Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 612/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 612
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 299/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanta recurentă, av. în substituirea av. și pentru pârâtul intimat, av..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar împuternicire avocațială a av. și delegația de substituire și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului pârâtului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată, arătând că instanța de apel a luat în considerare adeverința de venituri a reclamantei din Italia, venituri ce au fost realizate de către aceasta în cursul anului 2007, și că în mod greșit s-a raportat această contribuție la nivelul venitului minim pe economia italiană, în condițiile în care reclamanta nu este cetățean italian și nu beneficiază de dispozițiile interne ale acestui stat.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a deciziei civile recurate, cu cheltuieli de judecată, arătând că baza de clacul a pensiei de întreținere a fost corect evaluată de către instanța de apel, avânt în vedere că ea a fost raportată la veniturile dovedite ale reclamantei realizate în străinătate.
R E A,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin decizia civilă nr. 299/24.03.2009, Tribunalul Timiș - Secția Civilă a admis apelul pârâtului împotriva sentinței civile nr. 12730/16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat reclamanta intimată să plătească pârâtului apelant pentru minorul o contribuție de întreținere la nivelul echivalent în lei a sumei de 110 euro/lună. A menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței și a obligat reclamanta intimată la 300 lei cheltuieli de judecată față de apelantul pârât.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 12730/16.10.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa respins cererea principală formulată de către reclamanta, împotriva pârâtului.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional împotriva reclamantei-pârâtă reconvențional.
A fost obligată pârâta reconvențional să plătească în beneficiul minorului Rata, născut la data de 08.07.1997 o contribuție de întreținere în sumă de 87,8 lei lunar de la data formulării cererii reconventională-20.12.2007 până la majoratul minorului.
A fost obligată pârâta reconvențional să plătească reclamantului reconvențional suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3039/06.04.2004 minorul a fost încredințat pârâtului spre creștere si educare, reținându-se că prin această măsură este asigurat interesul copilului.
Reclamanta a invocat modificarea împrejurărilor care au stat la baza adoptării acestei măsuri, în sensul că în prezent ar fi în interesul copilului ca el să fie încredințat mamei sale.
Potrivit art. 44.fam. instanța judecătorească va putea să modifice măsurile privitoare la drepturile si obligațiile parentale dintre părinți si copii în cazul schimbării împrejurărilor.
Luarea copilului minor de la părintele căruia i-a fost încredințat trebuie să aibă o justificare temeinică, adică să existe motive temeinice care să demonstreze că menținerea copilului minor la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei lui dezvoltări fizice și morale.
Așadar, schimbarea parțială a condițiilor care, în ansamblu, au determinat ca încredințarea copilului să se facă către unul din părinți nu trebuie să atragă neapărat si revenirea asupra măsurii cât timp subzistă elementele de bază, hotărâtoare, care confirmă necesitatea ca măsura luată în interesul copilului minor să fie modificată.
Situația de fapt existentă la părintele căruia i-a fost încredințat (pârâtul în cauză) a fost conturată de depozițiile martorilor si.
Aceștia au declarat că minorul este bine îngrijit de către tată si că între cei doi există o legătură afectivă puternică. Martorii au apreciat promptă atât implicarea pârâtului în îngrijirea copilului cât si în asigurarea educației și supravegherea acestuia.
La rândul său, minorul, cu prilejul audierii și-a exprimat dorința de a rămâne lângă tatăl sau, copilul precizând că au o relație foarte bună, și că pârâtul manifestă interes pentru creșterea sa.
În același sens sunt si cele inserate de către Autoritatea Tutelară în cadrul Referatului de Anchetă socială care prin concluziile sale confirmă aspectul că minorul este foarte atașat de tată si bunica paternă cu care locuiesc cei doi, iar condițiile materiale de care pârâtul beneficiază sunt suficiente.
Prin prisma probelor administrate instanța de fond nu a putut să rețină că în cauză ar fi realizată premiza enunțată mai sus, și de natură să atragă modificarea măsurii de reîncredintare (aceea a existenței unor motive temeinice care ar putea să primejduiască dezvoltarea fizică si morală a copilului).
În acord cu cele de mai sus, deși martorii propuși de către reclamantă - și - au afirmat că la rândul ei si reclamanta este interesată de copil, îl caută și îi trimite cadouri si are o situație materială bună în Italia, acolo unde s-a stabilit, aceste aspecte nu sunt de natură să atragă modificarea măsurii datorită faptului că, așa cum s-a arătat în paragraful anterior, împrejurările care au determinat instanța de fond să îl încredințeze pe minor pârâtului nu s-au modificat ci, dimpotrivă, continuă să răspundă interesului acestuia.
Pentru aceste considerente cererea principală având ca obiect reîncredințarea minorului către reclamantă a fost respinsă.
Pe calea cererii reconvenționale reclamantul reconvențional a solicitat obligarea pârâtei reconvențional la plata contribuției de întreținere în beneficiul minorului.
Potrivit art. 86 alin. 3. fam "descendentul, cât timp este minor, are drept la întreținere oricare ar fi pricina nevoii în care se află", textul consacrând particularitățile obligației de întreținere între părinți și copii, respectiv că minorul nu trebuie să dovedească incapacitatea sa de muncă, starea sa de nevoie fiind prezumată pe toată durata minorității.
Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează aop lăti, astfel cum statuează dispozițiile art.94 alin.1 fam. În acest sens, instanța este abilitată să reducă sau să majoreze cuantumul obligației de întreținere sau chiar să sisteze plata acesteia, după cum variază cele două criterii expuse mai sus.
În ce privește cuantumul obligației de întreținere, în art. 94 din fam. se prevede că atunci când "întreținerea este datorată de părinte -, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil -".
Pârâta reconvențional nu a invocat aspectul că mai prestează întreținere unei alte persoane și nici nu s-a făcut dovada obținerii de către pârâta reconvențional a unor venituri cu caracter de continuitate.
În literatura de specialitate și în practica judecătorească s-a considerat că prin mijloace ale persoanei obligate la întreținere trebuie să se înțeleagă bunurile acesteia, drepturile reale și de creanță, câștigul din muncă și alte venituri cu caracter de continuitate, în măsura în care pot fi destinate prestării întreținerii.
De asemenea, în accepțiunea art. 94. fam. noțiunea de "mijloace" corespunde nu numai cu ceea ce există într-un anumit moment, ci și cu ceea ce este posibil să se realizeze, și anume capacitatea de a munci și de a produce.
Pentru aceste considerente lipsa dovezilor privind veniturile cu caracter de continuitate obținute de către pârâta reconvențional nu este de natură să o exonereze pe aceasta de plata obligației, ci, cuantumul acesteia va fi determinat în raport de nivelul salariului minim pe economie, stabilită în prezent prin HG nr. 1507/2008 la 500 lei brut, rezultând o valoare netă de 351,5 lei.
În considerarea celor de mai sus pârâta reconvențional a fost obligată să plătească în beneficiul minorului născut la data de 07.07.1997 o pensie de întreținere în cuantum de 87,8 lei lunar cu titlu de contribuție de întreținere, de la data formulării cererii reconvenționale - 20.12.2007 până la majoratul minorului.
Potrivit art. 272.proc.civ. la cerere, partea căzută în pretenții a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În speță pârâta reconvențional este cea care are calitatea de parte căzută în pretenții ca urmare a admiterii cererii reconvenționale, astfel că a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantul reconvențional, respectiv 1.000 lei care reprezintă contravaloarea onorariului avocațial potrivit chitanței nr. -/13.12.2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Rata solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate cu privire la cuantumul contribuției de întreținere la care a fost obligată reclamanta - pârâtă reconvențional pe seama minorului Rata.
În motivare pârâtul - apelant a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că lipsesc dovezile din care să rezulte că reclamanta realizează venituri cu caracter de continuitate, deși la dosar există dovezi în acest sens la filele 129, 134 și 118, care nu au fost contestate, reclamanta fiind cea care a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cererii reconvenționale privind contribuția de întreținere.
În subsidiar pârâtul apelant a solicitat stabilirea contribuției de întreținere în raport de venitul minim garantat din Italia pentru anul 2008, care este de 420 EURO/lunar, având în vedere că reclamanta locuiește și muncește în această țară.
În drept, au fost invocate disp. art. 296.proc.civ.
Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare, însă prin reprezentantul său s-a opus față de apelul pârâtului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a constatat că apelul este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse:
Critica adusă hotărârii atacate privitoare la cuantumul contribuției de întreținere stabilită în sarcina reclamantei intimate pe seama copilului Rata și, respectiv la baza de calcul a obligației de întreținere, este întemeiată.
Deși în mod corect prima instanță atunci când a soluționat cererea având ca obiect contribuție de întreținere s-a referit la dispozițiile art. 94 alin. 1 din Codul Familiei potrivit cărora "întreținerea este datorată în raport de nevoia celui care o cere și de mijloacele celui care urmează aop lăti", în mod eronat a apreciat că nu s-a dovedit faptul că reclamanta ar realiza venituri cu caracter de continuitate, deși din probele administrate rezultă că aceasta locuiește în Italia și că este angajată pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 13.04.2007 ( fila 118 dosar fond), că aceste raporturi de muncă ar fi încetat nu a dovedit reclamanta, iar din conținutul anchetei sociale efectuată prin intermediul Tribunalului din, rezultă de asemenea calitatea de angajat a acesteia ( fila 134 dosar fond).
Prin urmare, în raport de veniturile reclamantei intimate și de disp. art. 94 alin. 3. fam, tribunalul a stabilit contribuția de întreținere datorată pe seama copilului Rata la nivelul echivalentului bănesc al sumei de 110 EURO/lunar, și a fost schimbată în acest sens hotărârea atacată, ca o consecință a admiterii apelului pârâtului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând modificarea ei și în consecință respingerea ca nefondat a apelului pârâtului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 312. pr. civ. iar în fapt aceea că, pe de o parte, în mod eronat la stabilirea contribuției de întreținere pentru minor instanța de apel a luat în considerare adeverința cu veniturile reclamantei în Italia întrucât acestea au fost realizate în cursul anului 2007, iar pe de altă parte, că în mod greșit s-a raportat această contribuție la nivelul venitului minim pe economia italiană în condițiile în care reclamanta nu este cetățean italian și nu beneficiază deci de dispozițiile interne ale acestui stat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul pârât a solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamantei, cu cheltuieli de judecată, considerând că baza de clacul a pensiei de întreținere a fost corect evaluată, avânt în vedere că ea a fost raportată la veniturile dovedite ale reclamantei realizate în străinătate.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2. pr. civ., sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Contrar a ceea ce reclamanta susține în recursul său, instanța de apel nu a luat în considerare la stabilirea pensiei pe care aceasta trebuie să o plătească fiului său minor, venitul minim pe economia italiană, ci nivelul veniturilor concrete pe care ea le realizează din munca realizată în acest stat, în baza unui contract de muncă pe durată nedeterminată, legal încheiat și în privința căruia nu a administrat nici o probă de încetare a lui, această ipoteză rezultând în mod clar din conținutul deciziei recurate.
Aserțiunea reclamantei potrivit căreia, nefiind cetățean italian, nu beneficiază de un venit minim în raporturile sale de muncă cu angajatorii acestui stat, oricum n-ar fi putut fi luată în considerare de către instanță deoarece, din momentul intrării României în Uniunea Europeană, cetățenii români aflați în situație legală în statele uniunii și în raporturi de muncă legale cu angajatorii acestor state (astfel cum este și cazul reclamantei), beneficiază de aceleași drepturi ca și cetățenii rezidenți ai respectivelor state, condiția cetățeniei nefiind decât un impediment pentru exercitarea unor funcții ce implică exercițiul autorității de stat, ipoteză care nu este incidentă în cauza de față.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 299/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă și, în baza art. 274. pr. civ., fiind în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatului pârât suma de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței de la fila 40 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 299/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă.
Obligă recurenta să plătească intimatului pârât suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /10.06.2009
Tehnored. 2 ex./17.06.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Divort. Decizia 429/2009. Curtea de Apel Pitesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
