Divort. Decizia 1098/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECZIA CIVILĂ NR.1098
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.644/7.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect desfacerea căsătoriei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată personal și asistată de avocat, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invederează instanței depunerea prin Serviciul Registratură a dovezii achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Reclamanta intimată prin apărător solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că atât apelul cât și recursul au fost formulate în scop de șicană, pârâtul fiind legal citat la domiciliul indicat de către Organele de Poliție, reclamanta depunând toate diligențele pentru a afla domiciliul pârâtului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.644 din 7.07.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins apelul declarat de paratul apelant impotriva sentintei civile nr. 1126/26.01.2009, pronunțata de Judecatoria T, in dosar nr-, in contradictoriu cu intimata.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.1126/26.01.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul -, s-a declarat desfăcută din vina pârâtului căsătoria încheiată la data de 24.07.1999 și trecută în registrul stării civile al Primăriei Municipiului T, jud. T sub nr.1074 din 24.07.1999.
A dispus ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de.
A încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorul -, născut la data de 29.06.2001.
A obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului - în cotă de din venitul minim net pe economie, începând de la data pronunțării hotărârii (26.01.2009) și până la majoratul minorului.
A obligat pârâtul la plata sumei de 1039,3 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 24.07.1999, căsătoria fiind trecută în registrul de stare civilă al Primăriei T, jud. T sub nr. 1074 din data de 24.07.1999 (5). Din căsătoria părților s-a născut minorul - la data de 29.06.2001 (6).
S-a apreciat că deteriorarea relațiilor de familie dintre părți a fost determinată de comportamentul pârâtului față de reclamantă și de atitudinea acestuia față de viața de familie, că raporturile dintre părți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă astfel încât, în baza dispoz. art. 38 al. 1 din fam a admis acțiunea formulată de reclamantă și a declarat desfăcută din vina pârâtului căsătoria încheiată la data de 24.07.1999 și trecută în registrul stării civile al Primăriei Municipiului T, jud. T sub nr.1074 din 24.07.1999.
În baza dispoz.art.40 alin.3 din fam. instanța de fond a dispus ca reclamanta să-și reia numele avut înaintea încheierii căsătoriei, acela de.
Ținând cont de declarațiile martorilor audiați în cauză care au arătat că de minor se ocupă reclamanta cu ajutorul bunicilor materni, pârâtul nefiind interesat de minor (36 și 37), de concluziile anchetei sociale efectuate în cauză în care s-a arătat că mama împreună cu minorul și bunicii materni locuiesc într-un apartament cu trei camere plus dependințe, proprietatea personală a părinților reclamantei, complet mobilat și curat întreținut, reclamanta fiind ajutată de bunicii materni la creșterea minorului diagnosticat cu sindrom autist, propunerea autorității tutelare fiind de încredințare a minorului mamei (19-20), având în vedere vârsta minorului, (7 ani) și problemele sale de sănătate care reclamă prezența și afecțiunea mamei, în baza dispoz. art.42 alin.1 din fam. instanța a dispus încredințarea minorului -, născut la data de 29.06.2001, mamei reclamante care prezintă garanțiile adecvate unui mediu familial, această măsură fiind în interesul superior al copilului.
În baza dispoz.art.42 alin.3 coroborat cu art.86 și 94 alin.3 din fam. instanța a obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului - în cotă de din venitul minim net pe economie, începând de la data pronunțării hotărârii (26.01.2009) și până la majoratul minorului.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.1126/26.01.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara pârâtul a solicitat admiterea apelului, casarea cu trimitere spre rejudecare, iar in fond schimbarea in parte a sentinței apelate, in ceea ce privește culpa comună la desfacerea căsătoriei.
In motivare, paratul apelant a arătat că sentința este netemeinică și nelegală fiind pronunțată cu încălcarea principiului dreptului la apărare, precum si a principiului contradictorialității, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, iar judecând in fond cauza schimbarea in parte a sentinței si reținerea culpei comune a soților la desfacerea căsătoriei.
A arătat că din luna ianuarie 2007 este plecat la muncă in Anglia, unde lucrează fără,forme legale. In tot acest timp a avut acolo doar două domicilii, ultimul avându-l încă de la sfârșitul lunii martie 2008.
Acest domiciliu a fost cunoscut de reclamantă întrucât i-a trimis lunar bani in țară și, mai mult, in cursul lunii mai au locuit împreună pe perioada vizitei sale in Anglia, așa că este greu de crezut că nu a reținut măcar adresa acelui domiciliu.
Adresa indicată de reclamantă in cererea de chemare in judecată, cea din T,-, Sc.A,.3, a reprezentat ultimul domiciliu comun al părților înainte de plecarea sa în Anglia, astfel că unele acte de procedură s-au efectuat acolo, iar altele la adresa din T,-, - Sc.A,.1,.7, imobil ce a aparținut in trecut părinților săi și pe care aceștia l-au vândut.
A mai arătat pârâtul că nu a aflat de acest proces decât la finalul său când o vecină a găsit la vechiul apartament al părinților săi sentința judecătoriei si a comunicat-o mamei sale.
În ceea ce privește fondul cauzei a arătat că nu este adevărat faptul că nu și-a ajutat familia înainte sau după plecarea din tară, câtă vreme a trimis permanent bani si lucruri în țară, iar în ceea ce privește pretinsa relație pe care ar fi avut-o în Anglia, acesta este doar un motiv "fabricat" pentru obținerea divorțului.
Prin întâmpinarea formulată in cauză intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
A arătat că a făcut toate demersurile necesare in vederea aflării domiciliului paratului si in urma unei discuții telefonice cu apelantul a solicitat acestuia să îi comunice adresa la care domiciliază in străinătate.
Deoarece apelantul a refuzat in permanentă să-i facă cunoscută intimatei adresa sa, aceasta a fost nevoită să procedeze conform dispozițiilor legale necesare îndeplinirii procedurii de citare.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimata arată că apelantul a suferit condamnări penale ispășindu-și pedeapsa in Penitenciar in mai multe rânduri, ceea ce a produs traume familiei sale, iar de minor se ocupă intimata care suportă cheltuielile ridicate de creștere si îngrijire a acestuia, datorită faptului că minorul este bolnav, fiind diagnosticat cu autism, iar sumele trimise de apelant din străinătate nu acoperă nici pe departe costurile tratamentului minorului.
Tribunalul a respins apelul cu motivarea în esență că la formularea cererii de divorț reclamanta intimată a indicat ultimul domiciliu conjugal al soților din T, iar instanța de fond a făcut demersuri pentru aflarea ultimului domiciliu cunoscut in tară prin emiterea unei adrese la Direcția de Evidentă a Persoanelor din cadrul Consiliului Județean T, această instituție comunicând instanței că ultimul domiciliu al pârâtului este in T,-, D4, Sc.A,.1,.7, județul La acest domiciliu, înainte de judecarea in fond a cauzei, precum si cu ocazia judecării in fond a cauzei a fost citat pârâtul și prin publicitate, respectiv prin ziarele Evenimentul Zilei din data de 12.11.2008, respectiv Evenimentul Zilei din data de 09.01.2009.
Instanța de apel consideră că prima instanță a făcut o corectă aplicare prevederilor art.95 cod procedură civilă, procedând la citarea prin publicitate a pârâtului.
A reținut că au fost respectate atât principiul dreptului la apărare pârâtului, cât și principiul contradictorialității in procesul civil, instanța de apel neputând reține reaua credință a reclamantei intimate la citarea prin publicitate a pârâtului, mai ales că prin înscrisurile depuse în apel emise in cursul anului 2008 rezultă că pârâtul a avut in Anglia cel puțin două domicilii.
In ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel a constatat că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor testimoniale administrate in cauză, respectiv a declarațiilor martorilor și, reținând culpa exclusivă a pârâtului la desfacerea căsătoriei.
În termen împotriva deciziei civile nr.644 din 7.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs pârâtul care a solicitat admiterea acestuia și în baza art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru nerespectarea formelor procedurale.
În motivare a arătat că instanța a încălcat formele de procedură întrucât cu prea multă ușurință a interpretat ca fiind corecte demersurile primei instanțe pentru aflarea ultimului domiciliu cunoscut în țară și emiterea unei adrese la Direcția de Evidență a persoanei din cadrul Consiliului Județean T, procedându-se la citarea pârâtului la domiciliul comunicat, respectiv la adresa din T,-, -.A,.1,.7, adresă la care părțile nu au locuit niciodată.
A arătat că din actele dosarului rezultă că unele acte procedurale s-au efectuat ll bunicii reclamantei, altele la fostul domiciliu al părinților săi sau prin publicitate, or, în atare situație, oricărei persoane îi este greu să afle de un proces, fiind citat la câte o adresă aproape pentru fiecare termen de judecată, mai ales că, oricum nu se afla în locul respectiv.
Referitor la procedura citării prin publicitate susține că aceasta are caracter de excepția, ea fiind justificată de neputința în care se află reclamantul în ceea ce privește aflarea domiciliului părții adverse. Pentru a se recurge la această procedură nu este suficient ca reclamantul să afirme că nu cunoaște domiciliul pârâtului ci trebuie să invedereze împrejurări concrete din care să rezulte că deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nua reușit să-i afle domiciliul.
Arată că, dacă reclamanta nu ar fi fost de rea-credință ar fi indicat de la început domiciliul său din Anglia, pe care îl cunoștea foarte bine deoarece în luna mai 2008 fost în vizită la pârât iar în luna august 2008 s-au întâlnit în Germania la sora pârâtului.
Susține că dreptul la apărare nu a fost respectat și neavând cunoștință de proces nu a avut posibilitatea de a propune probe în apărare pentru a se realiza un proces echitabil.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.5 și9 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise reclamanta a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că în mod legal pârâtul a fost citat de instanță la toate locurile posibile inclusiv prin publicitate, pentru a garanta dreptul la apărare al acestuia.
A arătat că în ceea ce privește fondul cauzei, reclamanta intimată i-a adus la cunoștință recurentului că ar dori să divorțeze pentru a se separa atât ea cât și minorul de problemele create în familie d e către acesta iar, ulterior recurentul a contactat-o pe intimată menționând că nu este nici un fel de problemă dacă divorțează.
Susține că domiciliul actul al recurentului nu este cunoscut de intimată deoarece în situația aflării acestuia, intimata l-ar putea urmări pentru plata contribuției de întreținere datorată minorului.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, raportat la probatoriul administrat n cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, pârâtul recurent invocă ca prim motiv al recursului declarat în cauză dispozițiilor art.304 pct.5 Cod procedură civilă cu motivarea că hotărârea atacată a fost dată cu nerespectarea formelor de procedură, prevăzute de dispozițiile art.95 Cod procedură civilă, susținând că citarea sa prin publicitate respectiv la adresa din T,-, -.A,.1,.7 s-a făcut cu rea-credință de către reclamanta intimată.
Este adevărat că din economia art.95 Cod procedură civilă și din principiile generale aplicabile în materie rezultă că citarea prin publicitate au caracter excepțional, fiind justificată de neputință reclamantei de a afla domiciliul pârâtului.
În cauzele având ca obiect acțiuni de divorț (ca cea din speță) dispozițiile art.6161Cod procedură civilă prevăd că în situația în care procedura de chemare a soțului pârât a fost îndeplinită prin afișare, iar acesta nu s-a prezentat la niciunul din termenele acordare, instanța va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul are domiciliul la locul indicat.
Or, în cauză, instanța de fond a dispus emiterea unei adrese către Direcția de Evidență a Persoanelor din cadrul Consiliului Județean T - instituție ce a comunicat ultimul domiciliu al pârâtului, domiciliu la care de altfel s-a făcut citarea prin publicitate.
Prin citarea pârâtului prin publicitate în conformitate cu dispozițiile art.95 Cod procedură civilă nu i s-a produs cestuia nici o vătămare, având în vedere că apelul declarat de pârât a fost soluționat cu respectarea atât a principiului contradictorialității cât și a principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
Astfel, deși prin motivele de apel pârâtul a solicitat în principal desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în baza art.297(1) Cod procedură civilă iar în subsidiar, întrucât nu se opune desfacerii căsătoriei - a solicitat încuviințarea probei cu martori și acte din care să rezulte culpa comună a părților la destrămarea relațiilor de familie - nu a indicat nominal martorii iar la judecarea cauzei în fond (termenul de judecată din 23.06.2009) reprezentanta pârâtului apelant a invederat că nu are alte probe de administrat.
Cum, apelul are caracter devolutiv, astfel că părțile care se declarată nemulțumite de hotărâre trebuie să invedereze atât temeiurile de fapt cât și cele de drept pe care-și fundamentează criticile aduse hotărârii atacate, și, întrucât în cauză pârâtul apelant a avut ocazia ca în contradictorialitate cu reclamanta să-și exercite dreptul la apărare respectiv să propună probe în susținerea motivelor de apel, drept pe care nu a înțeles să-l valorifice rezultă că nu este întemeiată critica adusă hotărârii atacate, în sensul că făcând aplicarea dispozițiilor art.95 Cod procedură civilă, pârâtului recurent nu i-a fost respectat dreptul la apărare.
De altfel, motivul de recurs invocat respectiv art.304 pct.5 Cod procedură civilă - vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitate de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
De precizat că textul menționat vizează nesocotirea formelor legale și întocmirea actului de procedură de către un funcționar necompetent, însă, în ambele cazuri nulitatea nu operează în mod automat, ci numai în măsura în care i s-a produs părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod.
Raportat la considerentele arătate, și la motivele apelului declarat de pârât, din care rezultă că nu se opune desfacerii căsătoriei, criticând doar culpa reținută în sarcina sa în destrămarea relațiilor de familie, se constată că în situația în care s-ar fi reținut că reclamanta a luat la cunoștință de adresa pârâtului din Anglia pe parcursul procesului de divorț (deși expedierea unor sume de bani s-a făcut de la două drese diferite - filele 14ș i 18 dosar apel) nu s-a făcut dovada suferirii de pârât a unei vătămări care să nu fi putut fi înlăturată în calea de atac a apelului, apel prin care pârâtul nu a înțeles să propună probe în apărare.
Pe fond, așa cum corect a reținut instanța de apel s-a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat în fața judecății, care raportat la dispozițiile art.38 alin.1 și 42 Codul familiei a reținut culpa pârâtului la destrămarea relațiilor de familie și a încredințat reclamantei spre creștere și educare minorul născut la 29.06.2001.
În consecință, cum hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nu fost dată cu palicare greșită a legii, se constată că nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct-.9 indicat de pârâtul recurent nu este incident în cauză.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de pârâtul.
În baza art.274 Cod procedură civilă va obliga pe pârâtul recurent să plătească reclamantei intimate suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.644/7.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă pe pârâtul recurent să plătească reclamantei intimate suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.ML/3.12.2009
Dact./7.12.2009
Judecătoria Timișoara -judecători
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Divort. Decizia 754/2009. Curtea de Apel Craiova | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
