Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 327/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 327/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 7212/176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 327/A/2015
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B. P.
Judecător I. S.
Grefier N. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta R. S. N. împotriva s.c. nr. 14/2015 pronunțată de Judecătoria A. I., în Dosar civil nr._, în contradictoriu cu intimații R. A. și S. E. C., având ca obiect - exercitarea autorității părintești - încredințarea temporară a minorului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.P. M. C. pentru apelantă și intimații R. A. și S. E. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând judecarea apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată, motiv pentru care declară închisă probațiunea și acordă cuvântul părților.
Mandatarul apelantei solicită admiterea apelului și în consecință să se dispună anularea hotărârii atacate, ca fiind netemeinică și nelegală, iar în rejudecare să fie admisă acțiunea principală comună formulată de R. S. N. și S. E. C.. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În sensul celor solicitate, susține pe larg motivele apelului.
Intimatul S. E. C. arată că este de acord cu admiterea apelului și cu exercitarea temporară de către bunica maternă R. A. a autorității părintești în ce-l privește pe minorul S. M..
Intimata R. A. arată că este de acord cu cele solicitate de apelantă și intimat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. sub dosarul nr._, petenții R. S. N. și S. E. C. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata R. A., prin hotărârea ce se va pronunța să dispună delegarea temporară către intimată a autorității părintești asupra minorului S. M. E..
Prin Sentința civilă nr. 14/12.01.2015 Judecătoria A. I. a respins cererea petenților R. S. N. și S. E. C. în contradictoriu cu intimata R. A..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
„Petenții sunt părinții minorului și în prezent sunt divorțați.
Intimata este bunica maternă a minorului și se solicită delegarea autorității părintești către intimată pentru că ea se ocupă în mod obișnuit de minor, acesta locuind cu ea, iar petenta urmează să plece la muncă în străinătate.
Petentul, tatăl minorului, are exercițiul autorității părintești asupra minorului stabilit prin sentința civilă nr. 312/2014 a Judecătoriei A. I. și nu urmează să plece din țară.
În drept, potrivit art. 104 din Legea nr. 272/2004 „părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuiește copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligația de a notifica această intenție serviciului public de asistență socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi țara”.
Notificarea va conține, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreținerea copilului pe perioada absenței părinților sau tutorelui, după caz.
Confirmarea persoanei în întreținerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanța de tutelă, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și tutorelui, precum și în cazul în care ambii părinți urmează să plece la muncă într-un alt stat”.
Aliniatul final al articolului de lege sus menționat prevede că aceeași procedură se urmează și în cazul în care ambii părinți ai minorului urmează să plece la muncă într-un alt stat. Folosind regula de interpretare per a contrario înseamnă că respectivele prevederi legale nu sunt aplicabile în situația în care doar unul dintre părinți urmează să plece la muncă în străinătate, textul de lege nefăcând nici o distincție din punct de vedere al existenței căsătoriei părinților.
Pe de altă parte, nu a fost respectată nici procedura de desemnare a unei persoane căruia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta R. S. N., aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii.
În motivarea apelului se susțin următoarele:
În fapt, reclamanta împreună cu fostul său soț, printr-o cerere comună olografă, a sesizat instanța de tutelă, Judecătoria A. I., pentru a pronunța o hotărâre prin care, în temeiul art.104 respectiv art.105 din Legea nr.272/2004 republicată privind protecția copilului, să se dispună confirmarea persoanei în întreținerea căreia se afla copilul lor minor, S. M. E., care este mama acesteia, R. A., cu delegarea temporară a autorității părintești în considerarea împrejurării că reclamanta apelantă lucrează în Germania cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată.
Susține că instanța de fond a ascultat pe fostul soț al apelantei, întrebându-l dacă își însușește cererea comună, iar acesta a afirmat că este de acord cu admiterea acțiunii, în consecință, instanța de fond apreciind că nu se mai impune administrarea probei testimoniale, lucru evident, mai ales că această procedură este prescrisă de lege ca fiind necontencioasă. Totuși, susține că instanța de fond a luat în considerare faptul că fostul său soț nu lucrează în străinătate, punând această împrejurare în fața interesului superior al copilului minor.
Mai susține apelanta că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, în concret formularea disjunctivă a textului articolului 104 alin.1 prima teză: „Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuiește copilul” prin acordarea de eficiență doar a primului termen al enunțului disjunctiv. Într-adevăr, prin Sentința civilă nr.312/2014 prin care s-a pronunțat divorțul părinților minorului s-a acordat exercitarea autorității părintești fată de ambii părinți. Totuși, prin aceeași hotărâre s-a dispus ca minorul să locuiască la mama sa, care are același domiciliu cu părinții săi, respectiv că va locui împreună cu bunica sa maternă.
Prin această interpretare instanța de fond a nesocotit interesul superior al copilului ignorând din interpretare pasajul legal vizat.
În drept apelanta a invocat prev. art. 104; art.105 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, respectiv art.470 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
Analizând apelul de față prin prisma criticilor invocate acesta se apreciază a fi nefondat.
Soluția se fundamentează pe disp. art. 104 din Legea 272/2004.
Potrivit acestui text de lege: părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuiește copilul care urmează să plece la muncă în străinătate are obligația de a notifica această intenție serviciului public de asistență socială de la domiciliu cu minim 40 de zile înainte de a părăsi țara.
Dispozițiile acestui articol sunt aplicabile atât tutorelui cât și în situația în care ambii părinți urmează să plece în străinătate.
În cazul de față autoritatea părintească este exercitată de către tatăl minorului, respectiv reclamantul S. E. C., în baza sentinței civile nr. 312/2014 pronunțată de Judecătoria A. I..
Cea care urmează să plece în străinătate este reclamanta R. S. N. –mama minorului și nu reclamantul S. E. C. care rămânând în țară are nu numai posibilitatea de a se ocupa de minor ci și obligația legală impusă de exercițiul autorității părintești care i-a fost acordat de către instanța judecătorească.
Prin urmare se apreciază că în speță cererea de delegare a exercițiului autorității părintești către bunica maternă nu este justificată, astfel cum corect a reținut instanța de fond.
D. consecință apelul se apreciază a fi nefondat, motiv pentru care în baza art. 460 Cod proc.civ va fi respins.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta R. S. N. împotriva s.c. nr. 14/2015 pronunțată de Judecătoria A. I., în Dosar civil nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.05.2015.
Președinte, G. B. P. | Judecător, I. S. | |
Grefier, N. C. |
Red.S.I:
Tehnored.C.N.-5exp.
17.09.2015
Judecător fond
C. H. D.
| ← Curatelă. Decizia nr. 76/2015. Tribunalul ALBA | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2177/2015.... → |
|---|
