Partaj judiciar. Sentința nr. 503/2015. Tribunalul ALBA

Chiar dacă martora declară că nu poate să indice care a fost contribuția tatălui reclamantei și cu ce sume de bani a împrumutat părțile, aceste aspecte nu sunt de natură să excludă o astfel de contribuție, cu atât mai mult cu cât potrivit aceluiași martor până la edificarea casei părțile au locuit la părinții reclamantei care au suportat toate cheltuielile de întreținere.

Aceeași stare de fapt rezultă și din declarația martorului B. P. de la fila 265: „tatăl reclamantei a contractat un credit pentru construirea casei”, „construcția a început după ce părțile s-au căsătorit, iar pentru a ajuta la edificare, tatăl reclamantei a contractat succesiv două credite la care și în prezent plătește ratele”.

Potrivit aceluiași martor „părinții reclamantei au contribuit cu muncă și sume de bani la edificarea casei. Tatăl reclamantei lucra la S.C. Pomponio de unde trimetea mașini cu materiale de construcții a căror contravaloare cunosc că o suporta. Până la edificarea casei, părțile au locuit la părinții reclamantei”.

Chiar dacă acest martor afirmă că tot ceea ce a declarat cunoaște din spusele tatălui reclamantei, câtă vreme declarația acestuia se coroborează cu declarația martorei M. M. acest aspect nu constituie un motiv pentru înlăturarea declarației.

La fila 264 se află declarația martorului M. C., propus de către pârât, din care instanța a reținut că turnarea fundației și ridicarea zidurilor pentru primul nivel au avut loc înaintea încheierii căsătoriei, însă nu cunoaște aportul părțile deoarece: „părțile nu mi-au spus cum au contribuit la edificarea lui, știu doar că pârâtul reclamant reconvențional a avut venituri substanțiale”.

Martorul mai declară: „Nu sunt sigur, dar cred că la turnarea fundației a participat și tatăl reclamantei” și „Știu că până la edificare în parte a construcției, părțile au locuit în apartamentul părinților reclamantei”.

Declarația acestui din urmă martor se coroborează cu declarațiile martorilor M. M. și B. P., toate reprezentând dovezi în sensul că la edificarea imobilului a contribuit și familia reclamantei, chiar dacă turnarea fundației a început înainte de căsătorie.

Un loc aparte îl ocupă martorul I. M. propus de pârât (nașul acestuia cu actuala soție) – filele 245-246 - care după ce în prima parte a declarației a susținut: „nu știu dacă părinții reclamantei au contribuit în vreun fel la construirea casei”, în a doua parte declară: „am văzut când pârâtul a edificat fundația dar atât înainte cât și după căsătorie nu pot să indic care dintre părți și cu cât a contribuit la edificarea casei”, „Știu că terenul a fost cumpărat din banii pârâtului precum și o parte din materialele de construcție dar pentru restul nu pot să indic cine a suportat cheltuielile”.

Martorul continuă în aceeași notă caracterizată prin relatări ezitante și mai ales contradictorii, ceea ce duce la concluzia că fie nu cunoaște realitatea fie nu dorește să spună adevărul, astfel că după ce afirmă: „O astfel de contribuție a existat și din partea părinților reclamantei”, adaugă: „Consider că câtă vreme așa cum am arătat, doar pârâtul realiza venituri, acesta a contribuit la edificarea construcției”, pentru ca în final din nou să revină și să susțină: „nu știu dacă părțile au fost ajutate de părinții reclamantei”.

Declarația martorului I. M. a fost înlăturată deoarece se observă că nu reprezintă o relatare a unor stări de fapt pe care le-a constatat personal sau despre care a auzit din relatările altor persoane, ci apare ca o sumă de concluzii și aprecieri personale.

În privința bunurilor mobile pârâtul nu a contestat existența acestora, calitatea lor de bunuri comune sau valorile propuse de către reclamantă.

Pentru considerentul că din probele de la dosar atât în cazul bunului imobil cât și în cazul bunurilor mobile nu rezultă o contribuție diferențiată de 95% pentru pârâtul – reclamant reconvențional și de 5% pentru reclamanta – pârâtă reconvențional, făcând aplicarea art.66 al.2 din Legea nr.71/2011 și văzând dispozițiile art.667, art.670 și art.676 din Codul civil instanța a reținut o contribuție egală a părților.

Cererea pârâtului – reclamant reconvențional de a i se reține o contribuție diferențiată pentru motivul că a avut venituri substanțiale, iar în timpul căsătoriei reclamanta nu a lucrat decât perioade mici de timp, intervale în care a avut venituri egale cu venitul minim pe economie nu pot să fie primite, deoarece nu se poate omite contribuția reclamantei în întreținerea familiei și chiar dacă la filele 112-165 se află copii ale unor ordine de deplasare și după pașaportului pârâtului, iar la filele 247-250 copii ale carnetului de muncă acestea nu fac dovada unor venituri deosebit de consistente care să ducă reținerea unei contribuții diferențiate, cu atât mai mult cu cât din declarațiile martorilor rezultă că părinții reclamantei au contribuit cu sume de bani, cu materiale și mijloace de transport a căror costuri le-au suportat, cu muncă la edificarea construcției și chiar au găzduit părțile pe perioada cât au ridicat construcția, suportând cheltuielile de întreținere, astfel că ar fi inechitabil să se rețină cote diferențiate de contribuție.

Pe de altă parte, munca în gospodărie a reclamantei este tot atât de importantă ca și veniturile pe care le-a realizat pârâtul, iar faptul că nu a avut decât un loc de muncă pentru perioade limitate de timp și că a realizat venituri din salariu la nivelul minim pe economie nu poate să fie privit ca o intenție a acesteia de a nu munci și de a se sustrage astfel de la îndatoririle privind contribuția la întreținerea familiei.

Față de cele ce preced, văzând dispozițiile art.676 și art.680 din Codul civil, în temeiul art.673⁵ și art.673⁹ din codul de procedură civilă instanța a admis capetele 1 și 2 de cerere din acțiunea principală, precum și capetele 2 și 3 de cerere din acțiunea reconvențională și a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit în cote egale de contribuție următoarele bunuri în valoare totală de 365.660 lei:

- imobilul casă S+P+E situat administrativ în A. I. – Micești, ., jud. A., înscris în Cf nr._ A. I. (nr. Cf vechi 2088 Micești), nr. top. 383/1/5/3/2/3/1, compusă din living, bucătărie, baie, hol și casa scării la parter, 3 dormitoare, baie și hol la etaj, pivniță, magazie, camera centralei termice și hol la subsol în valoare de 348.000 lei;

- mobilă de bucătărie cu masă și scaune în valoare de 3.000 lei;

- mobilă pentru camera copilului în valoare de 3.000 lei;

- mobilă de dormitor în valoare de 4.000 lei;

- televizor Samsung în valoare de 1.500 lei;

- colțar living în valoare de 2.500 lei;

- mașină de spălat în valoare de 1.200 lei;

- două servicii de masă în valoare de 300 lei;

- trei covoare în valoare de 1.500 lei;

- două lenjerii de pat în valoare de 250 lei;

- pahare în valoare de 200 lei;

- prosoape în valoare de 200 lei;

- o parte socială care compune capitalul S.C. Mig Construct Service SRL în valoare de 10 lei.

La stabilirea valorii imobilului care formează masa supusă partajului s-au avut în vedere concluziile expertului C. S. din raportul de expertiză tehnică judiciară de la filele 348-351, în legătură cu care părțile nu au formulat obiecțiuni, iar din valoarea totală de circulație a imobilului de 518.000 lei s-au scăzut 167.000 lei care reprezintă valoarea de circulație a terenului, în legătură cu care reclamata nu a formulat pretenții la partaj (fila 237), precum și sumele de 1.500 lei reprezentând contravaloarea materialelor și manoperei pentru lucrările de introducere a gazului metan și de alimentare cu apă.

La stabilirea loturilor instanța a avut în vedere cererea pârâtului – reclamant reconvențional din concluziile scrise ca în lotul ce-i revine să fie cuprinse toate bunurile care se află în posesia sa și susținerile din întâmpinare (fila 51 pct.2) în sensul că în posesia reclamantei - pârâtei reconvenționale se află cele două servicii de masă, cele trei covoare, paharele și prosoapele, în legătură cu care aceasta nu a făcut dovada contrară.

Față de cele ce preced, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor comune prin formarea a două loturi:

Lotul nr.1, pentru reclamanta - pârâtă reconvențional C. M. T., care a cuprins următoarele bunuri mobile, în valoare totală de 2.200 lei:

- două servicii de masă în valoare de 300 lei;

- trei covoare în valoare de 1.500 lei;

- pahare în valoare de 200 lei;

- prosoape în valoare de 200 lei.

Lotul nr.2, pentru pârâtul - reclamant reconvențional B. G., care a cuprins următoarele bunuri, în valoare totală de 363.460 lei:

- imobilul casă S+P+E situat administrativ în A. I. – Micești, ., jud. A., înscris în Cf nr._ A. I. (nr. Cf vechi 2088 Micești), nr. top. 383/1/5/3/2/3/1, compusă din living, bucătărie, baie, hol și casa scării la parter, 3 dormitoare, baie și hol la etaj, pivniță, magazie, camera centralei termice și hol la subsol în valoare de 348.000 lei;

- mobilă de bucătărie cu masă și scaune în valoare de 3.000 lei;

- mobilă pentru camera copilului în valoare de 3.000 lei;

- mobilă de dormitor în valoare de 4.000 lei;

- televizor Samsung în valoare de 1.500 lei;

- colțar living în valoare de 2.500 lei;

- mașină de spălat în valoare de 1.200 lei;

- două lenjerii de pat în valoare de 250 lei;

- o parte socială care compune capitalul S.C. Mig Construct Service SRL în valoare de 10 lei.

Pentru egalarea loturilor în temeiul art.673⁵ al.2 din Codul civil a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei sultă în sumă de 180.630 lei.

Capătul 7 de cerere din acțiunea principală de a sista comunitatea de bunuri prin atribuirea lor în natură în totalitate pârâtului a fost respins, instanța apreciind că este echitabil să formeze loturile din bunurile pe care părțile le dețin și le folosesc, cu atât mai mult cu cât nu s-a cerut o expertiză pentru a stabili starea lor și valoarea de circulație actuală.

În lipsa dovezilor, capătul 1 de cerere din acțiunea reconvențională a fost respinsă neputându-se reține o contribuție diferențiată pentru considerentele ce au fost arătate.

S-a admis capătul 2 de cerere din acțiunea reconvențională în privința solicitării ca în lotul pârâtului – reclamant reconvențional să fie cuprinsă și partea socială de 5% pe care pârâta reconvențională o deține în S.C. Mig Construct Service SRL, deoarece în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr.31/1990 societățile comerciale se constituie prin asociere, iar din interpretarea art.202 din aceeași lege părțile sociale pot să fie transmise între asociați, ceea ce presupune existența acordul din partea asociatului care dorește să transmită, or potrivit pct.4 din concluziile scrise ale reclamantei - pârâtă reconvențional rezultă că este de acord cu cesionarea, manifestare de voință căreia instanța este obligată să îi dea curs.

Văzând poziția pârâtului de la pct.3 din întâmpinarea de la fila 51 prin care recunoaște efectuarea unor lucrări de investiții și nu contestă cota egală de contribuție, instanța a constatat că în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție, părțile au efectuat următoarele lucrări de investiții la imobilul casă S+P+E situat administrativ în A. I. – Micești, ., jud. A.:

- lucrări de introducere a gazului metan, materiale și execuție, în valoare de 1.500 lei;

- lucrări de alimentare cu apă, materiale și execuție, în valoare de 1.500 lei;

- achiziționat centrală termică în valoare de 3.000 lei.

Valorile de câte 1.500 lei pentru lucrările de introducere a gazului metan și de alimentare cu apă corespund constatărilor expertului C. S. din raportul de la fila 351, nefiind contestate de către părți.

Este adevărat că expertul nu a procedat la stabilirea valorii actuale de circulație a centralei termice susținând că la data expertizării era defectă urmare înghețului, dar cum imobilul construcție se află în posesia pârâtului, deci în paza și grija acestuia, acesta trebuie să suporte consecințele defectării, reclamanta neavând vreo vină în acest sens.

În privința valorii, în lipsa unor înscrisuri care să facă dovada prețului cu care a fost achiziționată centrala, instanța a avut în vedere poziția pârâtului care prin întâmpinarea de la fila 51 – pct.3 a recunoscut achiziționarea acesteia cu suma de 3.000 lei.

În consecință, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 3.000 lei reprezentând contravaloarea investițiilor și 3.000 lei contravaloarea centralei termice.

Potrivit actului constitutiv și actului constitutiv actualizat de la filele 80-92 și 93-103 și văzând actul adițional și contractul de cesiune de la filele 104 și 105-106 instanța nu a putut să constate că în timpul căsătoriei părțile au înființat societatea comercială S.C. Mig Construct Service SRL, din înscrisurile menționate reieșind că societatea comercială a fost înființată la data de 20.06.2005 prin asocierea pârâtului cu numitul T. F. A., fiecare având câte 10 părți sociale, iar urmare faptului că la data de 14.08.2006 asociatul T. F. A. s-a retras din societate a cesionat o parte socială reclamantei și 9 părți sociale pârâtului, astfel că reclamanta a devenit asociat.

De asemenea, văzând cartea de identitate de la fila 73, certificatul de înmatriculare de la fila 229, nota de recepție și constatare diferențe nr.15/30.03.2011 de la fila 230, contractul de vânzare-cumpărare de la fila 201 și contractul de leasing de la filele 202-207 și 217-228 s-a constatat că buldoescavatorul Cartepillar a fost achiziționat de către S.C. Mig Construct Service SRL la data de 30.03.2011 și nu de către părți ca persoane fizice, iar autoutilitara basculantă IVECO este deținută tot de către aceeași societate în baza unui contract de leasing ce a fost încheiat cu AFIN Leasing IFN SA.

Față de cele constatate s-a respins capătul 4 de cerere și parte din capătul 7 de cerere prin care în legătură cu aceste bunuri se solicită partajul.

Văzând certificatul de înmatriculare și factura de la filele 71-72, precum și răspunsul pârâtului la întrebarea nr.10 din interogator – fila 241 - instanța a constatat că autoturismul marca Peugeot a fost achiziționat în leasing de S.C. Mig Construct Service SRL, iar nu de către părți și apoi înstrăinat la data de 14.12.2011 către numitul C. C..

Nu s-a putut reține nici susținerea că pârâtul a înstrăinat ca persoană fizică autoturismul, deoarece văzând factura de la fila 72, art.14 din Actul constitutiv actualizat de la fila 102 și certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul A. de la fila 11 s-a reținut că la data vânzării pârâtul a dispus asupra transferului dreptului de proprietate în calitate de administrator al S.C. Mig Construct Service SRL, motiv pentru care capetele de cerere 5 și 8 de cerere din acțiunea principală urmează să fie respinse.

Susținerile reclamantei în sensul că se impune ca în masa supusă partajului să fie incluse și buldoescavatorul Cartepillar, autoutilitara basculantă IVECO și autoturismul marca Peugeot pentru motivul că au fost dobândite în timpul căsătoriei și tot în timpul căsătoriei au fost dobândite și părțile sociale, astfel că ar exista o cotă de contribuție egală la dobândire nu pot să fie primite deoarece societățile comerciale cu răspundere limitată sunt persoane juridice iar patrimoniul le aparține în exclusivitate.

Din dispozițiile Legii nr.31/1990 reiese că legiuitorul distinge între patrimoniul societăților comerciale și patrimoniile fiecărui asociat sau acționar, aceștia neavând nici un drept asupra bunurilor societății, ci doar un drept de creanță față de societate, respectiv dreptul la dividende, un drept de creanță pentru părțile sociale în cazul retragerii din societate a cărui mărime se stabilește pe cale convențională sau în baza unei expertize sau un drept la activul net în cazul dizolvării și lichidării societății.

Pe de altă parte, cu excepția buldoescavatorului Cartepillar care se află în patrimoniul societății, celelalte două bunuri nu au un astfel de regim, autoutilitara basculantă IVECO fiind deținută în leasing iar autoturismul marca Peugeot a fost înstrăinat.

Deși reclamanta nu a făcut vreo dovadă în sensul că un covor, un fier de călcat și o masă de călcat care se află în posesia pârâtului ar fi bunuri proprii și ar avea o valoare de 500 lei, respectiv 300 lei, prin întâmpinarea depusă – fila 52 pct.6 - pârâtul a recunoscut existența și valoarea acestora, însă a precizat că la data de 09.04.2012 i-a remis reclamantei covorul prin intermediul firmei de curierat Cargus, depunând factura și avizul de expediție (fila 74) și s-a declarat de acord ca reclamanta să vină și să intre în posesia restului de lucruri.

Luând act de poziția pârâtului și în lipsa unor dovezi, instanța a admis capătul 6 de cerere și în parte capătul 9 de cerere, a constatat că din masa bunurilor supuse partajului nu fac parte un covor în valoare de 500 lei, un fier de călcat și o masă de călcat în valoare de 300 lei și să oblige pârâtul să predea reclamantei bunurile personale constând într-un fier de călcat și o masă de călcat în valoare totală de 300 lei, iar în cazul în care nu mai există să-i plătească contravaloarea acestora.

Deoarece pârâtul a căzut în pretențiile ce au avut ca obiect constatarea unei cote de contribuție de 95% și partajul prin raportare la o astfel de contribuție, în temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 a fost obligat să plătească statului suma de 4.420,50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă capetelor 1-3 de cerere din acțiunea principală, pentru care la cererea reclamantei prin încheierea de ședință din data de 15.04.2013 s-a admis solicitarea de ajutor public judiciar și a fost scutită de la plată (3.000 lei+529,50 lei+891 lei).

Cum restul capetelor de cerere din acțiunea principală pentru care s-a calculat o taxă de timbru în sumă de 6.586,19 lei și s-a acordat ajutorul public judiciar fie au fost respinse, fie pârâtul s-a declarat de acord cu admiterea urmează ca instanța să facă aplicarea art.19 al.1 din OUG nr.51/2008 și s-a constatat că rămân în sarcina statului.

Respins fiind capătul de cerere din acțiunea reconvențională prin care s-a contestat valoarea bunurilor de împărțit, pârâta reconvențională nu a fost obligată la plata taxei de timbru în favoarea reclamantului reconvențional.

Deoarece expertiza de evaluare a imobilului construcție și a investițiilor făcute profită ambelor părți, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei 350 lei cheltuieli de judecată reprezentând jumătate din onorariul de expert.

Cheltuielile de judecată cu plata onorariilor de avocat au fost compensate.

Împotriva acestei sentinței a declarat apel pârâtul reclamant reconvențional B. G., solicitând ca:

- prin decizie civilă, dată în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă de la 1865, să fie schimbată în parte sentința civilă nr. 503/05.03.2014 a Judecătoriei A. lulia, pronunțată în dosarul nr._ și drept consecință:

- să se înlăture constatarea că în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție, părțile au efectuat lucrări de investiții la imobilul casă S+P+E, situat administrativ în A. lulia - Micești, . G, jud. A. constând din introducerea gazului metan, materiale și execuție, în valoare de 1 500 lei, lucrări de alimentare cu apă, materiale și execuție, în valoare de 1 ^500 lei, am achiziționat o centrală termică în valoare de 3.000 lei, precum și obligarea mea de a-i plăti reclamantei suma de 3.000 lei reprezentând cota de 1/4 parte din contravaloarea acestor lucrări de investiții și a centralei termice;

- să se stabilească faptul că la dobândirea bunurilor comune în valoare totală de 368.660 lei reclamantul are o cotă de contribuție de 95% -reprezentând suma de 350.227 lei, iar pârâta reconvențională are o cotă de contribuție de 5% - reprezentând suma de 18.433 lei;

- să fie obligat să plătesc pârâtei reconvenționale sultă în sumă de 16.233 lei;

- să fie înlăturată obligarea sa de la plata în favoarea statului a sumei de 4.420,50 lei, reprezentând parte din ajutorul public judiciar constând din scutire de la plata taxei judiciare de timbru.

- să fie compensate integral cheltuielile de judecată făcute în primă instanță;

- să fie menținute în rest prevederile sentinței civile apelate ;

- să fie obligată intimata - pârâtă reconvențională să plătească cheltuielile de judecată din apel

Sentința apelată este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, în motivarea apelului susținându-se următoarele:

Greșit prin sentința recurată prima instanță a constatat că împreună cu reclamanta - intimată în timpul căsătoriei, separat de casa de locuit, a efectuat lucrări de investiții la imobilul casă S+P+E, situat administrativ în A. I. - Micești, . G, jud. A. constând din introducerea gazului metan, materiale și execuție, în valoare de 1.500 lei, lucrări de alimentare cu apă, materiale și execuție, în valoare de 1.500 lei, că am achiziționat o centrală termică în valoare de 3.000 lei și m-a obligat să-i plătească reclamantei suma de 3.000 lei, reprezentând cota de 1/2 parte din contravaloarea acestor lucrări de investiții.

Consideră că aceste lucrări de investiții în valoare totală de 3.000 lei nu trebuiau să fie evidențiate separat, ci trebuiau incluse în valoarea totală a casei de locuit de 351.000 lei, așa cum aceasta a fost stabilită prin raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul C. S..

Or, prima instanță a scăzut din valoarea de 351.000 lei a casei de locuit lucrările de introducerea gazului metan și de alimentare cu apă, stabilind valoarea casei de locuit la 348.000 lei.

Cât privește centrala termică - greșit prin sentința apelată s-a reținut că valorează 3.000 lei și greșit l-a obligat să plătească reclamantei jumătate din această valoare - respectiv suma de 1.500 lei.

Instanța a reținut că reclamantul a recunoscut că a cumpărat-o cu 3.000 lei, însă nu reține și susținerea sa că centrala termică este defectă.

Mai mult instanța a ignorat faptul că în raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul C. S. se consemnează că centrala termică este defectă și nu este evaluată.

Fiind defectă instanța trebuia să rețină că nu are valoare și nu trebuia să o supună partajului judiciar.

Greșit prin sentința apelată instanța a reținut că în timpul căsătoriei cu reclamanta - intimată a dobândit bunuri în valoare totală de 365.660 lei.

Susține că în realitate a dobândit bunuri comune în valoare totală de 368.660 lei, din care: 351.000 lei - casa de locuit; 17.760 lei bunuri mobile plus partea socială de la ." SRL.

Prima instanță a stabilit valoarea de 365.660 lei ca urmare a neincluderii lucrărilor de investiții la casa de locuit în valoare de 3.000 lei, așa cum a arătat mai sus.

c. Greșit prin sentința apelată instanța a reținut că pârâtul și reclamanta - intimată aveau o cotă de contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.

Instanța ajunge la această concluzie prin luarea în considerare a depozițiilor martorilor M. M., B. P. și M. C. și prin înlăturarea depoziției martorului Mea M., precum și a altor probe sau prin ignorarea unor probe, reținând greșit următoarele:

- tatăl reclamantei - intimate a contribuit la edificarea casei de locuit, procurând și plătind balast, ciment și alte materiale de construcție de la . era angajat ;

- tatăl reclamantei - intimate a prestat muncă la ridicarea construcției;

- tatăl reclamantei - intimate a luat două credite, iar banii împrumutați au fost folosiți la construcția casei de locuit;

- după căsătorie și până la mutarea în casa nouă de locuit am locuit la părinții reclamantei - intimate, care au suportat cheltuielile de întreținere;

- deși reclamanta - intimată nu a fost încadrată în muncă, a prestat activitate în gospodărie, ocupându-se de îngrijirea minorei rezultată din căsătorie;

- pârâtul a avut salarii mici, din care nu a putut suporta cheltuielile de edificare a casei de locuit și de procurare a restului bunurilor comune .

Consideră că la dobândirea bunurilor comune pârâtul a avut o cotă de contribuție de 95%, adică valoric de 350.227 lei, iar reclamanta - intimată o contribuție de 5%, adică valoric de 18.433 lei.

Instanța trebuia să înlăture depozițiile martorilor M. M. și B. P. deoarece tot ceea ce au relatat a fost din spusele părinților reclamantei - intimate.

Acești martori nu au perceput direct aspectele relatate, nu au fost prezenți la fața locului unde s-a edificat casa de locuit.

Așa cum rezultă din actele de la dosar, înainte de încheierea căsătoriei, a cumpărat terenul înscris în c.f. nr._ A. - lulia (provenită din conversia de pe hârtie a c.f. nr. 2088 Micești), identificat cu nr. 383/1/5/3/2/3/1 - teren construcții în suprafață de 1.500 mp.

Tot înainte de căsătorie, din venituri proprii, a obținut Autorizația construire a casei de locuit nr. 487/26.07.2001.

Iar până la data căsătoriei, cu contribuție exclusivă, a turnat fundația și a construit primul etaj al casei.

După încheierea căsătoriei a edificat întreaga casă de locuit, care a fost finalizată la data de 19.06.2003, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal de recepție nr.1 la terminarea lucrărilor.

În baza încheierii nr. 4598/25.06.2003, a Adeverinței nr._/2003 eliberată de Primăria municipiului A. - I., s-a notat în cartea funciară și casa de locuit, pe numele pârâtului.

Edificarea casei de locuit s-a făcut așadar în perioada 2001 - 2003, așa cum a stabilit și expertul C. S. în raportul de expertiză tehnica întocmit în cauză.

Cei doi martori pretind că materialele de construcție au fost procurate de tatăl reclamantei de la . acesta lucra în acea perioadă.

Că cei doi martori sunt nesinceri rezultă din următoarele acte depuse la dosar și pe care le anexează în copie:

- Cartea de muncă a lui C. G. - tatăl reclamantei, din care rezultă următoarele: în perioada 18.12._02 a fost în șomaj; în perioada 20.03._04 a lucrat la . . Rezultă că nu a lucrat la .>

- cele 10 facturi și 10 chitanțe eliberate de . A. I. în perioada 29 mai_03, din care rezultă că betonul și mortarul, folosite la casa de locuit, precum și transportul acestora, au fost procurate și plătite de pârât de la această societate. Adică nu au fost procurate de la .>

Nici susținerea acestor martori cum că părinții reclamantei - intimate ar fi luat două credite, iar banii ar fi fost folosiți la edificarea casei în litigiu nu este adevărată.

Reclamanta - intimată nu a depus la dosar copii după contractele de credit cu care să facă dovada împrumutului în perioada 2001 - 2003.

Tatăl reclamantei nu a contribuit cu muncă fizică la edificarea casei de locuit pentru următoarele argumente:

- acesta era încadrat în muncă la . A. I. în calitate de mecanic utilaje și era prezent la serviciu;

- casa de locuit a fost ridicată în roșu de numitul C. V. și a fost tencuită în interior și exterior de către numitul H. S..

Pentru ca instanța de apel să se edifice în legătură cu acest aspect solicită să încuviințeze audierea celor doi martori.

La dosar a depus facturi fiscale și chitanțe cu care a plătit și alte materiale de construcție și manopera respectiv:

- de la . - care a executat și montat tâmplăria din PVC și geam termopan;

- de la . S., de unde a procurat uși și tocuri de uși;

- de la . Servicii" SA Sântimbru, de unde a procurat cărămida (blocurile ceramice);

- de la . A. I., de unde a procurat fierul beton;

- de la ., de unde a procurat tablă zincată.

Consideră că prima instanță greșit a înlăturat depoziția martorului I. M. deoarece acesta nu a făcut declarații ezitante sau contradictorii.

Acest martor a perceput direct modul în care a fost edificată casa de locuit, asistând la executarea unor lucrări.

Mai mult, depoziția acestuia se coroborează cu actele arătate mai sus.

Consideră că prima instanță a interpretat greșit probele de la dosar când a reținut că pârâtul ar fi obținut venituri mici, la nivelul salariului minim pe economie, nefiind în măsură să suport în procent de 95% costul edificării casei de locuit și al procurării restului bunurilor mobile.

Din actele depuse la dosar, precum și din cele anexate, rezultă că pârâtul a fost în permanență angajat în muncă după cum urmează:

- în perioada 1998 - mai 2000 a fost angajat la . ca și conducător auto și a făcut curse regulate pe ruta România - Anglia, România - Irlanda, realizând un venit net lunar de 2.000 mărci germane;

- în perioada mai 2000 - octombrie 2000 a fost angajat la . ca și conducător auto și a făcut curse regulate pe ruta România - Italia, realizând un venit net lunar de 1.200 euro;

- în perioada octombrie 2000 - martie 2005, a fost reangajat la . ca și conducător auto și a făcut curse regulate pe ruta România - Anglia, România - Irlanda, realizând un venit net lunar 1200 euro;

- în perioada septembrie 2005 – august 2006, a fost angajat la . ca și conducător auto și a făcut curse regulate pe ruta România - Anglia, realizând un venit net lunar de 1.200 euro;

- din 2006 - prezent sunt angajat la . SRL în calitate de conducător auto și realizează un venit net lunar de 1.000 lei.

Este adevărat că în carnetul de muncă și în fișele fiscale se consemnează un venit net la nivelul salariului minim pe economie sau apropiat de acest salariu .

Însă pârâtul a beneficiat și de diurnă în euro, așa cum rezultă din ordinele de deplasare și a obținut venituri mult mai mari, așa cum a arătat mai sus.

Acest fapt l-a dovedit și cu depoziția martorului I. M., înlăturată în mod nejustificat de către instanță.

Pentru a dovedi veniturile lunare reale pe care le-a dobândit în perioada 2000 - 2003 solicit să încuviințați audierea martorului M. P. L., cu care a fost coleg de serviciu în acea perioadă.

Pe durata căsătoriei reclamanta a lucrat doar în perioada februarie 2010 – martie 2011 din care 3 luni la . SRL și 8 luni la magazinul Jolidon din Complexul Mall, fiind încadrată cu salariul lunar minim pe economie.

În această perioadă nu a achiziționat nici un bun din cele trecute în acțiunea principală.

În restul perioadei reclamanta nu a lucrat, ocupându-se de îngrijirea minorei B. G. M., născută la data de 26.09.2003.

De pârât s-a ocupat mai puțin deoarece în medie era plecat la lucru în alte localități din țară sau străinătate, circa 27 zile pe lună.

Din veniturile realizate de pârât a întreținut familia și a executat lucrările la casa de locuit, a dobândit bunurile mobile.

Faptul că reclamanta a fost întreținută de pârât rezultă și din fișele fiscale anexate.

Este adevărat că după încheierea căsătoriei și până la terminarea casei de locuit au locuit cu părinții reclamantei însă aceștia nu i-au întreținut. Pârâtul a contribuit la întreținerea familiei sale.

Greșit prin sentința apelată a fost obligat să plătească reclamantei - intimate o sultă în sumă de 180.630 lei.

Consideră că trebuia să-i plătesc o sultă de 16.233 lei, având în vedere următoarele argumente:

- valoarea totală a bunurilor comune este de 368.660 lei;

- cota de contribuție a pârâtei este de 350.227 lei, iar a reclamantei - intimate este de 18.433 lei;

- pârâtului i s-au atribuit bunuri în valoare totală de 366.460 lei (care reprezintă casa de locuit cu investițiile de 3.000 lei, bunuri mobile și partea socială);

- reclamantei - intimate i s-au atribuit bunuri în valoare totală de 2.200 lei (care reprezintă bunuri mobile );

- pentru împlinirea cotei valorice de contribuție a reclamantei trebuie să plătească suma de 16.233 lei;

În sentința apelată instanța face aplicațiunea art. 66 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, art. 667, art. 670, art. 676 și art. 680 din Codul civil și reține contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune.

Cât privește partajul bunurilor comune, face referire la dispozițiile art. 673 indice 5 și art. 673 indice 9 din Codul de procedură civilă.

Consideră că prima instanță a încălcat aceste prevederi legale deoarece în cauză este vorba de o stare de coproprietate în devălmășie, iar cu ocazia sistării acesteia trebuia să stabilească cotele diferențiate la dobândirea masei bunurilor comune, ținând cont de probele administrate în cauză, așa cum a arătat mai sus.

Iar în raport cu aceste cote de contribuție și cu modalitatea de împărțeală a bunurilor comune trebuia să stabilească o sultă mai mică, nu una înrobitoare de 180.630 lei plus 3.000 lei, contribuind astfel la îmbogățirea pe nedrept a reclamantei - intimate.

Greșit prin sentința apelată a fost obligat să plătească statului suma de 4.420,50 lei taxă judiciară de timbru .

Instanța l-a obligat să plătească această sumă deoarece a respins capetele de cerere nr. 1 - 3 din cererea reconvențională privind constatarea contribuției de 95% la dobândirea bunurilor comune și partajarea în raport cu această contribuție, făcând greșit aplicațiunea art. 18 din OUG nr. 51/2008.

Consideră că instanța trebuia să admită aceste capete de cerere și să dispună ca taxa judiciară de timbru de 4.420,50 lei să rămână în sarcina statului.

Greșit prin sentința apelată a fost obligat să plătească reclamantei - intimate suma de 350 lei cheltuieli de judecată.

Consideră că instanța trebuia să compenseze cheltuielile de judecată.

În susținerea apelului anexează actele la care a făcut referire mai sus, pe care solicită să fie reținute ca mijloace de proba.

Prin întâmpinarea formulată la apelul declarat de pârât, intimata reclamantă principală a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală, din următoarele motive:

În ceea ce privește cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune art. 30 din Codul familiei, în vigoare la momentul dobândirii bunurilor, prevede expres că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților. Este evident că această prezumție legală operează și în cazul reclamantei și a apelantului și apreciază că nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză din contră fiind întărită.

Din declarația martorei M. M. (f. 245) reiese că părțile au conviețuit și s-au gospodărit împreună din perioada anterioară căsătoriei locuind efectiv la domiciliul părinților reclamantei, pentru o perioadă de aproximativ 6 ani, lucru confirmat și de martorul I. M., nașul de cununie actual al pârâtului.

De asemenea aceeași martoră a relatat faptul că la edificarea fundației o contribuție majoră a avut-o tatăl reclamantei, care lucrând la . beneficiind de anumite avantaje a procurat betonul și utilajele necesare turnării fundației, contravaloarea acestora fiind achitată de către acesta. De asemenea aceeași martoră confirmă susținerile reclamantei, conform cărora părinții acesteia i-au ajutat cu diverse sume de bani, sume de bani care au fost folosite la edificarea casei. De asemenea aceeași părinți plăteau integral cheltuielile de întreținere pe perioada de 6 ani cât au locuit împreună cu aceștia. Este evident că aceste sume de bani donate reclamantei în calitate de unică fiică au fost folosite în interesul căsătoriei, constituind contribuția acesteia atât la edificarea casei cât și la cheltuielile căsătoriei.

Pârâtul deși a invocat că a lucrat șofer pe camion, efectuând transporturi internaționale de mărfuri și a invocat faptul că a câștigat sume importante de bani nu a făcut dovada cuantumului acestora și nici dacă aceste sume de bani au avut caracter de continuitate, apelantul dovedind că a câștigat în acest timp salariul minim pe economie.

Mai mult susținerea apelantului că ar avea o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, justificat de sumele de bani, obținute cu titlu de salariu, nu are nici o susținere legală. Art. 31 din Codul familiei stabilește limitativ care sunt bunurile proprii ale fiecărui soț, între acestea nefiind inclus salariul obținut de către unul din soți. Este evident că în lipsa unei prevederi legale nu putem aprecia că acest salariu ar fi bun propriu. De altfel chiar practica judiciară și literatura de specialitate s-a cristalizat și a dispus constant în acest sens.

Este evident că atât prin sumele de bani obținute cu titlu de donație de la părinții mei, cât și prin activitatea desfășurată în calitate de casnică, precum și prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, apreciem că în ceea ce privește contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, prezumția legală operează în continuare nefiind răsturnată de nici măcar una din probele administrate în cauză, soluția instanței de fond fiind corectă din acest punct de vedere.

În ceea ce privește casa de locuit este evident că aceasta fiind dobândită în timpul căsătoriei este bun comun al soților.

Chiar dacă anterior căsătoriei a fost edificată fundația, din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorei M. M. și B. P. reiese că părinții reclamantei au contribuit activ la construcția acestei fundații atât cu materiale, respectiv beton pe care l-au achitat, cât și cu muncă atât personală cât și a unor colegi de serviciu ai tatălui reclamantei. Mai mult parte din aceste aspecte sunt confirmate și de martorul M. C. care confirmă că tatăl reclamantei a participat la edificarea fundației.

Apărările apelantului invocate în susținerea punctului de vedere cum că tatăl reclamantei nu ar fi contribuit la edificarea casei, le apreciază nefondate. Tatăl reclamantei a fost angajat atât la Poponio SA cât și la Utilaj Transport SA, societăți comerciale care fac parte din același grup de firme, având asociați și acționari comuni, activitatea acestor societăți comerciale desfășurându-se interdependent.

Mai mult faptul că tatăl reclamantei a fost în perioada 18.12._02 în șomaj nu are nici o relevanță în ceea ce privește construcția casei. Este evident că fiind perioada de iarnă, în sectorul construcțiilor nu s-a lucrat, astfel încât nici lucrările de edificare a casei proprietatea comună a soților au stagnat în perioada de iarna.

Este evident că reclamanta împreună cu pârâtul gospodărindu-ne împreună încă dinainte de încheierea căsătoriei, comportându-ne de altfel ca doi oameni căsătoriți este un argument în plus în susținerea punctului de vedere exprimat de reclamantă.

Mai mult cărămida necesară edificării casei a fost achiziționată conform facturilor depuse de către apelant în intervalul 19.09._01, deci imediat după nunta părților, eveniment care s-a produs la data de 08.09.2001, ceea ce conduce la concluzia rezonabilă că acestea au fost achiziționate cu banii obținuți de soți cu titlu de dar de nuntă. Toate celelalte investiții, finisaje, geamuri termopan și mobilatul casei s-au efectuat în timpul căsătoriei cu banii obținuți fie din salariul apelantului, fie cu bani obținuți de la părinții reclamantei.

În ceea ce privește investițiile la imobilul proprietatea comună constând în instalația de gaz metan (stabilită de expert la valoarea de 1500 lei) instalația de apă potabilă (stabilită de expert la valoarea de 1500 lei) și achiziționarea și montarea centralei termice (valoarea acestei investiții precizată de reclamantă la suma 3000 lei fiind recunoscută de pârât la Interogatoriu) nu au fost contestate de părți motiv pentru care se impunea partajarea lor în modul cum a dispus instanța de fond.

În ceea ce privește probele solicitate a fi administrate, respectiv declarațiile martorilor C. V. și H. S., cu care se încearcă dovedirea modului de edificare a casei, apreciem că sunt inutile soluționării cauzei, fiind audiați suficienți martori propuși atât de către apelant cât și de către reclamantă care să confirme acest aspect.

Raportat la audierea martorului M. P. L., cu care se dorește dovedirea veniturilor lunare, apreciază că această probă este inadmisibilă prin prisma dispozițiilor 1191 Cod civil, astfel încât solicită să se dispună respingerea acestei probe.

În cazul în care se vor încuviința, totuși, probele solicitate de apelant, pentru dovedirea modului de efectuare a lucrărilor la casa de locuit proprietatea comună a soților, solicită în probațiune încuvințarea audierii martorilor H. A. și M. M., martori cu care dorește să dovedească modul de construcție a casei și prin a cărui contribuție a fost edificată.

În apel a fost suplimentată probațiunea cu proba testimonială și înscrisuri.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, Tribunalul reține următoarele:

Imobilul construcție casă situat administrativ în A. I., . G, jud. A. înscris în CF_ A. I. (CF vechi 2088 Micești) cu nr. top. 383/1/5/3/2/3/1, constituie un tot unitar ca bun comun al soților; acesta include și instalația de gaz metan care presupune manoperă pe materiale precum și centrală termină și instalație de alimentare cu apă – materiale și execuție; acestea sunt incorporate în imobil.

Așadar, imobilul casă cu cele două instalații și centrală termică – constituie bun comun al părților (reclamantă și pârât), deci trebuie evidențiat și supus partajului ca întreg, iar nu separat de aceste instalații și centrală termică.

Nu se poate susține că edificatul constituie bun comun, iar aceste instalații și centrala termică ar fi investiții la bunul comun. De fapt, întregul edificiu (cu aceste instalații) constituie o investiție bun comun al soților - părți în cauză – la imobilul teren - bun propriu al pârâtului – reclamant reconvențional.

Nu are nici o relevanță împrejurarea susținută de apelant, potrivit căreia centrala dacă este defectă în prezent nu mai poate fi luată în calcul. Ea va fi avută în vedere întrucât efectiv ea există și a fost achiziționată de soți împreună.

Prin urmare, valoarea acestora se va calcula împreună cu valoarea edificatului, rezultând valoarea totală a acestuia de 351.000 lei care se va supune partajului.

Dar la această sumă se va adăuga și suma de 17.660 lei rezultând o parte socială - bani comuni – la firma . SRL, rezultând o valoare totală de 365.660 lei.

Referitor la cota de contribuție a soților – reclamant și pârât, la dobândirea bunurilor comune, tribunalul constată că probele administrate în cauză converg spre o cotă de contribuție diferențiată a soților la dobândirea bunurilor comune iar nu spre o cotă egală, așa cum greșit a reținut prima instanță.

În această ordine de idei, este de observat că depoziția martorilor luată în considerare de către instanța de fond, potrivit căreia tatăl reclamantei principale ar fi contribuit la edificarea casei de locuit - bun comun supus partajului – procurând și plătind balast, ciment și alte materiale de la construcție de la . era angajat, este contrazisă de înscrisurile din carnetul de muncă al tatălui reclamantului, din care rezultă că acesta a lucrat în perioada 20.03.2002 – 01.04.2003, la . iar în perioada 18.12.2001 – 19.03.2002 a fost șomer. Ori, casa s-a edificat în intervalul 2001-2003 așa cum a stabilit raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expertul judiciar C. S..

De asemenea, există chitanțe și facturi care relevă cumpărarea materialelor de construcții de către apelant de la . A. I. în același inerval.

Probele testimoniale administrate în apel contrazic susținerile unor martori de la instanța de fond, care au declarat că tatăl intimatei ar fi prestat muncă la edificiarea casei.

Nu s-a făcut proba cerută a contractării unor credite de către tatăl intimatei, care să fi fost utilizate la construirea casei.

Nu s-a cuantificat în nici un fel și nu s-a dovedit contravaloarea eventualelor investiții sau contribuții ale părinților intimatei.

Chiar dacă toate aceste probe, cu privire la aspectele de mai sus, ar fi fost administrate în cauză, ele nu ar fi de natură a mări cota de contribuție a intimatei la edificarea casei, întrucât nu s-a probat că aportul tatălui ar fi fost o donație doar pentru fiică, iar o acțiune prin care să solicite plata investițiilor de mai sus nu s-a făcut de către părinții intimatei, deși cel mult contribuția proprie a acestora se putea constata în această stare de fapt.

Se va avea însă în vedere, ca și contribuție a intimatei la dobândirea bunurilor comune, munca acesteia în gospodărie și creșterea minorului părților, precum și faptul că părțile au locuit la părinții intimatei până la terminarea casei.

Din probele administrate rezultă că o parte din construcție a fost executată de apelant înainte de căsătorie, respectiv fundația.

S-a încercat dovedirea de către intimată a faptului că apelantul, fiind plecat în străinătate, intimata sau tatăl ei erau cei care plăteau materialele și lucrătorii la imobil, însă, nu s-a dovedit de unde proveneau banii cu care se plătea; juris tantum, se prezumă că de la apelant, față de împrejurarea că intimata nu era încadrat în muncă.

Față de cele mai sus reținute, tribunalul apreciază că părțile au dobândit bunurile comune reținute de instanța de fond, în cote diferențiate de contribuție, respectiv: apelantul 70%, iar intimata 30%, urmând ca sulta la care este obligat apelantul să fie de 110.598 lei, raportat la aceste cote și la valoarea de 368.660 lei a masei de partajat.

Capătul de cerere privind rămânerea în sarcina statului a taxelor judiciare de timbru pentru care apelantul a primit ajutor public judiciar, va fi respins întrucât acesta, prin hotărâre judecătorească a căzut în pretenții pentru capetele de cerere 1 – 3, fiind incidente disp. art. 18 din OUG 51/2008.

Cheltuielile de judecată ale părților se vor compensa datorită admiterii în parte a pretențiilor la fond, iar în apel, ca efect al admiterii acestuia, intimata va fi obligată la plata acestora în favoarea apelantului, în sumă de 3127,5 lei reprezentând timbru judiciar și onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de reclamantul B. G. împotriva sentinței civile nr. 503/2014 pronunțată de Judecătoria A. - I. în dosar civil nr._ și în consecință:

Schimbă în parte sentința apelată, în ceea ce privește valoarea totală a bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei, precum și cota de contribuție a soților la dobândirea acestor bunuri, sulta acordată și cheltuielile de judecată, în sensul că:

Stabilește valoarea totală a întregii mase de bunuri comune la suma de 368.660 lei.

Constată la dobândirea bunurilor comune, părțile au cotă diferențială de contribuție astfel: reclamanta principală C. M. - T. - în cotă de 30% și reclamantul reconvențional B. G. – în cotă de 70%.

Obligă pârâtul reclamant reconvențional la plata, în favoarea reclamantei – pârâtă reconvențională, a sumei de 110.598 lei, cu titlu de sultă.

Compensează cheltuielile de judecată de la instanța de fond.

Menține neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Obligă intimata C. M. - T. la plata sumei de 3127,5 lei în favoarea apelantului, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2015.

Red. B.P.G.

Tehnored. U.G.M./ 2 ex/ 03.09.2015

Judecător fond: F. S. C.

TRIBUNALUL A.

DOSAR NR._

COPIA MINUTEI

DECIZIEI CIVILE NR. 195/A/2015

Admite apelul declarat de reclamantul B. G. împotriva sentinței civile nr. 503/2014 pronunțată de Judecătoria A. - I. în dosar civil nr._ și în consecință:

Schimbă în parte sentința apelată, în ceea ce privește valoarea totală a bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei, precum și cota de contribuție a soților la dobândirea acestor bunuri, sulta acordată și cheltuielile de judecată, în sensul că:

Stabilește valoarea totală a întregii mase de bunuri comune la suma de 368.660 lei.

Constată la dobândirea bunurilor comune, părțile au cotă diferențială de contribuție astfel: reclamanta principală C. M. - T. - în cotă de 30% și reclamantul reconvențional B. G. – în cotă de 70%.

Obligă pârâtul reclamant reconvențional la plata, în favoarea reclamantei – pârâtă reconvențională, a sumei de 110.598 lei, cu titlu de sultă.

Compensează cheltuielile de judecată de la instanța de fond.

Menține neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Obligă intimata C. M. - T. la plata sumei de 3127,5 lei în favoarea apelantului, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2015.

Președinte, Judecător,

s indescifrabil s indescifrabil