Plasament. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 128/R-MF
Ședința publică din 29 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI esre reprezentat
de procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, domiciliată în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.105/MF din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile, respectiv apelanta-pârâtă și intimații Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, și Complexul de Servicii pentru Copilul în Dificultate Rucăr.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare, cu copii pentru comunicare, formulată de către intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI arată că nu are cereri de formulat si nici excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI pune concluzii de repingere a recursului și de menținere a hotărârii recurate ca temeinică și legală, având în vedere că recurenta nu are posibilități materiale de îngrijire și creștere a minorilor. Nu a demonstrat nici faptul că ar avea un domiciliu și un serviciu stabil, în interesul copiilor fiind să rămână conform măsurii de plasament la. Rucăr.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
La data de 14.08.2008 petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului în contradictoriu cu intimații, în calitate de tată, în calitate de mamă și Complexul de Servicii pentru Copilul în Dificultate Rucăr formulează cerere de instituire a măsurii de plasament la Rucăr pentru minorii, născut la data de 03.07.1995 în Pitești, județul A și, născut la data de 31.05.1992 în municipiul Pitești, județul A, fiii lui și.
În motivare s-a arătat că, prin Hotărârile nr.367/16.06.12006 și nr.366/16.06.2006 emise de Comisia pentru Protecția Copilului Aaf ost dispusă măsura plasamentului la. Rucăr pentru copiii și.
Părinții minorilor sunt despărțiți în fapt de peste 16 ani. Tatăl a părăsit domiciliul conjugal, neglijându-și familia și locuind în comuna, sat, județul V, iar în vederea obținerii unei declarații din partea numitului din care să reiasă opinia sa cu privire la stabilirea unei măsuri de protecție specială pentru cei doi copii ai săi, reprezentanții Primăriei, județul V au comunicat A că tatăl minorilor este plecat din localitate pe perioada verii.
Din ancheta socială nr.2006/iulie 2008 efectuată la domiciliul numitului de către reprezentanții Primăriei a reieșit că acesta a declarat faptul că, minorii sunt născuți după data despărțirii de numita, ca urmare a relațiilor sale cu altă persoană a recunoscut că nu s-a ocupat de creșterea și educarea minorilor și a solicitat menținerea măsurii de plasament pentru cei doi minori.
Mama minorilor, nu realizează venituri personale și nu deține condițiile materiale necesare creșterii și educării copiilor în familie, locuind împreună cu concubinul său într-un imobil din
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.66 alin.2 lit.a din Legea nr.272/2004.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.105/MF din 05 noiembrie 2008, a admis cererea de instituire a măsurii de plasament la Rucăr pentru minorii, născut la data de 03.07.1995 în Municipiul Pitești, județul A și, născut la data de 31.05.1992 în Municipiul Pitești, județul A, fiii lui și, formulată de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Prin aceeași sentință s-a instituit plasamentul minorilor la Rucăr și s-a suspendat exercițiul drepturilor și obligațiilor părintești.
S-a dispus ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate în ceea ce privește persoana copiilor de către Șeful Serviciului de Tip Rezidențial, iar în ceea ce privește bunurile copiilor de către Președintele Consiliului Județean
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, analizând probatoriul administrat în cauză, că potrivit certificatelor de naștere, minorul este născut la data de 03.07.1995 în Pitești, județul A, iar minorul este născut la data de 31.05.1992 în municipiul Pitești, județul A și sunt fiii lui și.
Raportul privind situația socio-familială a minorilor arată că, minorul este instituționalizat din anul 1999, iar măsura de plasament a fost reevaluată conform Legii nr.272/2004 prin Hotărârea nr.367/16.06.2006 emisă de
Minorul este instituționalizat la. Rucăr conform Hotărârii nr.366/16.06.2006 emisă de A și în anul școlar 2007-2008 acesta a fost înscris în clasa a VII-a la Grupul Școlar Forestier Rucăr.
S-a constatat că minorii nu prezintă dizabilități.
În ceea ce-l privește pe tatăl, s-a precizat că acesta a părăsit domiciliul conjugal în urmă cu 16 ani și locuiește în prezent în comuna, sat, județul
Acesta a arătat, atât prin adresa nr.2006 din iulie 2008 întocmită de reprezentanții Primăriei comunei, județul V, cât și în fața instanței că minorii și sunt născuți după data despărțirii în fapt de, ca urmare a relațiilor acesteia cu un alt.
De asemenea, acesta a precizat că nu s-a interesat niciodată de copii și nu i-a vizitat în centrul unde aceștia au fost instituționalizați.
Mama minorilor, a arătat că, în prezent, locuiește în municipiul B, i-a vizitat sporadic pe minori în centrul unde au fost instituționalizați, însă comunică frecvent cu aceștia la telefon și le trimite pachete.
A mai precizat că în prezent lucrează la un restaurant din municipiul B și locuiește împreună cu concubinul său într-un apartament cu 4 camere, proprietatea acestuia din urmă.
Totodată, aceasta și-a manifestat în fața instanței disponibilitatea de a reintegra copiii în familie, considerând că dispune de posibilități materiale pentru a le asigura acestora un minim de existență, sens în care a formulat și a depus la data de 20.10.2008 o cerere prin care solicită să-i fie încredințați copiii spre creștere și educare.
Minorii au fost audiați cu respectarea dispozițiilor art.125 din Legea nr.272/2004, sens în care a fost întocmit un referat (35 verso).
Minorul a arătat că dorește să fie instituționalizat pentru a se afla împreună cu fratele său, păstrând în permanență legătura cu mama,.
Minorul a precizat de asemenea că menține legătura cu mama, motiv pentru care dorește să se afle împreună cu fratele său.
În ceea ce privește susținerea intimatei, consemnată în practicaua sentinței, instanța a considerat că este nefondată, atâta timp cât aceasta nu a înțeles să-și modifice sau să-și precizeze acțiunea inițial formulată, iar dovezile administrate în dosar nu evidențiază ca o măsură momentană în interesul superior al copiilor reintegrarea acestora în familia naturală.
Tribunalul a reținut că instabilitatea materială a mamei coroborată cu atitudinea oscilantă a acesteia în ceea ce-i privește pe minori creează pentru aceștia din urmă un climat de insecuritate, care nu le-ar fi benefic pentru dezvoltarea lor morală, socială, psihică.
Planul individualizat de protecție (24-29) stabilește ca obiective generale monitorizarea procesului de învățare, a stării de sănătate, implicarea în activitățile gospodărești, favorizarea întâlnirilor dintre minori și familie, integrarea în societate.
Față de cele prezentate, tribunalul a constatat că este în interesul superior al copiilor instituirea plasamentului la Rucăr, acțiunea fiind admisă în raport de dispozițiile art.58 lit.c și art.56 lit.b din Legea nr.272/2004.
În raport de dispozițiile art.62 din Legea nr.272/2004 s- dispus suspendarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești, urmând ca acestea să fie exercitate în ceea ce privește persoana copiilor de către Șeful Serviciului de Tip Rezidențial, iar în ceea ce privește bunurile copiilor de către Președintele Consiliului Județean
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului statuat de art.301 din același cod, împotriva deciziei a formulat recurs pârâta.
În motivarea căii de atac se arată că în mod greșit nu i-a fost admisă cererea de reintegrare a copiilor în familia naturală, în condițiile în care a făcut demersurile necesare pentru obținerea unei locuințe, adresându-se Instituției Președinției, așa cum dovedește cu răspunsul acestei instituții.
Se susține că acesta este primul pas pe care a înțeles să îl facă în vederea reintegrării copiilor în familie, urmând ca celelalte detalii să le prezinte instanței.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor prezenta:
Curtea constată că recurenta nu s-a conformat exigențelor art.3021alin.(1) lit.c Cod procedură civilă, neindicând motivele de nelegalitate din art.304 Cod procedură civilă pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici, care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinței din fond, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în fond și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurentă constă practic în enunțarea demersurilor făcute în vederea obținerii unei locuințe sociale, fără însă a arăta în concret în ce constă greșeala primei instanțe, a cărei hotărâre a atacat-
Afirmația făcută în cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare sau casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs.
Conform art.3041Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 din același cod, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
În această ipoteză, recursul constituie o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca și în cazul apelului, instanța de recurs judecă însăși cauza, atât sub aspectul legalității, cât și sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze doar hotărârea pronunțată de prima instanță exclusiv pentru motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
În situația în care părților nu le este deschisă calea de atac a apelului, este firesc ca instanța, pentru a asigura o judecată echilibrată și pentru cercetarea și aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții legale, să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecății.
Conformându-se prevederilor textului de lege citat, Curtea constată că soluția adoptată de prima instanță a respectat principiul interesului superior al copiilor, care a prevalat în demersurile și în deciziile întreprinse de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Prima instanță s-a conformat dispozițiilor art.66 alin.(2) din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și în virtutea rolului activ prevăzut de art.129 Cod procedură civilă, a verificat îndeplinirea condițiilor legale pentru a se pronunța cu privire la necesitatea instituirii măsurii de protecție socială a plasamentului celor doi minori la Complexul de Servicii pentru Copilul în Dificultate Rucăr.
Este cert că, față de actele și lucrările dosarului, este în interesul superior al minorilor să rămână instituționalizați, așa cum de altfel și doresc, în condițiile în care mama are greutăți financiare și locative, deși manifestă interes față de copii, păstrând în permanență legătura cu ei.
Cum sentința a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art.56 alin.1 lit.b, art.58 lit.c și art.62 din Legea nr.272/2004, este privită ca fiind legală și temeinică, în consecință recursul este nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, domiciliată în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.105/MF din 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A și pârâții și COMPLEXUL DE SERVICII PENTRU COPILUL ÎN DIFICULTATE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./04.02.2009
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
