Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 973/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 973/
Ședința publică din 7 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect: "partaj bunuri comune", împotriva deciziei numărul 65/Ap din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul pentru inori și Familie rașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 30.06.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 07.07.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin decizia civilă nr. 65/A/2009 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova respins apelul declarat de apelanta reclamantă - împotriva sentinței civile nr.578/26.01.2009 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr-, pe care a menținut- A obligat apelanta - să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în cadrul controlului de legalitate Tribunalul constată că obiectul acțiunii formulate de reclamanta - are în vedere partajarea imobilul apartament situat în,-,. 9,. A,. 4, jud. B, înscris în CF nr. 3058, sub nr. top. 501/4, imobil care a fost deja atribuit în lotul pârâtului în urma finalizării procesului de împărțeală judiciară, desăvârșit de părți în anul 1990 prin sentința civilă nr.6256/04.10.1990 a Judecătoriei Brașov.
S-a constatat așadar, astfel cum a subliniat și prima instanță, că între părți a mai existat un proces cu același obiect - partajul imobilului descris mai sus - și aceeași cauză - sistarea codevălmășiei ca urmare a încetării căsătoriei părților prin divorț, proces finalizat cu o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Existența sentinței civile nr.6256/04.10.1990 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare împiedică instanța de judecată să purceadă la judecarea din nou a aceleiași pricini, ca efect al puterii lucrului judecat care face ca un nou proces între același părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză să nu mai fie posibil, respectiv ca hotărârea judecătorească să nu mai poată fi pusă în discuție de către nici una dintre părți și în final care determină ca părțile procesului să se supună efectelor lucrului judecat.
Prima instanță a constatat existența triplei identități - de părți, obiect și cauză - ca elemente definitorii ale excepției autorității lucrului judecat, prevăzute de art.1201 cod civil și a analizat cu precădere acest impediment legal ce ducea la imposibilitatea de soluționare din nou a aceleiași pricini.
Hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, instanța făcând aplicarea prevederilor legale invocate - art.1201 Cod civil și, respectiv, a art.166 din Codul d e procedură civilă care prevede că "excepția puterii lucrului judecat se poate ridica de părți sau de judecător chiar înaintea instanței de recurs".
Susținerile apelantei reclamante privind modificarea art.404 Cod procedură civilă prin prevederile art.6 din Decretul 167/1958, în vigoare la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. nr.6256/04.10.1990 a Judecătoriei Brașov, prin care a fost redus termenul de prescripție a executării unei hotărâri judecătorești de la 30 de ani la 3 ani sunt corect însă ele nu înlătură puterea lucrului judecat care ca și cel mai important efect al hotărârii judecătorești are la bază două reguli fundamentale, și anume: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv și irevocabil decât o singură dată iar soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Ceea ce legitimează astfel puterea lucrului judecat nu este atât caracterul definitiv și irevocabil al hotărârii judecătorești cât adevărul pe care aceasta îl cuprinde.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pe motivul de modificare prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedura civila.
În esență, în motivarea recursului se arată că textul art. 404 Cod procedura civila, în vigoare la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 6256/1990 trebuie coroborat cu dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958 care a redus termenul de prescripție de 3 ani și implicit și durata puterii de lucru judecat a hotărârii.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 404 Cod procedura civila, în vigoare la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 6256/1990, a Judecătoriei Brașov, o hotărâre judecătorească care nu s-a executat în timp de 30 de ani de la data rămânerii definitive și irevocabilă nu se va mai putea executa și va pierde puterea lucrului judecat.
Textul are în vedere două efecte ale hotărârii judecătorești: puterea executorie, ce semnifică aptitudinea ca prin împlinirea formalităților prevăzute de lege, hotărârea să devină titlu executoriu susceptibil de executare silită și puterea de lucru judecat a hotărârii.
Efectele nu se confundă. În timp ce puterea executorie conferă titularului dreptului recunoscut prin hotărâre să solicite executarea obligației corelative, puterea de lucru judecat cuprinde în sfera sa două reguli ce țin de însăți rațiunea emiterii hotărârii: o cerere poate fi judecată o singură dată, iar soluția din dispozitiv exprimă adevărul juridic și nu poate fi contrazisă.
Din interpretarea textului art. 404 susmenționat rezultă că legiuitorul a avut în vedere ambele efecte prin sintagma "nu se va mai putea executa" și "va pierde puterea lucrului judecat".
Raportarea la dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958 este parțial corectă, întrucât vizează doar puterea executorie a hotărârii, cum de altfel și reglementează, în mod expres, nu și puterea de lucru judecat a hotărârii.
În sprijinul afirmației vine și regula interpretării istorice a succesiunii actelor normative, textul art. 404 Cod procedura civila, fiind menținut de legiuitor până la modificările aduse prin nr.OUG 138/2000 (art. I pct. 156), deși Decretul privitor la prescripția extinctivă era în vigoare încă din anul 1958. Mai mult dispozițiile acestui act normativ nu se aplică când în discuție este dreptul de proprietate (art. 21), or prin hotărârea judecătorească amintită s-a sistat proprietatea devălmașă și deci incidența normei cuprinsă în art. 6 este exclusă.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca puterea executorie și cea a lucrului judecat să se piardă într-un alt termen ar fi reglementat în mod expres, însă nu a făcut-o, astfel că incidența textului art. 404 Cod procedura civila nu poate fi exclusă.
Este de principiu că o hotărâre judecătorească își produce efectele și în termenele de sub imperiul legii în care a rămas definitivă și mergând pe această linie de gândire curtea reține că legal instanțele de fond au respins cererea pe motiv că sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil - privitoare la puterea de lucru judecat a hotărârii.
Față de considerentele expus, curtea reține că recursul nu este fondat, urmând ca potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, să-l respingă și să mențină decizia atacată ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 65/A/2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.07.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, pt. -, aflată în concediu de odihnă, semnează:Președintele instanței, |
Grefier șef sectie, |
Red. -/09.07.2009
Dact. /10.07.2009
Jud. fond:
Jud. apel: -.
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
| ← Divort. Decizia 497/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Plasament. Decizia 1196/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
