrat și anchetele sociale dispuse în cauză.
Împotriva ambelor hotărâri a formulat recurs reclamanta, susținând că sunt nelegale.
Critica adusă hotărârilor vizează doar capătul de cerere privind încredințarea minorei rezultată din căsătorie, tatălui pârât.
Susține reclamanta că instanțele au încălcat grav Codul familiei care garantează protecția copilului minor, respectiv a fetiței, care a rămas în grija tatălui care este muncitor ziler în construcții, este plecat toată ziua din casă, iar protecția minorei este asigurată de mama pârâtului, o femeie în vârstă de peste 83 de ani, care nu o mai poate supraveghea pe minoră.
Precizează reclamanta că se află în relații de concubinaj care se vor finaliza prin căsătorie, are la dispoziție în satul o casă, unde urmează să locuiască, că se află în curs de renovare a casei părinților săi, care are 4 camere și dependințe, deci nu se mai pune problema spațiului locativ.
Că, tatăl pârât realizează venituri foarte mici, iar minora locuiește în cameră cu un frate vitreg și față de vârsta fragedă, se impune să-i fie încredințată.
În drept, recurenta invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În cauză, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Instanțele au fost investite de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, cu o acțiune divorț, încredințare minori și pensie pentru minora, născută la 21.05.2002, din căsătoria părților.
Prin sentința civilă nr.862/2008 a Judecătoriei Băilești, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților din vina ambilor soți, minora a fost încredințată spre creștere și educare tatălui pârât, cu obligarea reclamantei la câte 80 lei lunar pensie de întreținere începând cu 3.06.2008 până la majoratul minorei, sau până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației de întreținere.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr.227/2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, iar recursul declarat împotriva acesteia de către reclamantă, vizează doar petitul privind încredințarea greșită a minorei tatălui pârât spre creștere și educare.
Critica formulată de reclamantă este neîntemeiată.
În raport de probatoriul administrat, coroborat cu concluziile anchetelor sociale efectuate în cauză depuse la instanța de recurs, cu caracterizarea întocmită de educatoarea Grădiniței de copii din, se constată că instanțele au apreciat corect că este în interesul superior al minorei ca aceasta să fie încredințată spre creștere și educare tatălui pârât, respectându-se astfel principiile instituite prin Legea nr.272/2004 și ale Codului familiei.
Chiar dacă reclamanta a făcut dovada că în prezent locuiește cu concubinul într-un imobil din localitatea, construit în urma inundațiilor din 2006, aceasta nu realizează venituri, întreține relații de concubinaj și nu a făcut dovada că sănătatea minorei ar fi periclitată în domiciliul tatălui, sau că acesta nu prezintă garanții morale pentru aoî ngriji pe minoră.
Față de cele ce preced, cum în cauză nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, urmează să fie obligată recurenta reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 227 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 862 din 24 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, autoritate tutelară fiind CONSILIUL LOCAL - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ.
Obligă reclamanta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului pârât .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
05.05.2009
Jud.fond Fl.
Jud.apel Șt.
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Mariana Mudava
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 146/2009. Curtea... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 248/2009. Curtea de... → |
|---|
