Contestaţie la executare. Sentința nr. 1604/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1604/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 2290/176/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 115/A/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător M. P.
Grefier A. V.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de intimatul P. M. L. împotriva sentinței civile nr. 1604/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu petentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..
Obiect cauză – contestație la executare – dosar exec. 1258/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă în instanță intimatul apelant și consilier juridic C. G. A., pentru petentul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În baza art. 131 N.C.P.C., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Se constată că apelul a fost legal timbrat, la dosar fiind dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, respectiv chitanța din 1.09.2014 (f.8).
Reprezentanta petentului intimat depune la dosar delegație de reprezentare și note scrise și susține că a recunoscut că i s-a comunicat noul cont, dar din eroare a virat în cel vechi.
Se comunică un exemplar din notele scrise cu intimatul apelant.
Intimatul apelant arată că acel cont nu mai era valabil, petentul a răspunsă că va achita suma de 400 lei când sentința va fi definitivă. A indicat noul cont în care solicitat să-i fie virată suma mai sus indicată.
Reprezentanta petentului intimat arată că hotărârea nu era definitivă, astfel că nu s-a efectuat plata.
Intimatul apelant depune la dosar înscrisuri în probațiune (f.29-32), respectiv corespondența purtată cu petentul, factura nr._/3.10.2014 și factura nr. PML2015021/3.03.2015. De asemenea, face referire la cele 6 luni de grație (prev. OG 22/2002) care devine incident în situația în care executarea creanței stabilite prin titlu executoriu nu începe sau nu continuă și cu privire la interogatoriu, solicită încuviințarea întrebării nr. 4.
Față de proba cu interogatoriul, reprezentanta petentului intimat arată că aceasta este tardiv formulată.
Reprezentanta petentului intimat arată că în data de 14.08.2013 a notificat petentul solicitând ca suma de 400 lei să fie achitată în contul indicat deschis la ING Bank Cluj.
Instanța se socotește lămurită, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbaterea fondului, potrivit art. 244 N.C.P.C.
Apelantul și reprezentanta petentului intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat și că este de acord ca dezbaterea în fond a procesului să se facă la termenul de astăzi, în conformitate cu prevederile art. 244 alin. 3 N.C.P.C.
Nemaifiind alte cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra apelului, conform prevederilor art.392. N.C.P.C și acordă cuvântul părților.
Apelantul solicită admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta petentului intimat solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, motiv pentru care închide dezbaterile, în baza art.394 N.C.P.C și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria A. I. la data de 19.03.2014 sub nr._, petentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. a chemat în judecată pe intimatul P. M. L., solicitând în principal admiterea contestației, să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită promovate în dosarul de executare nr. 1258/EX/2013 emis de B. Cherșa S., respectiv a somației din data de 27.01.2014 a încheierii executorului judecătoresc continuată odată cu somație, exonerarea de la plata cheltuielilor de executare silită. În subsidiar desființarea parțială a somației și a încheierii executorului judecătoresc în sensul reducerii cheltuielilor de executare, respectiv reducerea onorariului reprezentând consultație constituire dosar, onorariu executorului judecătoresc și contravaloarea transportului.
Prin sentința civilă nr. 1604/2014, Judecătoria A. I. a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., cu sediul în A. I., ., nr. 1, jud. A., în contradictoriu cu intimatul P. M. L., cu domiciliul în localitatea M., nr. 326a, jud. Cluj și în consecință:
A anulat somația mobiliară din data de 27.01.2014 și încheierea din data de 27.01.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare silită emise în dosarul de executare al Biroului Executorului Judecătoresc Cherșa S. nr.1258/EX/2013.
A respins restul capetelor de cerere.
În cauză nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Văzând sentința civilă nr.918/2013 ce a fost pronunțată în dosarul Judecătoriei S. nr._ de la filele 18-19 se constată că a fost admisă plângerea contravențională pe care petentul P. M. L. a formulat-o împotriva procesului verbal . nr._/2013, anulat procesul-verbal, exonerat de la plata amenzii în sumă de 300 lei și obligat intimatul IPJ A. să îi plătească cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.
Prin decizia nr.62/A/2013 de la filele 14-17 a fost respins apelul petentului și intimatului, astfel că sentința civilă nr.918/2013 a devenit titlu executoriu.
Se mai constată că potrivit înscrisurilor de la filele 8 și 11 între părți s-a purtat o corespondență până la începerea executării silite, prin adresa nr.410.538/21.11.2013 contestatorul IPJ A. înștiințând intimatul P. M. L. că a efectuat demersurile necesare pentru achitarea cheltuielilor de judecată, după ce în prealabil prin corespondența electronică înregistrată sub nr.396.055/20.07.2013 intimatul a indicat contestatorului banca – Millennium Bank - și contul în care trebuiau să fie virate două sume, între care și suma de 400 lei conform sentinței civile nr.981/2013.
Văzând copiile extraselor de cont de la filele 9 și 10 se constată că la data de 24.01.2014 contestatorul a dispus efectuarea plății sumei de 400 lei în contul deschis la Millennium Bank, iar în data de 28.01.2014 i s-a comunicat că acest cont fost închis.
Potrivit ordinului de plată nr.562 de la fila 27 la data de 14.03.2014 contestatorul a virat suma de 400 lei în contul biroului executorului judecătoresc.
Intimatul a depus întâmpinare – fila 33 - prin care a susținut că IPJ A. este în eroare sau încearcă o diversiune, deoarece la data de 14.08.2013 l-a înștiințat că urmează să facă plata într-un alt cont ce a fost deschis la ING Bank Cluj, alăturând și o corespondență electronică în acest sens – fila 35 –, despre care nu există vreo dovadă că a fost recepționată de către contestator.
Pentru soluționarea contestației instanța a dispus comunicarea în copie a înscrisurilor din dosarul Biroului Executorului Judecătoresc Cherșa S. nr.1258/2013 – filele 45-60 – și constată că la data de 16.12.2013 a fost înregistrată o cerere a intimatului pentru începerea executării – fila 60.
La data de 27.01.2014 B. Cherșa S. emite o somație mobiliară – fila 47 - prin care contestatorul este invitat ca în termen de o zi să plătească suma totală de 1.051,40 lei, reprezentând 400 lei sumă datorată conform titlului executoriu și 651,40 lei cheltuieli de executare, cea din urmă sumă fiind stabilită prin încheierea din data de 27.01.2013 – fila 48.
Din dosarul execuțional mai rezultă că la data de 19.12.2013 B. Cherșa S. a cerut instanței de judecată încuviințarea executării silite – fila 50 -, iar prin încheierea nr.5257/CC/2013 ce a fost pronunțată în dosarul Judecătoriei A. I. nr._ s-a admis cererea și a fost încuviințată începerea executării silite – fila 49.
Deoarece I. Județean de Poliție A. este o instituție publică, pentru soluționarea contestației instanța reține că prin OG nr.22/2002 legiuitorul a dispus:
Art.1
„(1) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
Art.2
„Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Art.3
„În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Două sunt concluziile care se desprind din textele de lege menționate.
1. Prima concluzie.
Deși instanța înțelege dorința intimatului de a recupera suma de 400 lei plătită cu titlu de cheltuieli de judecată, deținând în acest sens un titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr.918/2013, nu se poate trece cu vederea peste aspectul că legiuitorul a dispus prin art.3 că executarea silită împotriva instituțiilor bugetare se poate face doar dacă acestea nu își îndeplinesc obligațiile de plată în termenul stabilit de art.2, respectiv în termenul de 6 luni în care sunt ținute să facă demersuri pentru a obține sumele necesare, iar acesta începe să curgă de la data la care au primit somația de plată de la autoritățile cu competențe în efectuarea actelor de executare silită.
Prin urmare, transpunând dispozițiile legale menționate în prezenta cauză termenul de 6 luni ar trebui să curgă de la data la care B. Cherșa S. a comunicat contestatorului somația mobiliară, dar în legătură cu acest aspect, deși în exercitarea rolului activ instanța a cerut copia întregului dosar execuțional, din înscrisurile transmise nu poate să rețină data la care somația a fost comunicată și recepționată.
Cu toate acestea, deoarece contestatorul nu a contestat comunicarea, în lipsa dovezilor, instanța a considerat că termenul de 6 luni a început să curgă de la data de 27.01.2014, dată la care a fost emisă somația mobiliară, astfel că efectuarea plății sumei de 400 lei la data de 14.03.2014 apare ca fiind făcută în cadrul termenului prevăzut de lege.
2. A doua concluzie.
Parcurgerea dispozițiilor din cuprinsul art.2 permite instanței să constate existența unui mecanism special de executare a creanțelor pe care le au instituțiile bugetare, compus din două etape.
Într-o primă etapă, legiuitorul lasă instituțiilor bugetare posibilitate de a executa de bunăvoie obligațiile de plată, aspect care rezultă din redactarea primei părți a textului, în care se menționează: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri”.
Analiza în continuare a textului permite sesizarea existenței unei a doua etape, care începe în momentul în care creditorii constată că instituțiile bugetare nu înțeleg într-un termen rezonabil să onoreze de bunăvoie prin plată titlurile executorii, când se pot adresa autorităților competente pentru a începe executarea silită, iar din momentul în care debitorii primesc somația au la dispoziție un interval de timp de 6 luni pentru a efectua demersurile în vederea obținerii fondurilor necesare.
Este adevărat că legiuitorul nu indică un interval de timp în care instituția bugetară debitoare ar putea să facă de bunăvoie plata, dar acest lucru nu exclude posibilitatea ca într-un interval de timp rezonabil să își onoreze obligația fără a fi necesară vreo somație.
Văzând adresa contestatorului nr.410.538/2013 de la fila 8 se constată că a doua zi, după ce la data de 20.11.2013 sentința civilă nr.918/2013 a rămas definitivă prin respingerea apelurilor, respectiv la data de 21.11.2013, a înștiințat intimatul că efectuează demersurile necesare pentru a plăti cheltuielile de judecată, or cu toate acestea la data de 16.12.2013 a fost înregistrată cererea de începere a executării silite la Biroul Executorului Judecătoresc Cherșa S..
Prin urmare, câtă vreme cu bună știință intimatul nu a înțeles să aștepte, așa cum indică legiuitorul, ca într-un interval de timp rezonabil debitorul să obțină fondurile necesare pentru a plăti cheltuielile de judecată și a demarat procedura execuțională, contestatorul nu poate să fie acuzat că a acționat cu rea – credință și obligat la plata vreunor cheltuieli de executare.
Indicarea inițială a contului de către intimat la Millennium Bank la data de 20.07.2013 și apoi înștiințarea din data de 14.08.2013 în legătură cu deschiderea unui alt cont la ING Bank Cluj sunt aspecte nerelevante.
Se ajunge la o astfel de concluzie deoarece legiuitorul permite unităților bugetare să efectueze de bunăvoie plata creanțelor care sunt stabilite prin titlurile executorii, iar intervalul de timp scurs de la data la care hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă până la data de care s-au obținut fondurile necesare este unul rezonabil.
Față de cele ce preced, în temeiul art.711 din codul de procedură civilă contestația la executare a fost admisă în parte, fiind anulate în întregime somația din data de 27.01.2014 și încheierea din data de 27.01.2013 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare.
Somația a fost anulată deoarece există dovada că suma de 400 lei datorată cu titlu de cheltuieli de judecată în dosarul Judecătoriei S. nr._ a fost virată în contul executorului judecătoresc la data de 14.03.2014.
În privința cheltuielilor de executare ce au fost stabilite prin încheierea din data de 27.01.2013, de vreme ce contestatorul a înștiințat intimatul chiar a doua zi după ce sentința civilă nr.918/2013 a rămas definitivă că a efectuat de bunăvoie demersuri pentru obținerea fondurilor necesare, acesta din urmă nu era îndreptățit să declanșeze procedura de executare silită, iar dacă totuși s-a adresat cu o astfel de cerere trebuie să suporte cheltuielile pe care le-a făcut.
Pe de altă parte, în culpă se află și executorul judecătoresc, căruia îi revenea obligația să respecte termenul de 6 luni stabilit de legiuitor pentru ca instituțiile publice să efectueze demersurile în vederea obținerii sumelor necesare pentru plata creanțelor stabilite prin titlurile executorii.
Or, se constată că prin somația mobiliară executorul judecătoresc în loc să acorde un termen de 6 luni prevăzut de lege a stabilit un termen de o zi în care contestatorul era invitat să facă plata, termen indicat cu nesocotirea dispozițiilor legale.
Deoarece în contestația la executare s-a cerut anularea tuturor actelor de executare silită din dosarul de executare nr.1258/EX/2013, cu indicarea expresă a somației din data de 27.01.2014 și a încheierii executorului judecătoresc, instanța s-a considerat investită și cu analizarea restului de acte și forme de executare.
Văzând copia dosarului de executare nr.1258/2013 de la filele 45 și urm. și de la filele 63 și urm. s-a mai constatat și existența unei cereri de încuviințare a executării silite din data de 16.12.2013 și unei încheieri din aceeași dată de admitere și de înregistrare a cererii de executare silită în registrul general de deschidere a procedurii de executare silită, forme de executare care nu produc efecte juridice în ce îl privește pe contestator, fiind simple acte cu caracter tehnic efectuate pentru a da curs cererii intimatului de începere a executării silite, motiv pentru care contestația la executare în ce le privește a fost respinsă.
Deși intimatul a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată instanța nu a dispus în acest sens, deoarece prin raportare la dispozițiile art.1-3 din OG nr.22/2002 acesta nu se află în culpă procesuală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul P. M. L., solicitând admiterea apelului, casarea sentinței și transmiterea cauzei spre rejudecare, acordarea cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale, în subsidiar să fie judecată cauza și să fie respinsă acțiunea contestatoarei.
În expunerea de motive a arătat următoarele:
În fapt, instanța a anulat somația pe motiv că „există dovada că suma de 400 lei datorată de contestator a fost virată în contul executorului judecătoresc la data de 14.03.2014.
În mod nelegal a luat instanța această hotărâre deoarece în condițiile în care anterior primirii somației, contestatorul a deținut suma de 400 lei cu destinația plății creanței sale, nu există nici o rațiune și prevedere legală prin care somația să fie anulată, este de notorietate faptul că dacă există fondurile pentru plata unei creanțe aceasta trebuie plătită imediat.
În vederea recuperării creanței nu este necesar a parcurge nici o altă etapă suplimentară, orice întârziere în executarea unui titlu executoriu ar putea duce la încălcarea art. 6 din CEDO, de ce un termen de 6 luni de demersuri și apoi un termen nedefinit pentru plata efectivă.
În cauză contestatorul a dovedit că la data primirii somației – 27.01.2014 – deținea suma de 400 lei necesară plății, dovadă depusă chiar de contestator la dosar și anexată la prezenta, dovadă prin care a achitat suma de 400 lei în contul bancar al Băncii Millenium la data de 24.01.2014, deci deținea această sumă cu destinația intimatului.
Legat de prevederile OG 22/2002, nu s-a produs nici o ilegalitate, întrucât termenul de grație de 6 luni devine incident în situația în care executarea creanței stabilite prin titlu executoriu nu începe sau nu continuă in cauza lipsei de fonduri, aspect ce este supus probațiunii, potrivit Codului de procedură civilă.
Contestatorul este în culpă în ce privește contul în care a virat banii, intimatul a notificat petentul la data de 14.08.2013 și solicita ca suma de 400 lei, corespunzătoare dosarului civil nr._ să fie achitată în contul RO74INGB_8450 deschis la ING Bank Cluj, deoarece contul comunicat anterior nu era valabil, dovada fiind la dosar.
D. în situația în care contestatorul vira banii în contul comunicat de intimat, sau consemna această sumă de bani într-un cont bancar înainte de primirea somației se putea vorbi de exonerarea contestatorului de la plata cheltuielilor făcute după efectuarea plății.
Este lipsit de relevanță faptul că, contestatorul pretinde că a comunicat intimatului intenția de a efectuat plata, atâta timp cât nu a dovedit acest fapt, e de notorietate că orice afirmație trebuie probată, iar la dosar nu există nici o probă în acest sens, aspect pe care instanța de fond l-a ignorat, soluția în cauză fiind nelegală.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Verificând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată că apelul de față este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii se face potrivit dispozițiilor OG nr. 22/2002 care reglementează într-adevăr două etape, respectiv etapa executării de bună – voie a creanțelor stabilite prin titluri executorii într-un termen rezonabil și etapa executării silite în cadrul căreia instituția bugetară are la dispoziție un interval de timp de 6 luni de la comunicarea somației de către executorul judecătoresc pentru a efectua demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare.
În ce privește modalitatea de punere în executare a obligațiilor stabilite în sarcina instituțiilor publice prin titluri executorii, art. 1 din OG 22/2002 stabilește că toate creanțele se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, sens în care art. 4 instituie în sarcina ordonatorilor principali de credite obligația de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăților.
În condițiile în care, potrivit alin. 2 al art. 1 din OG 22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru cheltuieli de organizare, funcționare și de personal pentru care au fost înființate, este evident că la momentul rămânerii definitive a sentinței civile nr. 918/2013 ce constituie titlu executoriu în cauză, intimata nu deținea în bugetul propriu sumele necesare plății acestei creanțe, executarea de bună – voie presupunând obținerea în prealabil a fondurilor de la ordonatorul principal de credite.
Prin urmare, intimata a demarat demersurile pentru executarea de bună – voie într-un termen mai mult decât rezonabil, conform înscrisului depus la fila 8 din dosarul instanței de fond – executare care nu se poate efectua însă decât cu respectarea dispozițiilor art. 1 din OG nr. 22/2002 în ce privește procedura de alocare a sumelor necesare în bugetul propriu.
În aceste condiții, câtă vreme apelantul a fost notificat în legătură cu intenția intimatului de executare de bună – voie a obligației stabilită în sarcina sa și de demararea procedurilor pentru efectuarea plății în condițiile legii și totuși a declanșat procedura executării silite împotriva instituției bugetare, acesta este ținut de termenele și condițiile impuse de OG 22/2002, respectiv de termenul de 6 luni de la primirea somației de plată din partea executorului judecătoresc în interiorul căruia intimata debitoare avea obligația de a efectua plata.
Cum intimata s-a conformat, efectuând plata valabilă la 14.03.2014 – în interiorul termenului prevăzut de lege – în mod corect s-a dispus de către instanța de fond anularea somației și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare.
În ce privește apărarea apelantului conform căreia la momentul comunicării somației de plată intimata nu se afla în ipoteza reglementată de art. 2 din OG 22/2002 întrucât deținea fondurile necesare plății, nu poate fi reținută pentru următoarele considerente:
Prevederile OG 22/2002 condiționează beneficiul termenului de 6 luni de lipsa fondurilor necesare pentru executarea de bună – voie a obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor bugetare.
Ori, în speță, lipsa fondurilor trebuie analizată la momentul declanșării executării silite de către creditor respectiv la data de 16.12.2013, pentru a analiza reaua – credință a debitorului ori culpa acestuia în generarea cheltuielilor de executare ocazionate de procedura execuțională.
Sub acest aspect, în cauză nu s-a făcut dovada că la acel moment, debitorul contestator deținea fondurile necesare plății, în schimb s-a făcut dovada că intimatul creditor a fost notificat în termen mai mult decât rezonabil – la o zi după rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 918/2013 – despre demersurile pentru obținerea creditului bugetar necesar plății de bună – voie, cu respectarea procedurii de alocare a fondurilor prevăzută de OG 22/2002, context în care cheltuielile de executare efectuate de creditor nu-i pot fi imputate.
Pe de altă parte, după obținerea fondurilor, debitorul a efectuat plata – chiar dacă într-un cont greșit – înainte de a i se comunica actele de executare, respectiv somația de plată, ceea ce exclude culpa acestuia ori intenția de tergiversare a plății, cu precizarea că în lipsa dovezilor de comunicare din dosarul execuțional, somația se consideră comunicată la data înregistrării la debitor, respectiv 10.03.2014.
Față de considerentele expuse, Tribunalul apreciază apelul de față ca nefondat, urmând a-l respinge ca atare în baza art. 480 din noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimatul P. M. L. împotriva sentinței civile nr. 1604/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3.03.2015.
Președinte, D. G. | Judecător, M. P. | |
Grefier, A. V. |
Red. G.D:
Tehnored. A.V. 4 ex.
A.V. 8 mai 2015
Judecător fond: F. S. C.
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 191/2015. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Sentința nr. 709/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
