Divort. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 146
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia JUDECĂTOR 2: Ciobanu Liliana
- - - - JUDECĂTOR 3: Pîrjol Năstase
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurentul-pârât împotriva deciziei civile nr. 341 din 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul care se legitimează cu CI seria - nr.- eliberată de.Mun.R la 05.01.2005; intimata C care se legitimează cu CI seria - nr.- eliberată de.Mun.R la 31.03.2006; lipsă fiind intimata - autoritate tutelară Primăria
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Recurentul depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei.
Ambele părți având pe rând cuvântul, arată că s-au împăcat și renunță la judecata recursului și stingerea litigiului. Nu doresc restituirea taxei de timbru achitată în proces.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă 341/AC/2008, pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile 2332/12.08.2008 pronunțată de Judecătoria Roman, în contradictoriu cu intimata-reclamantă
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2332 din 12.08.2008, Judecătoria Romana admis în parte acțiunea și a desfăcut căsătoria părților din vina exclusivă a pârâtului, a dispus ca după divorț reclamanta să își reia numele avut anterior căsătoriei, căreia i-a încredințat pe minorul, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din venitul net realizat dar nu mai puțin de venitul minim pe economia națională.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la 23.10.1997 în mun. R jud. N, și că din căsătoria lor s-a născut la data de 24.05.1997 minorul.
A mai reținut că la începutul căsniciei părțile s-au înțeles bine însă ulterior relațiile dintre ele s-au răcit datorita comportamentului pârâtului care consuma zilnic băuturi alcoolice și manifesta un total dezinteres față de familie. Pe fondul acestui viciu pârâtul avea accese de violență și provoca scandaluri. Reclamanta a făcut eforturi pentru salvarea căsătoriei însă pârâtul nu și-a schimbat atitudinea, fapt ce a dus la separarea lor definitivă în fapt.
Din aceste considerente, coroborate cu probatoriul administrat la fond, prima instanță a apreciat că relațiile de familie dintre cei doi soți sunt grav și iremediabil vătămate astfel încât căsătoria nu mai poate continua, culpa în destrămarea acestora aparținând pârâtului.
Întrucât reclamanta a fost cea care s-a ocupat permanent de copil iar el este foarte mult atașat de ea, prima instanță a apreciat că este în interesul superior al acestuia, legat de necesitatea asigurării unui mediu familial adecvat, propice unei creșteri și educări normale, ca el să fie încredințat mamei, în concordanță și cu opțiunea exprimată de minor cu ocazia audierii., în baza art. 42 alin 3 Cod fam. prima instanță a apreciat că se impune obligarea pârâtului să contribuie la întreținerea minorului în funcție de veniturile realizate, până la majoratul acestuia.
În ceea ce privește capătul de cerere privind păstrarea de către reclamantă numelui dobândit prin căsătorie, judecătoria a reținut că potrivit art. 40 alin. 2 din Codul familiei instanța poate, pentru motive temeinice, să încuviințeze ca un soț să poarte numele celuilalt soț și după desfacerea căsătoriei, chiar în lipsa unei învoieli a acestora. În speță pârâtul nu s-a prezentat la proces și nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la acest aspect, situație care a fost considerată de prima instanță ca echivalentă unui refuz, și cum dreptul la nume este un drept subiectiv, personal și nepatrimonial, față de lipsa învoielii pârâtului prima instanță a considerat că nu i se poate încuviința reclamantei să poarte numele pe care l-a dobândit în timpul căsătoriei.
De asemenea, a arătat că prin sintagma"motive temeinice"jurisprudența a statuat că se înțelege un interes de ordin moral sau material pe care-l manifestă titularul cererii care poate fi vătămat în cazul în care el ar reveni la numele avut anterior căsătoriei, însă în speță nu s-a făcut probat vreunei astfel de vătămări.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul care a criticat-o cu privire la soluția dată divorțului, întrucât apreciază că la destrămarea relațiilor de familie are o culpă și reclamanta prin aceea că, fiind dominată de dorința de împlinire profesională - sens în care a absolvit două facultăți, este pe punctul de aoa bsolvi și pe a treia și a urmat numeroase cursuri pentru alte specializări - neglija foarte mult viața de familie, era foarte mult timp plecată iar când era acasă era preocupată de studiu.
A mai arătat că nu s-a prezentat la judecarea cauzei în primă instanță deoarece a înțeles să achieseze tacit la cererea de chemare în judecată prin care reclamanta a cerut un divorț civilizat cu pronunțarea unei hotărâri fără motivarea acesteia.
De asemenea, a mai arătat că este de acord ca reclamanta să își păstreze numele dobândit prin căsătorie și a solicitat reducerea cuantumului pensiei de întreținere la care a fost obligat deoarece mai are un copil născut dintr-o căsătorie anterioară, față de care a fost obligat la plata unei pensii de întreținere.
Analizând motivele invocate tribunalul a apreciat că apelul nu este fondat. Potrivit art. 617 alin. 1 Cod procedură civilă instanța judecătorească poate pronunța desfacerea căsătoriei prin divorț din vina ambelor părți chiar și în lipsa unei cereri reconvenționale a pârâtului, dacă din administrarea probelor reiese vina concurentă a acestora.
Ori, în speță pârâtul nu a făcut la prima instanță nici o probă din care să reiasă culpa concurentă a reclamantei iar în apel a făcut doar simple afirmații, nesusținute de dovezi, în timp ce din probele administrate de judecătorie - respectiv din depozițiile martorilor audiați la solicitarea reclamantei - nu reiese o astfel de culpă.
Tot astfel, deși pârâtul a susținut că prestează întreținere și unui copil născut dintr-o căsătorie anterioară, el nu a făcut dovada acestei obligații și nici măcar a existenței acestui copil.
În ce privește critica referitoare la faptul că judecătoria nu i-a încuviințat reclamantei să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, tribunalul apreciază că ea este nefondată deoarece pe de o parte reclamanta nu a făcut dovada nici a acordului pârâtului, nici a existenței vreunui motiv temeinic pentru păstrarea acestui nume.
Faptul că prin cererea de apel pârâtul și-a exprimat acest acord nu este de natură să determine schimbarea sentinței cu privire la acest aspect deoarece nu numai că pârâtul nu a suferit vreo vătămare prin această dispoziție, dar prin faptul că însăși reclamanta nu a apelat sentința sub acest aspect se prezumă achiesarea ei la soluția judecătoriei. Pe cale de consecință, s-a reținut că nu se poate dispune schimbarea sentinței cu privire la un aspect ce se referă la un interes exclusiv al reclamantei și cu privire la care ea nu a formulat vreo critică.
Împotriva hotărârii pronunțate de tribunal a declarat recurs pârâtul-reclamant.
La primul termen, stabilit în recurs, ambele părți, prezente în instanță au declarat că s-au împăcat și în consecință nu mai înțeleg să se judece pentru desfacerea căsătoriei prin divorț.
Față de poziția părților, liber exprimată, Curtea văzând și dispozițiile art.618(2)6Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot hotărârea recurată în sensul că va admite apelul, va schimba hotărârea apelată în tot și pe fond, va stinge acțiunea de divorț prin împăcarea părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil promovat de recurentul-pârât împotriva deciziei civile nr. 341 din 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că admite apelul.
Schimbă în tot hotărârea apelată și pe fond stinge acțiunea de divorț prin împăcarea părților.
Ia act că nu se solicită restituirea taxelor de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.
Red. D/
red.CV
Tehnored. BC/ 3 ex/ 10.03.2009
Președinte:Viziteu CameliaJudecători:Viziteu Camelia, Ciobanu Liliana, Pîrjol Năstase
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 798/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 74/2010. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
