Contestaţie la executare. Decizia nr. 296/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 296/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 296/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 296/A/2015
Ședința publică din 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător M. P.
Grefier ANIȘOARA C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de contestatoarea STAȚIUNEA DE C. - DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE B. împotriva încheierii din data de 25.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ 14 în contradictoriu cu intimații U. A. TERITORIALĂ A MUNCIPIULUI B., B. E. JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI S. R. ȘI Z. D. R., O. A., D. T. căsătorită H., G. I., R. E. A., G. M., G. A. și L. I. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.G. C. pentru apelantă și av.G. M. pentru intimatul O. A., lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mandatarii prezenți depun la dosar împuterniciri avocațiale.
Mandatarul intimatului învederează că nu a primit motivele de apel însă nu solicită termen pentru comunicarea acestora.
Mandatarii prezenți nu au alte cereri de formulat.
Mandatarul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a încheierii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării silite.
A arătat pe larg, în apel, două motive de nelegalitate:
1. În mod greșit a reținut instanța că nu există motive temeinice de suspendare a executării silite, întrucât intimații nu au urmat procedura prevăzută de lege pentru punerea în executare a hotărârii ce constituie titlu executoriu pe care o atacă și
2.Titlul executoriu este nelegal, întrucât contravine unui alt titlu executoriu, respectiv Decizia civilă nr.454/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar_ .
Susține că, titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.237/2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ este imposibil de executat, având în vedere regimul juridic al terenurilor ce se solicită a fi puse la dispoziția Comisiei locale de fond funciar B., în raport de legislația în vigoare. În raport de probele administrate și de legislația în vigoare, terenul în litigiu are caracterul de bun aflat în proprietatea publică a Statului Român. Pentru că terenul în litigiu se află în domeniul public și în administrarea apelantei, acest aspect duce la concluzia că nu poate fi urmărit silit, având în vedere că, bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile. Or, caracterul insesizabil al dreptului de proprietate publică se traduce tocmai prin imposibilitatea ca un bun ce se află în domeniul public al statului să fie executat silit.
În acest moment există două hotărâri irevocabile care au fost pronunțate în aceeași cauză.
Față de aceste aspecte, solicită să se constate imposibilitatea executării silite a celor 14,90 ha reconstituite în favoarea persoanelor amintite anterior prin Hotărârea 225/2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate, cu consecința admiterii apelului și modificarea în parte a încheierii atacate.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Mandatarul intimatului solicită respingerea apelului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Instanța de fond a apreciat că nu există motive temeinice care să justifice suspendarea executării silite. Motivele invocate de contestatoare sunt critici aduse titlului executoriu, în condițiile în care acesta constă într-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Toate criticile expuse nu au nicio legătură cu această cale de atac și cu această procedură specială a contestației la executare.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin încheierea din 25.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ 14 a fost respinsă ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite privind înființarea popririi în dosarul de executare 55/2014 al B. Asociați S. R. și Z. D. R., formulată de contestatoarea Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B. în contradictoriu cu UAT B., B. Asociați S. R. și Z. D. R. Mediaș, cerere formulată în cadrul dosarului conex nr._ .
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării silite demarate în dosarul de executare 55/2014 al B. Asociați S. R. și Z. D. R., formulată de contestatoarea Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B., în contradictoriu cu UAT B., cu B. Asociați S. R. și Z. D. R., și cu intervenienții O. A., D. T., G. I., R. E. A., G. M., G. A. și L. I. M., cerere formulată în cadrul dosarului_ 14.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 718 alin.1 C .pr.civ, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată. Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată potrivit art. 718 alin.2 C.pr.civ.
Din cuprinsul acestor prevederi legale, rezultă că pentru a se putea dispune suspendarea executării silite trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții: să fie înregistrată o contestație la executare sau altă cerere privind executarea silită, să existe motive temeinice pentru suspendarea executării silite și să fie plătită cauțiunea în cuantumul prevăzut de lege.
In cauza de față, instanța a reținut că este îndeplinită prima condiție, întrucât cererile de suspendare a executării silite sunt alăturate contestațiilor la executare formulate de contestatoare în cadrul celor două dosare conexate.
S-a reținut, de asemenea, că unitatea contestatoare este scutită de plata cauțiunii, conform art. 7 din OG 22/2002. Potrivit acestui text legal, cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile si autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.
Rămâne deci de analizat dacă există motive temeinice, în sensul art. 718 alin.1 C.pr.civ., care să justifice măsura suspendării provizorii.
În concluziile pe fondul cererii de suspendare, această cerere vizează suspendarea popririi înființate de executorul judecătoresc. Având în vedere înscrisurile comunicate de executorul judecătoresc (f.53-56), prin care arată că sumele de bani au fost recuperate și dispune încetarea popririi, instanța urmează să respingă cererea de suspendare a executării silite prin poprire, formulată în dosarul_, ca rămasă fără obiect.
In privința cererii de suspendare a executării silite formulată în dosar_ 14, s-a observat că executarea silită are ca obiect o obligație de a face instituită prin decizia civilă nr. 237/2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosar_ . In baza acestui titlu executoriu contestatoarea SCDVV a fost obligată să pună la dispoziția Comisiei locale de fond funciar B. suprafața de teren reconstituită reclamanților O. A., Hancu L. T., G. I., R. E. A., G. M., G. A. și L. I. M., sub sancțiunea unor daune-interese de 100 lei pe zi de întârziere.
Suspendarea executării silite este o măsură excepțională, astfel cum rezultă din modul de formulare a textului legal, care prevede că suspendarea se poate dispune „numai pentru motive temeinice”. Intreruperea cursului executării silite trebuie văzută ca o măsură excepțională, ce se dispune cu precauție, astfel încât să nu fie afectat dreptul de acces la justiție. Executarea unei hotărâri judecătorești se circumscrie noțiunii de proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, instanța europeană arătând că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să fie pusă în executare cu întârziere sau să rămână inoperantă în detrimentul unei părți.
In susținerea cererii de suspendare, contestatoarea invocă faptul că terenurile solicitate sunt inalienabile și insesizabile. Arată că aceste terenuri pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate sunt înscrise în Anexa 3.21 la Legea 72/2011, fiind în domeniul public al statului și în administrarea SCDVV, astfel că nu pot face obiectul executării silite.
Instanța a reținut că aceste aspecte invocate de contestatoare au fost analizate în cuprinsul hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu și, în aceste condiții, nu pot fi avute în vedere de instanța ca motive temeinice care să justifice suspendarea executării silite. Motivele invocate de contestatoare sunt critici aduse titlului executoriu, în condițiile în care acesta constă într-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Contestatoarea pretinde că, în acest stadiu procesual, în susținerea suspendării executării silite se invocă un element nou, și anume caracterul insesizabil al bunurilor proprietate publică, nu doar inalinabilitatea invocată în procesul inițial.
Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că ambele atribute – inalinabilitatea și insesizabilitatea – sunt elemente specifice dreptului de proprietate publică, însă natura juridică a terenurilor în discuție a fost analizată în cuprinsul titlului executoriu, astfel că nu mai poate fi repusă în discuție sub forma unor motive temeinice care să justifice suspendarea executării silite.
Împotriva acestei încheieri contestatoarea a declarat apel, solicitând schimbarea în parte a încheierii în sensul admiterii cererii de suspendare a executării silite și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului a arătat că la data de 18.12.2014, intimata UAT a Mun.B. a transmis prin intermediul Biroului E. Judecătorești asociați S. R. și Z. D. R., somația emisa în dos. de executare nr. 55/2014, punandu-i-se în vedere apelantei ca, în termen de 24 de ore de la primirea acesteia să se conformeze titlului executoriu constând în Decizia nr. 237/2014 pronunțata de către Tribunalul A. în dos nr._ .
Creditoarea a arătat faptul că în conformitate cu Decizia civilă nr. 237/2014 trebuie să pună la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar B., suprafața reconstituita reclamanților O. A., Hancu L. T., Gabris I., R. E. A., Gabris M., Gabris A. și L. I. M., sub sancțiunea daunelor interese de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data primirii prezentei somații si să achite suma de 6.610 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Odată cu somația i-au fost comunicate încheierea nr. 55/2014 emisa de B. S. Rotam și Zarnescu D. R. prin care s-a înregistrat cererea formulata de creditoarea U. A. Teritoriala Municipiul A., în numele și pentru Comisia Locala pentru Fond Funciar B., si s-a încuviințat executarea silita a obligației de a face cuprinsa în titlul executoriu.
De asemenea, prin aceeași încheiere executorul judecătoresc a autorizat creditoarea să treacă la executarea silită a obligației cuprinse in titlul executoriu prin punerea la dispoziția Comisiei Locale a Legii Fondului Funciar B. jud. A. suprafața reconstituita reclamanților, sub sancțiunea daunelor interese de 100 lei/zi întârziere si s-a stabilit onorariul executorului judecătoresc in cuantum de 6.448 lei si cheltuielile de executare in cuantum de 162 lei.
În data de 23.12.2014, a formulat contestație la executare împotriva executării silite a Deciziei Civile nr. 237/2014 pronunțată de Tribunalul A. la data de 27.05.2014 în Dosarul nr._, pornită la cererea creditoarei U. A. Teritoriala Municipiul B., în numele și pentru Comisia Legii Fondului Funciar B., prin intermediul Biroului E. Judecătorești Asociați S. R. și Zarnescu D. R., contestație prin care a solicitat instanței, în primul capăt de cerere, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Prin încheierea din data de 25.02.2015, pronunțată de Judecătoria B., instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite demarate în dosarul de executare 55/2014. Aceeași încheiere, instanța a mai respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite privind înființarea popririi în același dosar de executare, însă această soluție a fost dată în mod corect, întrucât sumele de bani fuseseră deja recuperate de către executorul judecătoresc.
Prin titlul executoriu pe care intimații și intervenienții doresc să îl pună în executare, respectiv Decizia civilă nr. 237/2014 pronunțată de Tribunalul A., instanța a obligat contestatoarea să pună la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar B. suprafața reconstituită a reclamanților sub sancțiunea unor daune interese de 100 lei pe zi de întârziere, însă, din considerentele deciziei, respectiv pag. 8, reiese că nimic nu împiedică instituțiile statului în a pune în aplicare dispozițiile legale pentru punerea în posesie a celor cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, respectiv art. 10 din Legea nr. 1/2000 și art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998.
Așadar, în acest sens, instanța de fond trebuia să observe că intimații nu au depus niciun înscris privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 1/2000, care stabilește procedura de urmat de către comisiile de aplicare a legii fondului funciar, și nici a art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213 /1998
Prin încheierea atacată, instanța a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca executarea silită să poată fi suspendată. Astfel, instanța a reținut că primele două condiții, respectiv să fi fost formulată o contestație la executare și să se fi depus o cauțiune, sunt îndeplinite întrucât "cererile de suspendare a executării silite sunt alăturate contestațiilor la executare formulate de contestatoare în cadrul celor două dosare conexate", iar "unitatea contestatoare este scutită de plata cauțiunii".
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, respectiv existența unor motive temeinice, instanța a reținut că "aceste aspecte invocate de contestatoare au fost analizate în cuprinsul hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu și, în aceste condiții, nu pot fi avute în vedere de instanță ca motive temeinice care să justifice suspendarea executării silite".
În ceea ce privește acest din urmă considerent, întrucât a fost hotărâtor pentru soluția pronunțată, respectiv respingerea cererii de suspendare, înțelege, să invoce următoarele motive de nelegalitate:
1. Instanța în mod greșit a reținut că în cauză nu există motive temeinice de suspendare a executării silite, întrucât intimații nu au urmat procedura prevăzută de lege pentru punerea în executare a hotărârii ce constituie titlu executoriu, pe care o atacă și
2. Titlul executoriu este nelegal, întrucât contravine unui alt titlu executoriu, respectiv Decizia civilă nr. 454/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
1. Referitor la primul motiv de apel
Decizia civilă nr. 237/2014 pronunțata în dosar nr._ este imposibil de executat având în vedere regimul terenurilor ce se solicită a fi puse la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Blai.
Astfel, art. 136 alin. 2 și 4 din Constituția României prevede următoarele: Proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.
Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. în condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică."
Aceste prevederi au fost preluate de legiuitorul român în Codul Civil, care prin art. 861 alin. 1, prevede că: „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile". Or, caracterul insesizabil al dreptului de proprietate publică se traduce tocmai prin imposibilitatea ca un bun ce se află în domeniul public al statului să fie executat silit.
Caracterul de bun aflat în proprietatea publică a statului român, pe care îl are terenul supus executării, în speță suprafața de 14,90 ha reconstituita reclamanților din dos. nr._, prin Hotărârea nr. 225/2006, rezultă din lege.
Prin H.G. nr. 27/2006 au fost identificate cu date tehnice suprafețele necesare desfășurării activității de cercetare de către contestatoare, suprafețele aparținând domeniului public al statului si date in administrarea S.C.D.V.V. B. (890,09 ha). De asemenea, prin Legea nr. 45/2009, cu modificările si completările ulterioare, lege care a abrogat Legea nr. 290/2012 si în baza căreia este organizată si funcționează în prezent, se precizează și se indentifica cu date tehnice suprafața indispensabilă desfășurării activității de cercetare, suprafața exclusă de la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate.
În Anexa nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011, legiuitorul a indicat acest teren ca fiind în domeniul public al statului și în administrarea apelantei. Prin urmare, din moment ce bunul imobil, care se încearcă a fi executat silit se află în proprietatea publică a statului și în administrarea sa conform legii, respectiv Anexa nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011, este limpede că executarea silită este nelegală iar continuarea acesteia nu poate avea loc întrucât se încalcă legea fundamentală a tării, respectiv art. 136 din Constituția României.
Tribunalul A., reține în hotărârea ce constituie titlu executoriu următoarele; „Caracterul obligatoriu al Deciziei 23/2011 al ICO nu împiedică punerea în executare a Hotărârii nr. 225/2006 a Comisiei Județene A., pe de o parte pentru că la data pronunțării acestei hotărâri hotărârea comisiei județene trebuia să-și fi produs deja efectele având în vedere inclusiv protocolul încheiat în 2009, iar pe de altă parte pentru faptul că nimic nu împiedica instituțiile statului de a pune în aplicare dispozițiile art. 10 din Legea nr. 1/2000 cu respectarea dip.art.10 alin.2 din Legea nr. 213/1998. Art 10 din Legea 1/2000 stabilește procedura de urmat de către comisiile de aplicare a legilor fondului funciar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în situațiile în care terenurile agricole se regăsesc în perimetrele deținute de institutele și stațiunile de cercetare si producție agricolă. Legiuitorul a realizat un echilibru în protejarea interesului public și realizarea interesului privat, anterior lezat prin deposedări"
În acest sens, art. 10 din Legea nr. 1/2000 prevede următoarele: "(l)Persoanelor fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de institutele și stațiunile de setare și producție agricolă, precum și de regiile autonome cu profil agricol sau de societățile naționale cu profil agricol li se vor atribui terenuri în natură din terenurile proprietate privată a statului.
În situația în care suprafețele proprietate privată a statului sunt insuficiente acestea pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului, sau se vor acorda despăgubiri."
De asemenea, art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 prevede procedura de trecere a bunurilor din domeniul public în domeniul privat al statului: „2)Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel."
Or, având în vedere că în Anexa nr 29 la Hotărârea nr. 225/2006, poziția 2, intervenienții accesorii din prezenta cauză sunt doar înscriși cu suprafața de 14,90 ha, fără a avea un amplasament stabilit, este evident că recomandările instanței de judecată, de a respecta excepția instituită de art. 10 din Legea nr. 1/2000, trebuie respectate.
Cu alte cuvinte, instanța a apreciat că Hotărârea nr. 225/2006 și Anexa nr. 29 nu împiedică instituția pârâtă în niciun mod să respecte dispozițiile legale în materie, în speță art. 10 din Legea nr. 1/2000 și art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, motiv pentru care concursul contestatoarei în reconstituirea dreptului de proprietate al intervenienților nu este în niciun mod necesar în condițiile în care terenul administrat este insesizabil iar instituția pârâtă dispune de o rezervă retrocedabilă suficientă pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Considerentele Deciziei civile nr 237/2014 pronunțată de către Tribunalul A. în Dosarul nr._, condiționează mențiunea prin care o obligă să pună la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar B. suprafața reconstituită reclamanților de la lipsa rezervei retrocedabile a UAT Municipiul B., pentru că numai în această ipoteză se justifică obligația sa dacă se raportează la dispozițiile legale incidente.
Obligația sa de a pune la dispoziția Comisiei locale de Fond Funciar B. suprafața de teren pentru reconstituirea dreptului de proprietate al intervenienților subszistă atâta vreme cât aceasta din urmă nu dispune de o rezervă retrocedabilă în vederea reconstituirii dreptului de proprietate. Ori, în condițiile în care, în urma inventarierii realizate în temeiul Legii 165/2013 a reieșit că UAT Municipiul B. deține o rezervă retrocedabilă imensă, obligația subsidiară a contestatoarei, de a pune la dispoziția comisiei o suprafață de teren pentru reconstituirea dreptului de proprietate nu își mai găsește fundamentul în condițiile în careart.10 din Legea 1/2000 arată clar procedura în această situație.
Terenul pentru care se cerere predarea aparține în prezent domeniului public al Statului Român, regăsindu-se în Anexa nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011 și indiferent de ce sa dispus prin diverse hotărâri judecătorești, terenul supus executării aparține domeniului public, fiind deci insesizabil.
Această apartenență a terenului este stabilită prin lege, motiv pentru care nicio instanță judecătorească nu poate dispune asupra unui bun proprietate publică întrucât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin 4 din Constituția României. Din moment ce terenul în litigiu este prevăzut de lege ca fiind în proprietatea publică, iar dispozițiile Constituției și ale Codului civil transpun caracterul insesizabil și inalienabil al bunurilor domeniului public, este evident că nicio instanță judecătorească din România nu putea dispune prin hotărâre asupra bunurilor domeniului public și la fel de evident este că nicio instanță din România nu poate permite executarea unui bun proprietate publică.
În concluzie, intimații trebuiau să urmeze procedura stabilită de lege și, numai în situația în care nu ar fi existat suficient teren disponibil pentru punerea în posesie, să facă demersurile necesare pentru trecerea din proprietatea publică în proprietatea privată a statului.
2. Referitor la al doilea motiv de apel
Prin Decizia civila nr. 237/2014 pronunțata de către Tribunalul A. Secția civila, in dos nr._, prin care s-a rejudecat in totalitate recursul, instanța a admis recursul formulat de către reclamanți si a dispus:
" Modifica in parte sentința recurata sub aspectul soluționării acțiunii si procedând la judecarea cauzei:
Admite acțiunea civila formulata de reclamanții O. A., Hincu L. T., Gabris I., R. E. A., Gabris M., Gabris A. si L. I. M. "împotriva paraților Comisia Locala de fond funciar B., Comisia Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor, SCDVV si Municipiul B. si in consecința:
Constata ca prin Hotărârea nr. 225/2006 a Comisiei Județene A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților potrivit anexei nr. 29.
Obliga parata SCDVV B. să pună la dispoziția Comisiei Locale de Fond funciar B. suprafața reconstituita reclamanților sub sancțiunea unor daune interese de 100 lei/zi de întârziere..
Obliga parata Comisia locala de fond funciar B. sa puna in executare Hotărârea nr. 225/2006 a Comisiei Județene A. pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor, in sensul punerii in posesie si intocmirii documentației necesare pentru eliberarea titlului de proprietate pe care sa o înainteze Comisiei Județene.
Obliga Comisia Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor sa elibereze pe numele reclamanților titlul de proprietate pentru suprafața reconstituita.
Respinge cererea de arătare a titularului dreptului in persoana Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice formulate de SCDVV.
Menține neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate sub aspectul soluționării excepțiilor si a capătului de cerere vizând obligarea paratei SCDVV B. la plata amenzii civile de 50 lei/intarziere.
Instanța care a rejudecat recursul a pronunțat aceasta decizie depășind limitele investirii sale.
Astfel, prin Decizia civila nr. 759/2012 pronunțata în dosarul nr._ instanța a admis recursul, modificând în parte sentința nr. 416/2012 pronunțata de Judecătoria B., si in consecința:
" Obliga paratele Comisia Locala de Fond Funciar B. si Comisia Județeană A. sa puna in executare Hotărârea nr. 225/2006 emisa de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor.
Menține in rest sentința recurata."
Prin Decizia nr. 454/2013 pronunțata in dos. nr._, prin care s-a soluționat contestația in anulare formulata împotriva Deciziei civile nr. 759/2012 pronunțata de Tribunalul A. in dos. nr._ instanța a apreciat ca întemeiata contestația in anulare, " urmând a fi anulata decizia atacata_, instanța a apreciat ca întemeiată contestația în anulare urmând a fi anulată decizia atacată în ceea ce privește soluționarea motivului 3 si parțial motivul 5 din recurs, respectiv în ceea ce privește soluționarea criticilor aduse în recurs modului în care a fost soluționata cererea de arătare a titularului dreptului.
În urma soluționării contestației în anulare si a rejudecării recursului instanța nu s-a mai limitat doar să analizeze motivele 3 si parțial 5 din recurs ci a rejudecat pe fond toata acțiunea civila ignorând faptul că nu a fost investita și cu celelalte motive de recurs.
In acest moment se află in situația paradoxala de existență a doua hotărâri irevocabile care au fost pronunțate in aceeași cauza:
Astfel prin decizia civila nr. 454/2013 pronunțata de Tribunalul A., in dos. nr._, prin care a fost soluționata contestația in anulare, instanța a dispus "anularea deciziei atacate in ceea ce privește soluționarea motivului 3 si parțial 5 din recursul declarat de reclamanți, respectiv in ce privește soluționarea criticilor aduse in recurs modului in care a fost soluționata cererea de arătare a titularului dreptului conform dispozițiilor art. 58 C. pr. civ." iar prin Decizia civila nr. 237/2013, pronunțata de Tribunalul A., dos. nr._, prin care s-a pronunțat asupra rejudecarii recursului, instanța a dispus: " Admite recursul declarat de recurenții O. A., Hincu L. T., Gabris I., R. E. A., Gabris M., Gabris A. si L. ioana M. împotriva sentinței civile nr. 416/2012 a Judecătoriei B. pronunțata in dos. nr._ si in consecința: Modifica in parte sentința recurata sub aspectul soluționării acțiunii si procedând la rejudecarea cauzei: Admite acțiunea civila formulata de reclamanții O. A., Hincu L. T., Gabris I., R. E. A., Gabris M., Gabris A. si L. I. M. impotriva paraților Comisia Locala de fond funciar B., Comisia Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor, SCDVVsi Municipiul B. si in consecința: Constata ca prin Hotărârea nr. 225/2006 a Comisiei Județene A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea reclamanților potrivit anexei nr. 29. Obliga parata SCDVV B. sa puna la dispoziția Comisiei Locale de Fond funciar B. suprafața reconstituita reclamanților sub sancțiunea unor daune interese de 100 lei/zi de intarziere. Obliga parata Comisia locala de fond funciar B. sa puna in executare Hotărârea nr. 225/2006 a Comisiei Județene A. pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor, in sensul punerii in posesie si întocmirii documentației necesare pentru eliberarea titlului de proprietate pe care sa o înainteze Comisiei Județene. Obliga Comisia Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor sa elibereze pe numele reclamanților titlul de proprietate pentru suprafața reconstituita. Respinge cererea de arătare a titularului dreptului in persoana Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice formulate de SCDVV. Menține neschimbate celelalte dispoziții civile atacate sub aspectul soluționării excepțiilor si a capătului de cerere vizând obligarea pârâtei SCDVV B. la plata amenzii civile de 50 lei/întarziere."
Până când nu se lămurește care este situația celor doua titluri, contestatoarea nu poate pune în executare la alegerea creditoarei ce titlu dorește.
Solicită să se constate imposibilitatea executării celor 14, 90 ha reconstituite în favoarea persoanelor amintite anterior prin Hotărârea nr.225/2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate, față de apartenența acestora la domeniul public al statului astfel cum rezultă din Anexa nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011, cu consecința admiterii apelulului și modificarea în parte a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În drept: art. 718 alin. 6, art. 466 și urm. C.pr.civ.; Legea nr. 1/2000; Legea nr. 213/1998.
Prin întâmpinarea formulată, intimata U. A. Teritorială a Municipiului B. a solicitat respingerea apelului, apreciind că în mod corect a instanța a respins cererea contestatoarei, neexistând motive temeinice care să justifice suspendarea executării silite.
A arătat că susținerile contestatoarei sunt chestiuni de fond care au fost soluționate de instanța care pronunțat hotărârea, rămasă definitivă și irevocabilă, care trebuie pusă în executare. Instanța s-a pronunțat cu privire la terenul în cauză, intimata fiind obligată să-i pună în posesie pe foștii proprietari si să întocmească documentația necesară pentru eliberarea titlului de proprietate.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de contestatoarea apelantă tribunalul constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Ca și chestiune prealabilă se impune a se reține că deși contestatoarea a solicitat la prima instanță și suspendarea executării silite privind înființarea popririi (dosar conex nr._ ), cerere care a fost respinsă ca rămasă fără obiect, în apel înțelege să critice încheierea atacată doar prin prisma soluției pronunțate raportat la petitul privind suspendarea solicitată în cadrul dosarului nr._ 14. Prin urmare, instanța de control judiciar își va circumscrie analiza doar sub aspectul acestui din urmă petit.
În cadrul dosarului execuțional nr.55/2014 al B. Asociați S. R. și Z. D. R., se tinde la executarea silită a obligației instituită prin decizia civilă nr. 237/2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosar_, în conformitate cu care contestatoarea apelantă SCDVV a fost obligată să pună la dispoziția Comisiei locale de fond funciar B. suprafața de teren reconstituită reclamanților – din acel dosar - O. A., Hancu L. T., G. I., R. E. A., G. M., G. A. și L. I. M., sub sancțiunea unor daune-interese de 100 lei pe zi de întârziere.
Potrivit art.718 alin.1 Cod pr.civilă (astfel cum era în vigoare la momentul pronunțării hotărârii atacate), până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată. Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată potrivit art. 718 alin.2 Cod pr.civilă.
Raportat la susținerile contestatoarei apelante, instanța de control judiciar apreciază ca motivele de contestatie la executare nu pot fi similare cu motivele care pot determina suspendarea executarii silite. Aceasta întrucât, textul de lege este foarte clar, în sensul că suspendarea executării poate fi dispusă numai pentru motive temeinice. Or, în aplicarea dispozițiilor legale care au reglementat instituția suspendării executării silite, practica judiciara a fost consecventa în sensul că aceasta constituie o masura de exceptie în cadrul executarii silite, ce se poate dispune numai în situația în care din examinarea sumara a starii de fapt si a motivelor pe care se întemeiaza contestatia, prin raportare la actele de executare deja efectuate si la consecintele acestora, instanta concluzioneaza asupra unor prejudicii ireparabile în contextul continuarii executarii si constatarii ulterioare a caracterului ei nelegal. Simpla motivare în fapt si în drept, însotita de plata cautiunii prevazuta de lege, nu determina în mod obligatoriu o solutie de suspendare a executarii silite, ci constituie doar premise de admisibilitate pentru analizarea temeiniciei cererii de suspendare.
Apoi, se reține că în fapt, contestatoarea se prevalează de împrejurarea că titlul executoriu este nelegal întrucât ar contraveni unui alt titlu executoriu, respectiv decizia civilă nr.454/2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Apărările referitoare la nelegalitatea titlului, în mod evident nu pot fi primite întrucât atâta timp cât potrivit art.712 alin.1 Cod pr.civilă (astfel cum era în vigoare la momentul pronunțării hotărârii atacate), în cadrul contestației debitorul nu va putea invoca motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune in cursul judecatii in prima instanta sau . atac ce i-a fost deschisa dacă executarea silita se face in temeiul unei hotarari judecatoresti sau arbitrale, cu atât mai puțin aceste argumente ar putea constitui motive pentru a obține suspendarea executării silite. Nici faptul că titlul pus în executare ar contraveni unei alte hotărâri judecătorești nu poate determina suspendarea executării silite, câtă vreme partea are la dispoziție alte remedii procesuale, respectiv cereri pentru lămurirea întinderii titlului ori căi extraordinare de atac, în cadrul cărora poate uza inclusiv de dreptul de a solicita suspendarea executării hotărârii atacate.
În fine, nu pot fi primite nici criticile referitoare la faptul că intimații nu au urmat procedura prevăzută de lege pentru punerea în executare a hotărârii ce constituie titlu executoriu; aceasta întrucât, o parte din dispozitivul hotărârii care se pune în executare vizează obligația pârâtei din cauza respectivă – contestatoare apelantă în cauza de față, să pună la dispoziția Comisiei locale de fond funciar B. suprafața de teren reconstituită reclamanților, fără a se face vorbire despre vreo obligație a reclamanților cu privire la o anume procedură de urmat pentru a obține executarea acestei obligații.
Având în vedere considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 480 alin.1 din codul de procedură civilă prezentul apel va fi respins ca nefondat, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică.
Va lua act că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatoarea Stațiunea de C.-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B. împotriva încheierii din data de 25.02.2015, pronunțată în dosar vnr._ 14 al Judecătoriei B..
Ia act că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2015.
Președinte, D. G. | Judecător, M. P. | |
Grefier, ANIȘOARA C. |
Red./Tehnored.M.P.
6 ex./13.05.2015
Jud.fond-D.O.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 6/2015. Tribunalul ALBA | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
