Divort. Decizia 1107/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1107/R-MF
Ședința publică din 11 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.96/A/ din 17 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.25/2009, emisă de Baroul Vâlcea și avocat, pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.9/2009, emisă de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei, conform chitanței de la dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare, cu copie pentru comunicare, de către intimata.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-pârât, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Vâlcea și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru propunerea de probe. La data pronunțării hotărârii, instanța nu avea dovada achitării taxei judiciare de timbru la dosar, deși aceasta era deja plătită și a fost depusă la dosar în ziua judecății, dar ședința de judecată se terminase la ora 9,00. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca temeinică și legală, având în vedere faptul că pârâtul a dat dovadă de lipsă de diligență. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 05.08.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți din vina exclusivă a pârâtului, încredințarea spre creștere și educare reclamantei a minorei, născută la 27 iunie 2003, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere pentru minoră, în raport de veniturile realizate, cu revenirea la numele avut anterior căsătoriei, acela de.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 21 februarie 2002, din căsătoria acestora rezultând minora -, iar relațiile dintre soți au devenit tensionate, datorită atitudinii necorespunzătoare a pârâtului, care, pe fondul consumului excesiv de alcool, îi adresa insulte, cuvinte vulgare și o agresa fizic, toate acestea în prezența băiețelului reclamantei. Și după nașterea minorei atitudinea soțului a rămas neschimbată, reclamanta fiind nevoită să plece de mai multe ori la părinții ei, împreună cu minora. La insistențele și promisiunile pârâtului, a revenit de fiecare dată în domiciliul conjugal, însă relațiile dintre soți nu au suferit îmbunătățiri. Toate acestea au condus la concluzia că nu mai este posibilă continuarea căsătoriei. Minora este atașată de reclamantă, astfel că este în interesul superior al copilului, să fie încredințat reclamantei, spre creștere și educare.
Pârâtul, prin cerere reconvențională, a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei, să-i fie încredințată acestuia spre creștere și educare minora, cu obligarea pârâtei să contribuie la cheltuielile de creștere, învățătură, educare și pregătire profesională ale minorei, fiind de acord cu revenirea reclamantei-pârâte la numele avut anterior căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, pârâtul a arătat că nu se face vinovat de desfacerea căsătoriei, relațiile de familie decurgând normal până la plecarea reclamantei în străinătate.
La începutul lunii august 2007, a plecat și pârâtul în Spania la muncă, locuind cu reclamanta până la sfârșitul lunii decembrie 2007, care a avut un comportament diferit față de pârâtul-reclamant, în sensul că era, indiferentă, acesta bănuind că soția sa este implicată într-o relație extraconjugală, fapt care a fost ulterior confirmat de către o colegă de muncă a reclamantei. În luna martie reclamanta l-a anunțat pe pârât că vrea să divorțeze, însă nu a înțeles să revină niciodată în domiciliul conjugal pentru o vedea pe minoră.
Judecătoria Horezu, prin sentința civilă nr.20 din 13 ianuarie 2009, admis acțiunea principală și a respins cererea reconvențională, a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 21.02.2002, înregistrată la Primăria comunei, județul V, sub nr.2/21.02.2002, din vina pârâtului, a încredințat minora -, născută la 27.03.2003, spre creștere și educare, mamei reclamante, cu obligarea pârâtului, la plata către reclamantă, în favoarea minorei -, a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 135 lei/lunar, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorei sau ale dispoziții contrare ale instanței.
Totodată, s-a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, ărțile p. s-au căsătorit la data de 21.02.2002, și din coroborarea depozițiilor martorilor audiați a rezultat că relațiile dintre soți sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, soții fiind despărțiți în fapt. Toți martorii au confirmat că pârâtul obișnuiește să consume băuturi alcoolice, iar din depozițiile acestora (30, 31 dosar) reiese că pe baza acestui consum de alcool pârâtul se manifestă agresiv atât fizic cât și verbal față de reclamantă.
Din căsătoria părților a rezultat minora, născută la 27 iunie 2003, iar martorii audiați au declarat că aceasta este atașată atât față de reclamantă cât și față de pârât iar referatele de anchetă socială au dovedit că ambii soți au posibilități materiale de a se ocupa de creșterea și de îngrijirea minorei.
Instanța de fond, având în vedere faptul că în acest moment de educarea minorei se ocupă mama pârâtului, acesta având un loc de muncă ce presupune deplasări periodice de acasă (89 dosar), precum și împrejurarea că minora are o vârstă fragedă, a reținut că interesul minorei va fi protejat prin încredințare pentru creștere și educare, mamei reclamante.
S-a reținut că ambii părinți au obligația de a contribui la cheltuielile de creștere, educare și pregătire profesională a minorei, potrivit posibilităților materiale ale acestora și potrivit nevoii minorei. Minora fiind încredințată spre creștere și educare mamei reclamante, s-a dispus ca aceasta să execute obligația în natură, iar pârâtul, având un domiciliu diferit față de minoră, este în imposibilitatea de a presta această obligație de întreținere a minorei în natură, astfel că, în temeiul art.93 Codul familiei, a fost obligat să contribuie la cheltuielile de creștere și educare ale minorei, prin plata unei pensii lunare în bani.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Deși apelantului i s-a pus în vedere prin citație să achite taxa de timbru în cuantum de 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, acesta nu și-a îndeplinit obligația de a le achita.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.96/A/ din 17 aprilie 2009, a anulat ca netimbrat apelul formulat de pârâtul.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin.3 din aceeași lege, sancțiunea pentru neachitarea taxelor de timbru până la termenul de judecată stabilit, este anularea acțiunii sau a cererii ca netimbrată.
Cum pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxele de timbru, a fost anulat apelul acestuia ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, arătând că în mod greșit i-a fost anulat apelul ca netimbrat, întrucât, în aceeași zi, când s-a prezentat la tribunal, în jurul orei 9,15, a constatat că ședința de judecată se terminase și i-a fost comunicată soluția pronunțată.
Față de ora soluționării căii de atac, a depus la dosar motivele de apel, cât și dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea, în vederea administrării unor noi probe, pentru stabilirea adevărului în cauză.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor prezenta:
Verificând susținerile recurentului, se constată că, într-adevăr, la data sorocită pentru soluționarea apelului, acesta a depus la dosar motivarea căii de atac, dar și taxa de timbru aferentă, înscrisuri aflate la filele 115-117 dosar, cu mențiunea că au fost depuse după pronunțare, fără a fi menționată însă ora depunerii.
Susținerea recurentului în sensul că ședința de judecată s-a terminat în jurul orei 9,00 nu a fost contrazisă de apărătorul ales al intimatei-reclamante, coroborată cu împrejurarea că acesta nu locuiește în Râmnicu V, localitate în care se află sediul instanței județene, de aceea nu a ajuns la prima oră, este privită de instanță ca întemeiată.
Este adevărat că această situație nu poate fi imputată instanței însă și recurentul are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, cu atât mai mult cu cat și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță, făcând dovada achitării taxei de timbru pentru ziua de ședință.
Față de aceste considerente recursul este fondat și va fi admis ca atare, în temeiul art. 312 cod procedură civilă cu consecința casării deciziei și a trimiterii cauzei spre soluționare pe fond aceluiași tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.96/A/ din 17 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta .
Casează decizia și trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex.2/23.06.2009
Jud.apel:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Divort. Decizia 40/2010. Curtea de Apel Constanta | Stabilire program vizitare minor. Decizia 238/2008. Curtea de... → |
|---|
