Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 36/FM
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTORI: Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici Mariana Bădulescu
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, bloc 4B,. B,. 55, județul C, împotriva deciziei civile nr. 621 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în comuna, satul S-Blăneasa, județul G și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în comuna, str. - nr. 35, județul C, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ora 9,51 se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru de 4 lei, conform chitanței nr. - din 18.02.2009, depusă la dosar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, față de lipsa părților la primul apel nominal efectuat în ședință publică la ora 9,51 lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică la ora 11,01 se prezintă recurentul reclamant prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 41448 din 13.03.2009, depusă la dosar și intimata pârâtă prin dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 24-06550 din 10.02.2009, depusă la dosar.
Apărătorul recurentului reclamant învederează că partea pe care o reprezintă nu a revenit în țară până în acest moment. Referitor la afirmațiile părții adverse în sensul că recurentul ar fi arestat în străinătate, învederează că nu are nicio informație în acest sens iar tatăl recurentului i-a comunicat împrejurarea că fiul său i-a trimis din străinătate un pachet și o sumă de bani și că revenirea acestuia în țară mai întârzie. De asemenea, mai arată că tatăl recurentului nu cunoaște adresa de domiciliu a fiului său.
Apărătorul intimatei pârâte învederează că partea pe care o reprezintă i-a comunicat împrejurarea că recurentul ar fi arestat în țară și apreciază că ar fi necesară emiterea unei adrese către Direcția Generală a Penitenciarelor pentru
verificarea acestei susțineri. Totodată, învederează că a făcut demersuri pentru dovedirea afirmațiilor în referire la arestarea recurentului dar nu i s-au comunicat înscrisuri care să ateste această împrejurare, motiv pentru care nu este în măsură să depună acte în acest sens.
Apărătorul recurentului reclamant învederează împrejurarea că ambele părți nu sunt în țară, ambii fiind plecați în străinătate, iar avocații au fost angajați de către bunicii paterni și de către cei materni.
Apărătorul intimatei pârâte învederează că el a fost angajat personal de către intimată în timp ce apărătorul părții adverse a fost angajat de către tatăl recurentului. Totodată, mai arată că intimata vine destul de des în țară și a încercat să-și vadă copilul însă a fost refuzată de către bunicii paterni ai minorei.
Instanța, având în vedere susținerile apărătorilor ambelor părți în sensul că părinții minorei sunt plecați în străinătate, pune în discuția acestora aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 42 alin. 2 Codul familiei, care prevăd posibilitatea ca pentru motive temeinice, copiii să poată fi încredințați unor rude ori unor alte persoane, cu consimțământul acestora, sau unor instituții de ocrotire.
Apărătorul intimatei pârâte apreciază că dispozițiile art. 42 alin. 2 Codul familiei nu pot fi aplicate în speță întrucât părțile nu au fost căsătorite legitim.
Apărătorul recurentului reclamant apreciază că art. 42 alin. 2 Codul familiei nu este incident în cauză întrucât părțile nu au fost căsătorite.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt ale înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat și, socotindu-se lămurită, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită ca la pronunțarea hotărârii instanța să aprecieze asupra interesului minorei nu doar din punct de vedere material ci din punct de vedere afectiv și să aibă în vedere și decizia nr. 1848/1001 a Curții Supreme de Justiție care stabilește, ca element de apreciere, că interesele copiilor ce urmează a fi avute cu ocazia încredințării sunt legate nu numai de posibilitățile materiale ci și de gradul de atașament manifestat față de copii și de legăturile afective care s-au stabilit. Astfel, arată că bunicii paterni s-au ocupat de creșterea minorei iar gradul de afecțiune între bunica paternă și minoră este foarte mare. Mai arată că minora nu dorește să plece de la această familie, minora având deja o traumă atunci când vede orice persoană străină în casă, fiindu-i teamă că acea persoană o va despărți de bunicii paterni. Referitor la condițiile materiale oferite de bunicii paterni, arată că acestea sunt mai bune decât cele oferite de bunicii materni, bunicii paterni realizează ambii venituri din pensie și, fiind pensionari, au timp suficient pentru a se ocupa de creșterea și îngrijirea minorei. Mai arată că minora este bine îngrijită de bunicii paterni, care îi oferă condiții materiale bune, în timp ce bunicii materni nu o vizitează pe minoră, nu i-au făcut cadouri și nici nu au contribuit la creșterea și educarea minorei. Apreciază că este în interesul minorei ca aceasta să rămână la bunicii paterni, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în tot a deciziei recurate și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Referitor la motivul de recurs ce vizează plata pensiei de
întreținere, învederează că în mod nelegal a fost obligat reclamantului la plata pensiei de întreținere de la momentul promovării acțiunii.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, învederează că nu s-au susținut oral de către apărătorul recurentului motivele scrise de recurs ci acesta a formulat apărări cu privire la dragostea pe care o poartă bunicii paterni față de minoră. Arată că la motivele scrise de recurs a răspuns punctual pe calea întâmpinării depusă la dosar. Învederează că pe tot parcursul soluționării dosarului de la instanța de fond și până în prezent, nu s-a făcut dovada că tatăl minorei ar fi avut vreo sursă legală de venit pentru a-i asigura creșterea copilului. Nu s-a făcut dovada că recurentul dorește încredințarea copilului, acest lucru dorind bunicii paterni. Mai arată că de la naștere copilul a fost crescut de mama sa, dar, întrucât ambele părți au plecat să lucreze în străinătate, bunicii materni și paterni au stabilit să crească minora, alternând perioadele la domiciliul fiecăruia dintre ele. Ulterior, tatăl copilului și apoi bunicii paterni au stabilit unilateral că este mai bine ca minora să rămână doar la domiciliul lor în Totodată, arată că prin probele administrate în cauză a făcut dovada că intimata are un loc de muncă și realizează venituri din muncă, că bunicii materni sunt producători de bunuri alimentare și crescători de animale. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, urmând ca la pronunțarea hotărârii instanța să aprecieze asupra condițiilor oferite de către ambii părinți și familiile acestora. Totodată, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Constanța reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, a solicitat instanței încredințarea minorei, născută la data de 3 aprilie 2006 spre creștere și educare, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere, în favoarea acesteia.
În expunerea situației de fapt a arătat reclamantul că, din relația sa de concubinaj cu pârâta, a rezultat minora, paternitatea acesteia fiind recunoscută.
S-a mai arătat că relația părților a încetat în luna decembrie a anului 2006, dată de la care minora se află în întreținerea tatălui.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 42 alin. 1, art. 65, 86, 93 și 94 din Codul familiei.
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Constanța, reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat instanței încredințarea minorei în favoarea sa, cu obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia.
La termenul de judecată din data de 16 aprilie 2008, în baza art. 164 Cod procedură civilă, instanța a dispus conexarea celor două dosare.
Prin sentința civilă nr. 13966/2008 instanța a admis acțiunea principală, a respins cererea conexă și a încredințat reclamantului-pârât
spre creștere și educare tatălui, cu consecința obligării pârâtei-reclamante la plata unei pensii de întreținere în cotă de 25% din veniturile nete lunare realizate, de la data introducerii acțiunii și până la majoratul minorei, pensie ce se va calcula prin raportare la venitul minim pe economie.
Pentru a hotărî in acest fel a reținut instanța de fond că din probele administrate a rezultat că, de creșterea și educarea minorei se ocupă, din luna septembrie 2007, bunicii paterni, la care minora beneficiază de toate condițiile pentru creșterea și educarea sa.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta a susținut că instanța de fond a dat o eficiență maximă împrejurării că, în prezent, minora se află în îngrijirea bunicilor paterni fără să analizeze și celelalte probe din care rezultă că, încă de la nașterea sa, minora a fost crescută de mama. De asemenea, a mai arătat apelanta, aceasta beneficiază de un contract de muncă pe durata nedeterminată în Anglia, în timp ce intimatul se află la munca în Italia, nu se cunoaște unde și în ce condiții.
Deși legal citat, intimatul nu s-a prezentat, nu a depus întâmpinare și nu a administrat probe în apărare.
Prin decizia civilă nr. 621 din 11 noiembrie 2008 Tribunalul Constanțaa admis apelul pârâtei și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de și admiterii cererii conexe formulată de reclamanta.
A fost încredințată minora, născută la data de 3 aprilie 2006, spre creștere și educare mamei pârâte.
A fost obligat reclamantul la plata unei pensii de întreținere, în favoarea minorei, în cuantum de 25% din veniturile sale nete lunare, începând cu data promovării acțiunii, respectiv 13 martie 2007 și până la majoratul minorei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligat intimatul, în favoarea apelantei, la plata sumei de 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că ambii părinți ai minorei se află în prezent la muncă în străinătate, iar minora se află în grija bunicilor paterni. S-a mai reținut că de la naștere, timp de 24 de luni, mama reclamantă a fost cea care s-a ocupat efectiv de minoră, ulterior acestei date, după plecarea în străinătate, minora a rămas la bunicii paterni, unde se află și în prezent.
Deși ambii părinți manifestă afecțiune față de minoră și au condiții materiale pentru creșterea fetiței, avându-se în vedere vârsta minorei, instanța de apel a apreciat că este în interesul copilului ca aceasta să fie încredințată spre creștere și educare mamei sale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 4, 7, 8, 9 Cod procedură civilă, sub următoarele motive:
- Instanța de apel a reținut în mod eronat că minora a fost îngrijită după naștere de mama sa. În realitate, minora s-a aflat întotdeauna în grija bunicilor paterni, care se ocupă și în prezent de creșterea minorei.
- Hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii. Minora se află în prezent în grija bunicilor paterni și este în interesul minorei ca aceasta să rămână în același mediu și să fie încredințată spre creștere și educare tatălui său,.
- În mod eronat instanța de apel a obligat pe reclamantul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei de la data promovării acțiunii - 13 martie 2007 - deși minora locuiește la părinții reclamantului iar mama minorei a contribuit sporadic la întreținerea fiicei sale.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a arătat că de la naștere minora a fost crescută de mamă, până la plecarea acesteia la muncă în străinătate. Întrucât ambii părinți lucrau în străinătate, aceștia au convenit ca minora să locuiască prin rotație, timp de o lună, la bunicii materni și, ulterior, la bunicii paterni. Bunicii paterni nu au respectat, însă, convenția și după ce au luat-o pe minoră la C sub pretextul realizării unui vaccin au refuzat să o mai ducă la părinții mamei.
În prezent este în interesul minorei ca aceasta să fie încredințată spre creștere și educare mamei intimate, singura care a făcut dovada unui loc de muncă stabil în străinătate și care se bucură de ajutorul părinților, care sunt buni gospodari și dețin o proprietate în mediul rural.
Conform art. 305 Cod procedură civilă, părțile au administrat în recurs proba cu înscrisuri: certificatul de producător nr. 0497 din 22 iulie 2008 și adeverința nr. 3778 din 8 septembrie 2008 emise de Primarul Comunei, județul
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport cu criticile recurentului se constată următoarele:
Legea nr. 272/2004 a instituit un principiu de natură a garanta dreptul copilului, respectiv cel al interesului superior al copilului, principiu ce este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților acestuia, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora copilul le poate fi dat în plasament conform art. 2 din lege.
Părinții au obligația să asigure copilului condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, iar exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.
Principiul interesului superior al copilului este instituit și de dispozițiile art. 42 Codul familiei, potrivit cărora instanța va hotărî odată cu pronunțarea divorțului căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori, ascultând părinții și autoritatea tutelară și ținând seama de interesele copiilor.
Deși condițiile materiale oferite de părinți nu sunt determinante pentru încredințarea minorei spre creștere și educare unuia dintre părinți, instanța va analiza interesul superior al copilului și în raport de acest criteriu, care trebuie coroborat cu alte criterii precum vârsta și sexul minorei, afecțiunea părinților pentru copil, garanțiile morale oferite de fiecare dintre părinți.
Cu toate că în cauză s-a reținut că, în prezent, minora se află în grija bunicilor paterni, care dispun de condiții materiale și garanții morale pentru
întreținerea minorei, cei care își dispută dreptul de aoc rește și educa pe minora sunt părinții săi, tatăl și mama.
Deși recurentul a pretins că lucrează în străinătate și obține venituri din muncă, acesta nu a produs nicio dovadă în acest sens, iar bunicul patern, prezent în instanța de recurs, a declarat că nu cunoaște adresa domiciliului fiului său din străinătate și nici locul de muncă al acestuia.
Spre deosebire de recurentul reclamant, intimata pârâtă a făcut dovada că obține un venit lunar de 1.500 lire, fiind angajată în Anglia, la compania " " în calitate de Manager curățenie domestică pe o perioadă nedeterminată (fila 42 și 14 - dosar fond).
Referitor la afecțiunea părinților față de copil se reține că minora s-a aflat imediat după naștere în îngrijirea și sub supravegherea mamei pârâte, care a fost ajutată de bunicii paterni, în timp ce recurentul nu s-a ocupat personal niciodată de minoră. Afecțiunea bunicilor paterni față de și preocuparea lor pentru creșterea acesteia este de necontestat, dar, așa cum am mai menționat, în prezenta cauză sunt supuse analizei condițiile materiale, garanțiile morale și afecțiunea părinților minorei, care au solicitat, fiecare în parte, să li se încredințeze minora spre creștere și educare, iar nu afecțiunea bunicilor materni sau paterni față de copil.
În consecință, avându-se în vedere vârsta și sexul minorei, afecțiunea mamei pârâte față de copil și, nu în ultimul rând, condițiile materiale de care dispune mama intimată în raport cu recurentul reclamant, se reține că este în interesul superior al minorei ca aceasta să fie încredințată spre creștere și educare mamei.
Constatându-se că în raport de probatoriile administrate în cauză, instanța de apel a apreciat, în mod corect, că este în interesul minorei să fie încredințată spre creștere și educare mamei sale, Curtea va respinge ca nefondate criticile recurentului ce vizează modalitatea în care s-a soluționat cererea de încredințare a minorei, hotărârea instanței de apel nefiind susceptibilă de casare sau modificare în raport de dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă sub acest aspect.
Se reține a fi fondată, însă, critica ce vizează greșita obligare a recurentului reclamant la plata pensiei de întreținere în cuantum de 25% din venitul său net lunar, începând cu data de 13 martie 2007.
Copilul minor are dreptul la întreținere din partea părinților oricare ar fi pricina nevoii în care se află (art. 86 alin. 3 Codul familiei și art. 107 Codul familiei). Deși, în principiu, pensia se acordă de la data cererii de chemare în judecată a părintelui obligat la întreținere, în speță, se reține această regula ca neavând aplicabilitate, în condițiile în care pe parcursul întregului litigiu minora s-a aflat în întreținerea bunicilor paterni.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză, cât și din recunoașterile intimatei pârâte, rezultă că și în prezent, la data soluționării recursului, minora se află în grija bunicilor paterni, care susțin că recurentul a contribuit material la întreținerea minorei.
În condițiile în care s-a dispus ca minora să fie încredințată spre creștere și educare mamei sale, prin hotărârea pronunțată în apel și nepusă în
executare, în baza art. 107 Codul familiei, recurentul reclamant va datora pensie de întreținere în favoarea minorei de la data pronunțării prezentei hotărâri, până la acest moment neavând calitatea de debitor al obligației de întreținere întrucât minora s-a aflat în grija părinților săi.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantului și se va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că tatăl minorei, va plăti pensia de întreținere în cuantum de 25% din venitul său lunar începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, bloc 4B,. B,. 55, județul C, împotriva deciziei civile nr. 621 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în comuna, satul S-Blăneasa, județul G și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în comuna, str. - nr. 35, județul
Modifică în parte decizia recurată în sensul că pensia de întreținere în cuantum de 25% din veniturile nete lunare ale reclamantului se va plăti începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. -/27.04.2009
gref. -
4 ex./27.04.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici Mariana Bădulescu
| ← Divort. Decizia 833/2009. Curtea de Apel Craiova | Plasament. Decizia 505/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
