Plasament. Decizia 138/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.138
Ședința publică de la 09 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț Președinte Instanță
- - -
- - - - Președinte Secție
Grefier - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT împotriva deciziei civile nr. 164 din 22 octombrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL OLT în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O și intimații pârâți, având ca obiect plasament, cu participarea Ministerului Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, lipsind intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O și intimații pârâți,.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței cererea privind judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, formulată de intimatul pârât, prin întâmpinarea depusă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de intimatul pârât și constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la 2 octombrie 2008 reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Oas olicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții, să dispună stabilirea măsurii de protecție specială pentru copilul, în sensul menținerii măsurii de protecție specială la DGASPC O, Sf.
In fapt, reclamanta arată că minorul s-a născut la 7.02.1993 în municipiul S jud. O, din părinții și, care în prezent au divorțat, a fost instituționalizat în anul 1993 la Leagănul de Copii iar în anul 1996 fost transferat la Casa de copii preșcolari.
Copilul este înscris în clasa a V-a în cadrul Școlii nr. 1 S, iar conform certificatului medical de expertiză și orientare școlară are handicap mintal în gradul mediu fiind orientat spre învățământul special, școala specială cu clasele I - VIII B în urma hotărârii CPC nr. 915/24.06.2008.
La data de 22 octombrie 2008 cererea a fost precizată, solicitându-se încetarea măsurii de protecție specială - plasament la Casele de tip familial Sf. S și instituirea măsurii de protecție specială - plasamentul la Casele de tip familial Sf.
Prin sentința civilă 164 din 22 octombrie 2008 Tribunalului Olts -a admis cererea precizată, s-a dispus încetarea măsurii de protecție specială - plasamentul la Casele de tip familial Sf. S și instituirea măsurii de protecție specială - plasamentul la Casele de tip familial Sf. B pentru copilul.
S-a dispus ca drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana copilului vor fi exercitate de către Șeful Sf. iar cele privitoare la bunurile copilului vor fi menținute la părinți.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că mama minorului, trăiește în concubinaj și este de acord cu menținerea măsurii de protecție specială pentru copil deoarece nu are posibilități de creștere și educare.
Tatăl, locuiește în orașul P-O, fiind diagnosticat cu schizofrenie gradul II de handicap.
A fost consiliat și audiat minorul care nu a fost de acord cu măsura plasamentului la Sf. B, arătând că în prezent locuiește la Sf.
Față de fișa psihologică și certificatul de evaluare și prezentare școlară,certificatul de încadrare în grad de handicap, caracterizarea minorului și situația sa școlară s-a apreciat că este în interesul acestuia să meargă la Sf. B, unde beneficiază de învățământ special adecvat sănătății și diagnosticului de care suferă minorul. Această măsură este impusă de starea de sănătate a minorului, respectiv diagnosticul retractare mintală ușoară QI 65, tulburare de personalitate disocială și tulburare de conduită hiperkinetică, fiind încadrat în gradul de handicap mediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, motivând că procedura de citare cu părinții copilului nu a fost legal îndeplinită, că la dosar nu s-a depus hotărârea acestora de divorț, că mama minorului nu a dat o declarație în fața instanței privind măsura ce se solicită a fi luată. S-a arătat că a fost făcută cercetarea judecătorească doar pentru acțiunea inițială, că actele depuse nu fac dovada cerută pentru admiterea acțiunii, fiind întocmite cu mult timp înainte de sesizarea instanței.
La data de 5 februarie 2009 fost depusă întâmpinare de către, solicitându-se respingerea recursului.
Analizând recursul potrivit motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 și criticilor formulate, se constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 85 judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților. Citarea și comunicarea actelor de procedură se face, potrivit art. 90, la domiciliul celui citat, iar în cazul în care domiciliul unui pârât nu poate fi cunoscut, art. 95 dă posibilitatea citării prin publicitate, fie la sediul instanței, fie prin publicare în Monitorul Oficial sau în ziar.
În speță, instanța a dispus la termenul din 15 octombrie 2008 citarea mamei minorului prin publicitate, la ușa instanței, întrucât de la ultimul domiciliu cunoscut dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost restituită, astfel că la fila 29 dosar fond se află dovada de citare a mamei minorului, îndeplinită legal în condițiile art. 95
Normele care reglementează citarea unei părți în proces sunt instituite de lege în favoarea părții respective și nu stabilesc o nulitate expresă a actelor de procedură îndeplinite fără citarea legală a părților. Nefiind vorba despre o nulitate expresă, sunt aplicabile prev. art. 105 alin. 2, care reglementează nulitățile procedurale virtuale, dispoziții potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se declară nule numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Prin urmare, numai partea care nu fost legal citată are posibilitatea să critice faptul că litigiul a fost soluționat cu încălcarea dispoz. art. 85, pentru că el este titularul normei de protecție, art. 105 alin. 2 dispunând expres că actul nelegal poate fi anulat doar dacă s-a pricinuit părții o vătămare, nu altor participanți la procesul civil.
Critica parchetului privind nelegalitatea citării intimaților, părinții minorului, nu poate fi primită în atare condiții, deoarece procurorul, ca participant în procesul civil de față, poate invoca doar lipsa de procedură cu această instituție.
Mai mult, prin întâmpinarea depusă în recurs, intimatul nu a arătat că este vătămat prin hotărârea pronunțată, nu a invocat nelegalitatea citării sale, solicitând respingerea recursului.
Intimatul a precizat că a fost desfăcută prin divorț căsătoria sa cu mama minorului, fiind pronunțată sentința civilă 4624 din 8 iunie 1994 Judecătoriei Slatina, care a fost depusă la dosar.
Cât privește fondul cauzei, instanța reține că în mod greșit recurentul face referire la modificarea acțiunii și la lipsa unor dovezi administrate după ce acțiunea a fost precizată.
Astfel, prin acțiunea inițială s-a solicitat menținerea măsurii de protecție specială a minorului, sub forma plasamentului în " " B, motivându-se că în prezent minorul este case de tip familial " Sf. " S, însă starea acestuia de sănătate, faptul că are un handicap, mintal impune menținerea măsurii de protecție în " Sf. "
Pentru ultimul termen de judecată, reclamanta arătat că solicită încetarea măsurii plasamentului în Sf. și instituirea măsurii plasamentului în alt gen de case de tip familial, în Se observă că între cele două cereri nu există diferențe de conținut, ci doar de formulare juridică a cererii. Deși în acțiunea inițială se solicită menținerea măsurii de protecție în din B, din conținutul cererii rezultă că minorul nu se află într-o astfel de instituție, deci nu se poate menține ceva ce nu există, el fiind în prezent într-o casă de tip familial în Neconcordanța din prima cerere a fost înlăturată prin precizarea la acțiune, arătându-se că se impune înlocuirea măsurii plasamentului prin mutarea minorului într-un alt regim, specific celor care suferă de un handicap mintal.
Deoarece reclamanta nu a făcut o modificare a conținutului acțiunii, probele administrate pentru cererea inițială sunt necesare și suficiente pentru a stabili soluția și asupra cererii precizate, cu atât mai mult cu cât de la data când actele au fost întocmite până la pronunțarea hotărârii nu au survenit modificări în situația familială minorului sau în starea sa de sănătate, handicapul de care suferă fiind unul cu caracter permanent.
Potrivit art. 56 din legea 272/2004, minorul beneficiază de măsuri de protecție specială, nefiind posibilă integrarea sa în familie, iar printre măsuri de protecție prevăzute de art. 55 din lege se află plasamentul și plasamentul în regim de urgență. Potrivit art. 53 din lege ăsurile de protecție specială a copilului se stabilesc și se aplică în baza planului individualizat de protecție, care se întocmește și se revizuiește în conformitate cu normele metodologice elaborate și aprobate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului. Planul individualizat de protecție poate prevedea plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial, în cazul în care nu a putut fi instituită tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsă, la un asistent maternal sau la o altă persoană sau familie.
Art. 58 din legea 272/2004 stabilește că plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă inclusiv la un serviciu de tip rezidențial de către comisia pentru protecția copilului, sau de către instanța de judecată ( art. 56), atunci când se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului, cum este cazul în speță.
Prin Dispoziția 9092/20.12.2005 direcția generală de asistență socială a instituit cu privire la minor măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, care, potrivit art. 64 din lege este o măsură de protecție specială, cu caracter temporar, care se stabilește în situația copilului abuzat sau neglijat, precum și în situația copilului găsit sau a celui abandonat în unități sanitare.
În condițiile art. 66 din lege, instanța a fost sesizată după instituirea plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului, pentru a analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate având posibilitatea de a menține plasamentul în regim de urgență sau de a-l înlocui cu măsura plasamentului. Prin sentința civilă 80 din 14 martie 2008 Tribunalului Olts -a dispus înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului la Sf.
Prin cererea de față instanță este chemată să se pronunțe cu privire la mutarea minorului într-o altă casă de tip familial, în condițiile în care măsura plasamentului se menține, ea fiind deja adoptată de o instanță anterioară. Instanța constată că împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială, dispuse de TRIBUNALUL OLT prin sentința civilă 80 din 14 martie 2008 s-au modificat, astfel că, potrivit art. 68 se impune a se analiza din nou situația minorului.
Potrivit art. 46 din legea specială, copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale, având dreptul la educație, recuperare, compensare, reabilitare și integrare, adaptate posibilităților proprii, în vederea dezvoltării personalității sale. Îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală sau socială și constă în ajutor adecvat situației copilului, în vederea integrării sociale și dezvoltarea personalității copilului.
Actele depuse la dosar fac dovada că minorul a fost diagnosticat cu retardare mentală ușoară, tulburare de personalitate disocială și tulburare de conduită hiperkinetică, a fost încadrat în gradul de handicap mediu și în prezent, deși este elev în clasa a șasea are slabe rezultate școlare, tendință spre abandon școlar, nu știe să scrie și să socotească, fiind orientat spre un învățământ special, adaptat nevoilor sale speciale.
Cât timp minorul nu poate adapta suficient la situația școlară firească vârstei sale, este în interesul său să fie școlarizat într-o formă specială de învățământ, prima instanță stabilind corect că se impune mutarea acestuia în casele de tip familial Sf. din B, unde poate să i se asigure condiții de dezvoltare adaptate nevoilor sale, această concluzie fiind în concordanță cu situația întocmită în condițiile art. 69 din lege de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului, care are obligația de a urmări modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protecție specială, dezvoltarea și îngrijirea copilului pe perioada aplicării măsurii.
Concluzia care se impune este aceea că nu sunt fondate criticile aduse de parchet, că măsura schimbării locului unde se va derula viața minorului, într-o anumită casă de tip familial, este cerută de starea specială de sănătate a cestuia, astfel că, potrivit art. 312 recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT împotriva deciziei civile nr. 164 din 22 octombrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL OLT în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O și intimații pârâți,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Costel Drăguț - - | JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu Tania Țăpurin - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red./tehnored.GI
2ex/11.02.2009
Jud. fond -,
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Gabriela Ionescu Tania Țăpurin
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 404/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
