Ordin de protecţie. Decizia nr. 518/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 518/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 26-08-2015 în dosarul nr. 1145/203/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 518/A/2015
Ședința publică de la 26 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B. P.
Judecător A. G.
Grefier N. C.
P. de pe lângă Tribunalul A. reprezentat prin procuror
D. A.
Pe rol se află judecarea cauzei în materia Minori și familie privind apelul declarat de pârâtul M. G. D. împotriva încheierii nr. 724/2015 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar civil nr._, în contradictoriu cu intimata M. L. O..
Obiectul cauzei - Ordin de protecție
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul M. G. D. asistat de av. D. D., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constată apelul în stare de judecată, motiv pentru care închide dezbaterile și acordă cuvântul părților.
Mandatara apelantului avocat D. D. solicită în principal admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul de a se reveni asupra emiterii ordinului de protecție, susținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru dovedirea cererii de emiterea a unui ordin protecție și implicit de luarea unei astfel de măsuri. În subsidiar solicită aplicarea unei alte măsuri de protecție, respectiv limitarea dreptului de folosință a pârâtului doar asupra unei părți a locuinței comune, întrucât apelantul nu are acces la bunurile personale și nu poate asigura întreținerea minorilor, acesta fiind singurul întreținător al familiei.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cîmpeni sub dosar nr._, reclamanta M. L. O., în contradictoriu cu pârâtul M. G. D., a solicitat emiterea ordinului de protecție prin care să se dispună:
- evacuarea temporară a pârâtului din locuința proprietate comună;
- limitarea dreptului de folosință a pârâtului, dacă este posibil, doar asupra unei părți a locuinței comune, astfel încât pârâtul să nu vină în contact cu victima.
Prin Încheierea nr. 724/14.07.2015 Judecătoria Cîmpeni a admis cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamanta M. L. O., în contradictoriu cu pârâtul M. G. D. și în consecință, a dispus evacuarea pârâtului din locuința familiei situată în comuna A., ., jud. A., măsura având caracter provizoriu, pe o durată de 6 luni de la data pronunțării hotărârii; a dispus avansarea onorariului apărătorului din oficiu dl. av. B. D. L., în cuantum de 390 lei, stabilit prin Decizia nr. 58/25.06.2015 a Decanului Baroului A., din fondurile Ministerului Justiției; a dispus comunicarea, de îndată, a hotărârii Inspectoratului de Poliție Județean A., Postului de Poliție A., în vederea punerii în executare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
„Părțile din prezenta cauză sunt căsătorite și au copii minori. Din declarațiile martorilor a rezultat că pârâtul are un comportament agresiv, care a degenerat în ultima perioadă, respectiv după sărbătoarea Paștelor. Acest comportament se manifestă atât verbal, cât și fizic, asupra reclamantei și a minorilor.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea 217/2003 ,, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre măsurile…” enumerate la alin. a – h.
La art. 3 din aceeași lege, este definită noțiunea de violență în familie, ca fiind ,,orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare, ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă sau poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.
În art. 4 se precizează că violența în familie se manifestă atât fizic (prin ,,vătămare corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare în orice formă și de orice intensitate, inclusive mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar”) cât și verbal (prin ,,adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare”), psihologic (,,prin impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violența demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amnințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu effect similar”) și economic (prin ,,interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv de lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiune de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar”).
Din probele administrate, declarațiile martorilor, a rezultat că în cadrul familiei pârâtul este cel care aducea venituri în casă, fiind angajatul primăriei, iar soția a îngrijit de familie. Părțile locuiesc în locuința proprietate comună, reclamanta într-o cameră împreună cu copii, iar pârâtul în altă cameră. Între părți există o atmosferă tensionată, determinată de comportamentul pârâtului, care, beat fiind bate copii, cu cureaua de la pantaloni, îndoită în două, o amenință pe reclamantă, o bate, sparge lucrurile din casă, aruncă mâncarea copiilor și o calcă în picioare, reclamanta fiind nevoită să ascundă mâncarea, pentru a avea ce da de mâncare copiilor, de la sărbătorile de Paști bătăile fiind frecvente.
Instanța apreciază că nu are relevanță dacă acest comportament s-a manifestat pe o perioadă lungă de timp sau scurtă, ci ceea ce este important de analizat este dacă prin aceste manifestări s-a produs o stare de pericol sau suferințe victimei. Sub acest aspect, instanța reține că din declarațiile martorilor și prin procesele-verbale de constatare a contravențiilor săvârșite de pârât, pârâtul a generat această stare tensionată care i-a produs suferințe reclamantei și copiilor minori, atât fizice cât și emoționale și psihice. Producerea acestor suferințe unui membru al familiei reprezintă tocmai o violență în familie, împotriva căreia statul a luat aceste măsuri de protecție.
Chiar în art. 2 din Legea nr. 217/2003 se prevede că această protecție se realizează în conformitate cu principiul respectării demnității umane și principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie. Aceasta pentru ca ,,ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes național” (art. 1 din Legea 217/2003).
În consecință, instanța apreciază că pârâtul a exercitat violențe față de reclamantă, din cele enumerate la art. 4 menționat anterior, astfel că este întemeiată cererea acesteia, în ceea ce o privește pe recamantă. Prin urmare, instanța va dispune evacuarea pârâtului din locuința în care au locuit părțile până în present, care este proprietatea comună a părților. Întrucât aceste măsuri au caracter provizoriu, instanța va stabili o durată determinată pentru aceasta și anume de 6 luni, de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Întrucât pârâtului i-a fost asigurată asistența judiciară gratuită, se va dispune ca onorariul stabilit prin Decizia nr. 58/25.06.2015 a Decanului Baroului A., pentru avocatul din oficiu B. D. L., în cuantum de 390 lei, să fie suportat din fondurile Ministerului Justiției și virat în contul Baroului A., pentru acesta.”
Împotriva încheierii nr. 724/2015 a declarat recurs pârâtul, solicitând anularea încheierii ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât nu are acces la bunurile personale și nu poate contribui la întreținerea copiilor minori.
Prin încheierea de ședință din data de 19.08.2015 instanța de recurs a calificat calea legală de atac ca fiind apelul, cauza fiind reluată în complet de apel.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de criticile invocate, se constată că apelul de față este nefondat urmând a fi respins.
Din probele administrate în cauză, corect evaluate de prima instanță, rezultă că apelantul a exercitat acte de violență fizică și verbală împotriva intimatei și a copiilor acestora, specifice conceptului de violență în familie, astfel cum este definit prin art. 3 din Legea 217/2003 rep. pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
Actele de violență exercitate de apelant împotriva intimatei au fost dovedite cu declarațiile martorilor audiați în cauză (f. 27, 28). Astfel, martora B. L., vecină cu părțile în cauză a arătat că apelantul o amenință pe intimată cu moartea și a asistat personal la acte de violență exercitate de intimat asupra intimatei și copiilor.
Totodată, din procesele verbale de contravenție depuse la filele 30-34 dosar fond, rezultă că în cursul anului 2015 pârâtul a adresat în mod repetat amenințări cu acte de violență soției sale, fiind sancționat contravențional. În cursul lunii mai 2015 pârâtul a fost sancționat de 2 ori pentru adresarea de injurii și amenințări cu violența la adresa soției, iar aceste amenințări au continuat și în cursul lunii iunie, chiar și după înregistrarea cererii de emitere a ordinului de protecție de către reclamantă.
În conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 217/22.05.2003” persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violentă din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri sau obligații :a ) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate”.
Din analiza dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 217/22.05.2003, rezultă că pentru a se dispune emiterea unui ordin de protecție este necesar să se dovedească existenta unei stări de pericol pentru viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane, stare de pericol care să fie creată printr-un act de violență din partea unui membru al familiei.
Instanța constată că situația de fapt astfel cum este reținută în baza probelor administrate în cauză, poate duce cu certitudine la concluzia ca în cauză există posibilitatea reală ca intimata și copii acesteia să fie supuși în continuare unor violențe din partea pârâtului apelant, violențe care pot să producă în continuare suferințe reclamantei și copiilor minori, atât fizice, cât și emoționale și psihice.
Instanța apreciază că în acest moment starea tensionată din interiorul familiei poate avea repercusiuni negative și asupra copiilor minori, aceștia fiind nevoiți să asiste la neînțelegerile dintre părinți, astfel cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză (f. 27, 28). Susținerile apelantului relativ la faptul că nu poate asigura întreținerea minorilor nu pot fi avute în vedere, apelantul având posibilitatea de a contribui financiar la creșterea minorilor și de a-și schimba comportamentul pentru a nu afecta emoțional minorii.
Față de cele de mai sus, hotărârea atacată se privește a fi temeinică și legală, urmând a fi menținută ca efect al respingerii ca nefondat a apelului civil de față conform art. 480 NCPC.
Onorariul avocatului D. D. desemnat din oficiu pentru acordarea asistenței judiciare a pârâtului în sumă de 390 lei se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul M. G. D. împotriva încheierii civile nr. 724/2015 a Judecătoriei Cîmpeni pronunțată în dosar nr._ .
Onorariul avocatului D. D. desemnat din oficiu pentru acordarea asistenței judiciare a pârâtului în sumă de 390 lei se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.08.2015.
Președinte, G. B. P. | Judecător, A. G. | |
Grefier, N. C. |
Red.G.A.
Tehnored.G.A./C.N.4exp
28 August 2015
| ← Tutelă. Sentința nr. 784/2015. Tribunalul ALBA | Curatelă. Decizia nr. 213/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
