Acţiune în constatare. Sentința nr. 1334/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1334/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 475/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 475/A/2015
Ședința publică de la 03 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B. P.
Judecător I. S.
Grefier N. C.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâții N. N. și N. A. împotriva sentinței civile nr.1334/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanții intimați N. G. – A. și N. I. S., având ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 25.06.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față,
Prin sentința nr. 1334/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ a fost: admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții N. G. – A. și N. I. S. în contradictoriu cu pârâții N. N. și N. A. și, în consecință:
S-a constatat nejustificat refuzul pârâților de a-și da acordul de vecinătate pentru construirea de către reclamanți a unui gard împrejmuitor al terenului înscris în c.f. nr._ A. I. (provenit din conversia de pe hârtie a c.f. nr._ A. I.), sub A1, nr. cad._, nr. top. 3775/6/1/2/1 în suprafață de 550 mp, pe o lungime de 47,484 m.
S-a stabilit ca hotărârea pronunțată să țină locul acordului pârâților, urmând să fie acceptată de Primarul Municipiului A. I., în procedura eliberării autorizației de construcție pentru împrejmuirea imobilului proprietatea reclamanților menționat anterior.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 472 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
„Reclamanții N. G. – A. și N. I. – S. sunt proprietari în devălmășie asupra terenului înscris în c.f. nr._ A. I. (provenit din conversia de pe hârtie a c.f. nr._ A. I.), sub A1, nr. cad._, nr. top. 3775/6/1/2/1 în suprafață de 550 mp.
Imobilul proprietatea reclamanților este proxim limitrof cu imobilul proprietatea pârâților N. N. și N. A.
Reclamanții au demarat procedura obținerii unei autorizații de construire a unui gard împrejmuitor al terenului înscris în c.f. nr._ A. I. (provenit din conversia de pe hârtie a c.f. nr._ A. I.), sub A1, nr. cad._, nr. top. 3775/6/1/2/1 în suprafață de 550 mp, pe o lungime de 47,484 m. În acest sens au obținut acordul scris al numiților I. loan, loaniciu S., G. F., G. S. C. – o parte din vecinii direcți ai terenului, care au recunoscut limita de vecinătate.
Pârâții N. N. și N. A. sunt singurii vecini ai terenului care nu și-au dat acordul de vecinătate. Față de această împrejurare reclamanții i-au notificat pe pârâți să se prezinte la data de 26.05.2011 la BNP D. A. D. din A. I., pentru a-si exprima acordul cu privire la construirea gardului împrejmuitor al terenului deținut de reclamanți, însă aceștia au refuzat să semneze acest acord.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. d din Legea nr. 50/1991 autorizația de construire se eliberează pentru „împrejmuiri și mobilier urban, amenajări de spații verzi, parcuri, piețe și alte lucrări de amenajare a spațiilor publice”.
Potrivit art. 27 din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu denumirea marginală ,,Acordul vecinilor" stabilește la alin. 1 că, acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secțiunii I "Piese scrise" a cap. A. "Documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.", prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situații:
a) pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau in imediata lor vecinătate - si numai daca sunt necesare masuri de intervenție pentru protejarea acestora;
b) pentru lucrări de construcții necesare in vederea schimbării destinației in clădiri existente;
c) în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Se statuează că, situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care, prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare. Cauzele acestor situații pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cota mai adâncă decât cea a tălpii fundației construcției existente, afectarea gradului de însorire (alin.2). Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) si c) corespund cazurilor in care, urmare investiției noi pot fi create situații de disconfort generate de incompatibilități intre funcțiunea preexistenta si cea propusa, atât în situația în care se aduc modificări de destinație a spatiilor in interiorul unei clădiri, cât și în situația în care funcționalitatea unei construcții noi este incompatibila cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează să se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe etc (alin. 3). Acordul vecinilor se va da condiționat de asigurarea, prin proiectul tehnic P.Th. si autorizația de construire/desființare, a masurilor de punere în siguranță a construcției preexistente rezultate in urma raportului de expertiza tehnica întocmit la comanda investitorului noii construcții (alin.4). Acordul vecinilor este valabil numai in forma autentica (alin. 5). Refuzul nejustificat de a-si da acordul se constata de către instanța de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire/desființare în locul acordului vecinilor.
Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța apreciază că cererea reclamanților este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au investit instanța cu o acțiune în constatarea refuzului nejustificat al pârâților de a-și exprima acordul cu privire la construirea unui gard împrejmuitor al terenului lor, înscris în c.f. nr._ A. I. (provenit din conversia de pe hârtie a c.f. nr._ A. I.), sub A1, nr. cad._, nr. top. 3775/6/1/2/1 în suprafață de 550 mp, pe o lungime de 47,484 m.
Din actele depuse la dosar, emise de Primaria A. I., în procedura eliberării autorizației de construire, nu rezulta că, gardul împrejmuitor pe care reclamanții vor să îl ridice ar prezenta un pericol pentru vecini. Analizând certificatul de urbanism depus la dosar (filele 17-23), rezultă că, gardul împrejmuitor pentru care se solicita autorizație de construire la limita proprietății pârâților, pe aliniamentul actualului gard despărțitor, pe o lungime de 47,484 m, este un gard ce urmează a fi construit pe fundație din beton armat cu stâlpi de prefabricate din beton și plăci din lemn, având o înălțime de 2 m.
Pârâții nu au dovedit un motiv întemeiat care să justifice refuzul lor de a-și exprima acordul, în formă autentică, cu privire la construirea gardului împrejmuitor de către reclamanți. Deși au fost notificați de reclamanți pentru a se prezenta la notarul public, pârâții și-au manifestat în mod expres refuzul de a-și da acordul cu privire la construirea de către reclamanți a acestui gard.
Susținerile pârâților în sensul că, situația juridică a terenului în cauză nu este clară, sunt contrazise de Sentința civilă nr. 1884/2001 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr. 8932/2000 și rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Tribunalului Cluj nr. 1431/A/2003, de contractul de vânzare – cumpărare autentificat cu încheierea nr. 1348/10.07.2006, aflate la dosarul cauzei din care rezultă existența și întinderea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului în cauză.
Se constată că potrivit contractului de vânzare – cumpărare autentificat cu încheierea nr. 1348/10.07.2006 (f. 12-13) reclamanții au cumpărat de la numitele C. A. și C. M. imobilul situat administrativ în A. I., . (fostă Jderului), nr. 32, jud. A., înscris în CF nr._, nr. ord. A+1, nr. top. 3775/6/1/2/1 grădină, în suprafață de 550 mp, imobil dobândit de către vânzătoare cu titlul de donație de la părinții acestora, respectiv C. L. și C. M..
Între pârâții N. și numiții C. L. și C. M. (antecesorii numitelor C. A. și C. M. – vânzătoarele terenului cumpărat de către reclamanții N.) a existat un litigiu cu privire la suprafața de 550 mp de teren ce a fost vândută reclamanților. În urma soluționării acțiunii, executorul judecătoresc Sapta F. a pus în executare sentința civilă nr. 1884/2001 a Judecătoriei A. lulia rămasă definitivă și irevocabilă, în prezența expertului tehnic L. loan, iar numiții C. L. și C. M. au intrat astfel în posesia terenului de 550 mp, fiind demolat gardul de pe teren. Cu acea ocazie fiind delimitată suprafața de 550 mp față de terenul proprietatea pârâților N. N. și N. A. prin gard de lemn, construit de numiții C. L. și C. M..
Instanța constată că reclamanții doresc să își îngrădească proprietatea pe cheltuială proprie, prin ridicarea unui gard, pe aliniamentul actualului gard despărțitor, pe o lungime de 47,484 m, gard ce urmează a fi construit pe fundație din beton armat cu stâlpi de prefabricate din beton și plăci din lemn, având o înălțime de 2 m.
Din declarația pârâtei N. A. rezultă că se opune construirii gardului pe considerentul că acesta ar ține umbră terenului său, însă instanța apreciază că acest gard, chiar și cu o înălțime de 2 m, nu îi va afecta pe pârâți deoarece această înălțime este absoult normală, putând să asigure intimitatea ambelor părți și neumbrind gospodăria pârâților.
Obținerea acordului legalizat al vecinilor cu privire la realizarea împrejmuirii terenului își are originea în caracterul dreptului de proprietate comună și perpetuă asupra gardului ce desparte două proprietăți.
Instanța are în vedere că legea a prevăzut dreptul unui vecin de a nu fi de acord cu construirea unui gard împrejmuitor de către celălalt vecin, însă acest drept nu trebuie exercitat cu rea-credință, abuziv, ci trebuie întemeiat pe un motiv temeinic.
Între părți, în ceea ce privește delimitarea proprietăților, sunt aplicabile disp. art. 561 Cod. civil potrivit cărora orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii cheltuielile ocazionate.
Cu privire la cele declarate de către martora G. G. M. (f. 125) în sensul că a observat că la aproximativ un metru față de gardul vechi existent, înspre proprietatea pârâților, au fost bătuți niște țăruși în vederea edificării de către reclamanți a unui gard împrejmuitor, instanța apreciază că în condițiile în care reclamanții, cu ocazia edificării gardului împrejmuitor nu vor respecta aliniamentul actualului gard despărțitor cu proprietatea pârâților, aceștia din urmă vor putea solicita demolarea gardului.
Întrucât nu s-a dovedit vreun motiv care să justifice opoziția pârâtei la construirea unui gard împrejmuitor al terenului înscris în c.f. nr._ A. I. (provenit din conversia de pe hârtie a c.f. nr._ A. I.), sub A1, nr. cad._, nr. top. 3775/6/1/2/1 în suprafață de 550 mp, pe o lungime de 47,484 m, instanța va reține refuzul nejustificat al pârâților N. A. și N. N. de a-și da acordul”.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții N. A. și N. N., solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții N. G. A. și N. I. S..
Apelanții critică sentința civilă nr. 1334/10.06.2014 susținând că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea pe care au formulat-o împotriva acestora, a constatat ca fiind nejustificat refuzul lor de a-și da acordul de vecinătate pentru construirea de către subsemnații a unui gard împrejmuitor al terenului înscris în c.f. nr._ A. I. (provenit din conversia de pe hârtie a c.f. nr._ A. I.), sub A1, nr. cad._, nr. top. 3775/6/1/2/1 în suprafață de 550 mp, pe o lungime de 47,484 m, iar hotărârea pronunțată să țină locul acordului lor, respectiv să fie acceptată de Primarul Municipiului A. I. în procedura eliberării autorizației de construcție pentru împrejmuirea imobilului proprietatea noastră.
Apelanții - pârâți susțin că prima instanță trebuia să respingă acțiunea deoarece:
- terenul proprietatea reclamanților, înscris în c.f. nr._ A. I. (provenit din conversia de pe hârtie a c.f. nr._ A. I.), sub A1, nr. cad._, nr. top. 3775/6/1/2/1 în suprafață de 550 mp, este situat în A. I. pe . pe ., fostă Jderului;
- reclamanții au dobândit terenul de la persoane influente, cu funcții la IPJ A. și la Curtea de Apel A. I., prejudiciindu-i cu suprafața de 550 mp, care valorează 55.000 euro, cu care se constituie parte civilă;
- reclamanții nu au respectat distanța limită de construcție față de casa lor, iar ferestrele noastre sunt poziționate spre casa acestora;
- instanța greșit a luat în considerare declarația martorului G. F. și nu a avut în vedere declarația martorei G. G., din care rezultă că au bătut țăruși din lemn, intrând în curtea și grădina reclamanților.
Prin întâmpinarea formulată de intimați la apelul de mai sus, s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate de pârâții apelanți, precum și a probelor noi administrate în apel, respectiv raport de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul topografic judiciar N. C. N., cu participarea expertului ales de intimați, tribunalul reține următoarele:
Critica privind denumirea din contractul de vânzare-cumpărare a străzii pe care este situat imobilul în litigiu în scopul de a se crea confuzie asupra acestuia, respectiv faptul că s-a trecut denumirea de . a Jderului, nu poate fi primită, întrucât e vorba doar de o denumire veche și una nouă a uneia și aceleiași străzi, iar imobilul, oricum a fost identificat prin documentație tehnică și prin raportul de expertiză tehnică judiciară.
Critica privind dobândirea succesivă a imobilului de la persoane influente este irelevantă în cauză, atâta timp cât nu s-a dovedit nici o eludare a legii în speță.
Privarea apelanților de suprafața de 550 mp prin construirea gardului de către intimați, nu corespunde realității, întrucât întinderea suprafeței, respectiv în privința celor 550 mp și a liniei de delimitare a imobilelor s-a dispus cu autoritate de lucru judecat prin Sentința civilă nr. 1884/2001 pronunțată de Judecătoria A. I. în Dosar civil nr. 8932/2000, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1431/A/2003 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr. 9845/2001. Această hotărâre judecătorească a fost pusă în executare conform procesului verbal încheiat la 15.03.2004 în dosar execuțional nr. 112/2004 al Executorului Judecătoresc S. F., ocazie cu care imobilul în cauză –cei 550 mp- au intrat în posesia numiților C. L. și C. M. care l-au vândut intimaților N. G. A. și N. I. S., fiind demolat și gardul care exista pe teren. Așadar, cu această delimitare și în această stare juridică și de fapt, au dobândit intimații imobilul în litigiu pe care vor să-l delimiteze prin construirea gardului pentru care apelanții refuză să-și dea acordul.
Prin urmare, acestora nu li se poate imputa nici o ilegalitate sau încălcare a drepturilor apelanților, care să justifice refuzul acestora de a-și da acordul solicitat.
Mai mult decât atât, așa cum s-a reținut și mai sus, în apel s-a ordonat efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară de expert tehnic judiciar topograf care a identificat imobilele, arătând că acestea corespund hotărârilor judecătorești mai sus indicate și că „ Gardul pe care intimații doresc să-l realizeze potrivit documentației de construire, corespunde liniei de demarcație realizată cu ocazia punerii în posesie efectuată de către executorul judecătoresc Sapta F. conform Procesului verbal din data de 15.03.2004 și având în vedere raportul de expertiză întocmit de L. I. în dosar civil nr. 9832/2000. Această linie de demarcație este marcată în Anexa 1 ( la raportul de expertiză) prin punctele 14,24,12,11,23, 4 și materializată în teren prin țăruși și gard din lemn între punctele 24-12-10-11 și 23-4. Cele două părți aflate în litigiu au conformat la fața locului cele de mai sus.”
Critica vizând poziționarea ferestrelor casei intimaților spre proprietatea apelanților nu poate fi analizată în această acțiune a intimaților –reclamanți, deci, instanța nefiind investită cu un asemenea gen de acțiune; oricum acest aspect nu poate fi relevat în această acțiune.
Instanța de fond a avut în vedere la cercetarea cauzei și pronunțarea sentinței apelate toate probele administrate în cauză, inclusiv declarația martorei G. G., neexistând vreun motiv pentru care să nu ia în considerare și declarația martorului G. F.. Așadar nici critica apelanților privitor la aceste aspecte nu poate fi reținută.
Față de cele mai sus reținute, prezentul apel va fi respins ca nefondat.
În baza art. 19 din OUG 51/2008, onorariul de expert pentru care s-a acordat ajutor public judiciar apelanților, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâții N. A. și N. N., împotriva s.c. 1334/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în d.c._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Suma de 850 lei-onorariu expert de care apelanții au fost scutiți rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3.07.2015.
Președinte, G. B. P. | Judecător, I. S. | |
Grefier, N. C. |
Red.B.P.G.
Tehnored. C.N.-6exp.
12.01.2016
Judecător fond:
C. D. N.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 165/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
