Stabilire program vizitare minor. Decizia 145/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 145
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia JUDECĂTOR 2: Ciobanu Liliana
- - - - JUDECĂTOR 3: Pîrjol Năstase
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.350 din 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta care se legitimează cu CI seria - nr.- eliberată de Poliția Mun. la 19.12.2007, fiind asistată de avocat; avocat pentru intimatul
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru intimat, depune la dosar împuternicirea avocațială și întâmpinare, care se înmânează în copie și recurentei prin apărător.
Apărătorul ales al recurentei arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de motivele întâmpinării înmânate la termenul de astăzi.
Se constată că prin motivele de recurs recurenta a solicitat și suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a prezentului recurs, față de dispozițiile art.300 Cod pr.civilă, instanța pune în vedere recurentei să precizeze dacă mai insistă în această cerere de suspendare.
Recurenta prin apărătorul ales, arată că nu mai insistă în suspendarea executării acțiunii pentru neplata cauțiunii.
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea deciziei din apel, menținerea sentinței instanței de fond care este legală și temeinică. Arată că nu s-a luat în considerare întreg probatoriul dosarului. La data când s-a luat măsura ca minora să fie luată la domiciliul intimatului, nu s-a avut în vedere vârsta fragedă și interesul minorei, întrucât intimatul are un handicap de natură vizuală și are nevoie de însoțitor. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei tribunalului. Invocă dispozițiile art.43 Codul familiei. Vârsta de 3 ani nu prezintă un impediment în luarea minorei la domiciliul intimatului. Handicapul intimatului este de natură vizuală și nu psihică. Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.350/ AC/ 2008, pronunțată în dosarul nr- al tribunalului Bacău, a fost admis apelul declarat de reclamantul G, domiciliat în comuna, sat, Județul N împotriva sentinței civile nr.1757/23.05.2008 a Judecătoriei Roman, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în comuna, sat, Județul
A fost schimbată în parte sentința, în sensul următor:
S-a stabilit în favoarea reclamantului un program de vizitare a minorei în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă, ora 16,00, până duminică, ora 18,00, cu posibilitatea de a lua minora la domiciliul său.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 5,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei instanța de apel a arătat că:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roman sub nr. 879/291 din 26.02.2008 reclamantul G - a solicitat, în contradictoriu cu pârâta -, stabilirea unui program pentru vizitarea minorei -, născută la data de 14.01.2006, în a doua și a patra săptămână din lună, de vineri ora 1600până duminica la ora 2000, cu preluare la domiciliul său, o lună pe timpul verii, de ziua de naștere și onomastică (în ziua respectivă sau în a doua zi alternativ), o zi la Paști și o săptămână în vacanța de iarnă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că minora s-a născut din relația sa de concubinaj cu pârâta, că prin sentința civilă nr. 3316 din 30.11.2008 a Judecătoriei Romana fost încredințată pârâtei spre creștere și educare, iar ulterior pârâta nu i-a mai permis să aibă vreo legătură cu fetița, fiind lipsit de dreptul său legal de a avea legături personale cu ea și de a veghea la creșterea și educarea ei.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei și ale art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei, proba cu înscrisuri și proba testimonială, anexând copia sentinței civile nr. 3316 din 30.11.2008 și extrasul din actul de naștere al minorei.
Legal citată pârâta a formulat întâmpinare în care a arătat că este de acord cu acțiunea dar a solicitat ca programul de vizită să fie stabilit fără preluare din două în două săptămâni fie sâmbăta, fie duminica, la domiciliul său, fără ca reclamantul să o poată lua pe minoră la domiciliul lui.
În motivarea întâmpinării a arătat că după ce minora i-a fost încredințată reclamantul nu a venit decât o singură dată să o viziteze și atunci a provocat scandal.
A mai arătat că nu este de acord cu programul de vizitare solicitat deoarece de la naștere până în prezent ea s-a ocupat în mod exclusiv de creșterea și educarea minorei. Pe de altă parte, copilul are o vârstă prea mică pentru a fi preluat de reclamant, ceea ce ar conduce la un dezechilibru în plan psihic și afectiv al acestuia, în condițiile în care reclamantul a suferit două intervenții chirurgicale și și-a pierdut o mare parte din acuitatea vizuală, a devenit violent fizic și verbal, fapt ce a constituit și cauza deteriorării relației sale cu reclamantul. După ce starea de sănătate a acestuia se va ameliora, ea va fi de acord cu modificarea programul de vizitare a minorei.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 și 274 Cod procedură civilă.
În dovedire a solicitat proba cu interogatoriu reclamantului, înscrisuri, martori și anchetă socială.
Din oficiu prima instanță a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul părților și au fost administrate probele solicitate, fiind audiat martorul la solicitarea reclamantului și martorii și la solicitarea pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 1757 din 23.05.2008 prima instanță a admis în parte acțiunea și a stabilit în favoarea reclamantului un program de vizitare a minorei în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni, în ziua de naștere și în ziua onomastică între orele 1400-1700la domiciliul pârâtei, care a fost obligată la plata sumei de 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că din conviețuirea părților s-a născut la 13.01.2006 minora - care, prin sentința civilă nr. 3316 din 30.01.2007 a Judecătoriei Romana fost încredințată pârâtei spre creștere și educare, cu obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în favoarea copilului.
A mai reținut din cele constatate cu ocazia efectuării anchetei sociale și din actele medicale depuse în cauză că reclamantul este încadrat în gradul de handicap grav, cu indemnizație de însoțitor, fiindu-i afectată capacitatea vizuală.
Conform prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei reclamantul are dreptul de a avea legături personale cu fiica sa, de a veghea la creșterea și educarea acesteia însă, având în vedere vârsta și starea lui de sănătate, a apreciat că se impune stabilirea unui program de vizitare a minorei la domiciliul pârâtei din 2 în 2 săptămâni, într-un interval orar ce trebuie să țină seama de vârsta copilului și de programul corespunzător vârstei lui.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul care a criticat-o cu privire la programul prea restrictiv de vizitare a minorei, de numai 6 ore pe lună, în condițiile în care pârâta și părinții ei, la care locuiește, refuză să îl permită să o vadă iar relațiile dintre părinte și copil se construiesc în timp. Pe de altă parte handicapul său nu îl împiedică să își exercite drepturile părintești prevăzute de art. 43 alin. 3 din Codul familiei.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu 5 lei taxă judiciară de timbru și cu 0,15 lei timbru judiciar.
Pârâta - intimată a depus întâmpinare (filele 19 - 20) în care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, reiterând în motivare argumentele invocate și la fond cu privire la faptul că minora are o vârstă prea mică pentru a fi preluată la domiciliul reclamantului, cu privire la starea de sănătate a acestuia și cu privire la faptul că s-a ocupat singură de creșterea și educarea minorei de la nașterea ei, adăugând că nu se poate vorbi despre o discriminare a persoanelor cu handicap ci de interesul superior al minorei care, în condițiile date, impune respectarea programului stabilit de prima instanță.
În apel părțile s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Dezbaterile în ședință publică au avut loc la termenul din data de 11.12.2008 când pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 12.12.2008 pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, care au fost formulate doar de pârâta - intimată (filele 33- 34).
Analizând motivele invocate tribunalul a apreciat că apelul este fondat deoarece într-adevăr, prin sentința primei instanțe reclamantului i s-a stabilit un program de vizitare a copilului său cu o durată totală de 6 ore lunar, fracționat în două reprize de câte 3 ore, la un interval de 2 săptămâni, la domiciliul reclamantei, fără a avea posibilitatea să o ia la domiciliul său.
Ori, acest program nu este de natură să îi permită reclamantului să stabilească reale legături personale cu minora, vârsta ei fragedă neputând constitui un obstacol major în acest sens în condițiile în care reclamantul, ca părinte, are aceleași responsabilități cu privire la menținerea stării de sănătate a minorei și a gradului ei de siguranță pe tot parcursul efectuării vizitei.
Pe de altă parte reclamantul trebuie în prealabil să câștige treptat afecțiunea și încrederea minorei deoarece preluarea acesteia nu trebuie să se facă împotriva voinței ei, însă acest proces nu se poate realiza în condițiile restrictive impuse de prima instanță.
Tot astfel, este de observat că art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică dreptul părintelui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, precum și obligația autorităților naționale de a dispune aceste măsuri. Această obligație trebuie îndeplinită ținând seama că natura și întinderea relațiilor dintre părinte și copil depind de circumstanțele fiecărei cauze, și că înțelegerea și cooperarea din partea tuturor persoanelor implicate constituie întotdeauna un factor important. Numai în ipoteza în care contactele cu părinții riscă să amenințe interesul superior al copilului sau să îi încalce drepturile, autoritățile naționale trebuie să vegheze la respectarea unui raport de proporționalitate între ele (Hotărârea din 22.06.2004 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Pini și și Manera și împotriva României).
Având în vedere cele reținute, tribunalul a apreciat că în cauză se impune stabilirea în favoarea reclamantului a unui program de vizită mai larg, cu posibilitatea de aol ua pe minoră la domiciliul său, cu posibilitatea lărgirii lui pe măsura întăririi relațiilor dintre el și minoră.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 296 teza I Cod procedură civilă tribunalul a admis apelul pârâtului și a schimbat în parte sentința apelată în sensul celor de mai sus.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă intimata - pârâtă a fost obligată să restituie apelantului - reclamantului cheltuielile de judecată efectuate în apel.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs intimata-pârâtă care a criticat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, invocând, în esență, faptul că, în mod greșit instanța de apel a modificat sentința, stabilind un program de vizită a minorei cu luare la domiciliul intimatului-reclamant.
Astfel, a învederat recurenta, măsura dispusă de instanța de apel, este neade3cvată, atât în raport de vârsta fragedă a minorei( 2 ani), cât și în raport de starea de sănătate a intimatului-reclamant, care a suferit două intervenții chirurgicale, în urma cărora a pierdut o mare parte acuității vizuale, fapt ce îl pune în imposibilitate obiectivă de aos upraveghea corespunzător.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.43 alin.3 Codul familiei, părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, în modalitatea stabilită de instanța judecătorească în situația în care intervenția acesteia se impune.
În aplicarea dispozițiilor normative anterior arătate, precum și a celor înserate în Lg. nr.271/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului art.31 alin.3, în cazul unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească hotărăște potrivit interesului superior al copilului, apreciat în funcție de o serie de criterii ce țin de dezvoltarea s-a fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
Ori, probele administrate, în speță, relevă faptul că minora, rezultată din conviețuirea părților, se află la o vârstă extrem de fragedă ( 2 ani), contest, în care, scoaterea sa din mediul familial în care este obișnuită este de natură să o perturbe din punct de vedere emoțional, psihic și afectiv.
De altfel, modalitatea de exercitare a legăturilor personale cu minora, astfel cum a fost stabilită de prima instanță, respectiv la domiciliul recurentei, nu este de natură să impieteze dezvoltarea relațiilor afective dintre intimat și minoră, măsura stabilită de instanță fiind în concordanță atât cu interesul superior al minorului( de protecție și stabilitate emoțională), cât și cu dispozițiile art.8 din CEDO, la care instanța de apel face trimitere în motivarea hotărârii, care stabilesc obligația autorităților naționale de a dispune măsurile referitoare la minor în funcție de circumstanțele fiecărei cauze.
Având în vedere cele anterior menționate, ținând cont de vârsta minorului, starea specială de sănătate a intimatului-reclamant, proporționalitatea dintre interesul minorului și cel al intimatului, de faptul că modalitatea de stabilire a legăturilor personale dintre tată și minoră astfel cum a fost dispusă de instanța de fond, nu este de natură să împiedice dezvoltarea relațiilor firești de filiație, instanța, în temeiul art.3121, art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot decizia recurată în sensul că va respinge ca nefondat apelul.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă se va obliga intimatul la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată reprezentând onorar avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil promovat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.350 din 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge apelul.
Obligă intimatul să plătească recurentei 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.
red. /
red.CL
Tehnored. BC/ 3 ex/ 10.03.2009
Președinte:Viziteu CameliaJudecători:Viziteu Camelia, Ciobanu Liliana, Pîrjol Năstase
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Încheierea... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 330/2009. Curtea de... → |
|---|
