Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2664/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2664/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 356/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 356/A/2015
Ședința publică din 26.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P. P.
Judecător L. D.- Președinte Secția Civilă
Grefier F. M.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta P. R. – G. împotriva sentinței civile nr. 2664/2014 a Judecătoriei A. I., pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul M. D. - A., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, sau probe de administrat, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin sentința civilă nr. 2664/2014 a Judecătoriei A. I., pronunțată în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată și completată de reclamanta P. R. G. în calitate de reprezentant legal al minorei M. A. G., în contradictoriu cu pârâtul M. D. A.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
„În data de 05.06.2004, reclamanta P. R. G. s-a căsătorit cu pârâtul M. D. A., căsătorie din care a rezultat minora M. A. G. la data de 07.11.2004, fapt ce rezultă din certificatul de naștere nr. 1082/08.11.2004 (fila 10).
Prin Sentința Civilă nr.3633/2013 a Judecătoriei A. I., instanța de judecată a dispus, printre altele, desfacerea căsătoriei încheiată la data de 05.06.2004 și înregistrată în registrul de stare civilă al Orașului Cugir, sub nr. 58/05.06.2004 prin acordul părților și exercitarea autorității părintești asupra minorei M. A. G. în comun de către ambii părinți (filele 11-13).
Cu privire la capătul de cerere privind suplinirea consimțământului pârâtului în vederea deplasării minorei în străinătate în timpul vacanțelor, instanța îl va respinge pentru următoarele considerente:
Instanța reține că cererea reclamantei privind suplinirea consimțământului celuilalt părinte la deplasarea minorei în afara țarii pentru orice călătorie pe care ar urma să o facă minora în vârstă de doar 10 ani, fără a se cunoaște la acest moment în concret perioada și locul de destinație, echivalează cu lipsirea părintelui de drepturile părintești prin punerea acestuia în imposibilitate de a exercita ocrotirea părintească, având în vedere drepturile și îndatoririle care privesc persoana și bunurile copilului și care aparțin în mod egal ambilor părinți, în sensul art. 483 și urm., art. 503 si urm. C.civ.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 248/2005 acordul trebuie să cuprindă și detalii referitoare la statul de destinație, perioada în care urmează să se desfășoare călătoria, scopul călătoriei, etc. O astfel de măsura, care distinct de faptul că nu întrunește condițiile prevăzute de art. 17 alin 2 din Legea nr.248/2005, neexistând un refuz din partea pârâtului, întrucât din declarațiile date în fața notarului public depuse la dosarul cauzei (filele 41, 42), coroborate cu răspunsul interogatoriului (fila 43) rezultă faptul că, pârâtul și-a dat acordul și cu alte ocazii ca fiica acestuia să călătorească împreună cu mama sa în străinătate, contravine și interesului superior al copilului și nu poate primi încuviințarea instanței.
Referitor la capătul de cerere privind suplinirea consimțământului pârâtului necesar pentru efectuarea pașaportului minorei M. A. G., născută la data de 07.11.2004, instanța urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 17 alin. 1 lit. a din Legea nr. 248/2005, minorilor cetățeni români, care nu au împlinit vârsta de 14 ani - situația din speța dedusă judecății - li se eliberează pașapoarte simple numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal .
Cu toate acestea, în situații excepționale - atunci când minorul trebuie să se deplaseze în străinătate pentru studii, pentru a participa la concursuri oficiale sau pentru a urma un tratament medical fără de care viața sau sănătatea îi este pusă în pericol - și nu există acordul celuilalt părinte, autoritățile competente vor elibera pașaportul chiar și în lipsa acestui acord, potrivit art. 17 ind. 1 din Legea nr. 248/2005
În toate celelalte situații de refuz al unui părinte de a-și exprima acordul la deplasarea copilului în străinătate, devin incidente prevederile alineatului ultim al art. 17 din Legea nr. 248/2005, care statuează că emiterea pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1)lit. e), se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.
În cauza de față instanța constată că nu există un refuz al pârâtului în sensul eliberării pașaportului pentru minora și de deplasare a minorei în străinătate. Astfel, pârâtul a arătat prin răspunsul la interogatoriu (fila 43) că nu se opune eliberării unui pașaport de călătorie pentru minoră. Mai mult decât atât din probele administrate, respectiv declarația minorei M. A. G. (fila 76) rezultă că aceasta nu a discutat încă cu pârâtul despre faptul că pașaportul acesteia urmează să expire.
Ținând cont și de faptul ca în cauză nu există un refuz al pârâtului de a-și exprima acordul la deplasarea copilului în străinătate, nu sunt incidente in cauză prevederile art. 17 alin. 2 din Legea nr.248/2005, cererea reclamantei fiind neîntemeiata sub acest aspect.
Față de cele de mai sus, instanța va respinge cererea așa cum a fost formulată și precizată de reclamanta P. R. G., în contradictoriu cu pârâtul M. D. A..
În baza art. 453 C.pr.civ., va respinge cererea reclamantei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. R. G. solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii pe care reclamanta a formulat-o.
In motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a echivalat exercitarea autorității părintești de ambii părinți, interesului superior al copilului și în același timp a considerat că admiterea cererii reclamantei ar duce la lipsirea pârâtului de drepturile părintești, fără a se raporta în mod concret la situația familiei și la situația minorului.
Instanța de fiind nu a observat că în realitate pârâtul nu înțelege să-și exercite drepturile și obligațiile părintești raportat la persoana copilului, ci doar să o șicaneze pe reclamantă care indiferent ce ar dispune cu privire la copil, să fie în permanență contrazisă prin lipsa acordului pârâtului.
Incidentul dintre părți care a determinat promovarea prezentei acțiuni a pornit de la imposibilitatea reclamantei de a pleca cu minora în străinătate în vacanță, de a-i permite acesteia excursii și tabere școlare organizate de școală, pentru simplul motiv că pârâtul, fie a refuzat să-și dea a acordul, fie nu s-a prezentat la biroul notarial pentru a-și da acest acord.
Reclamanta apreciază că interesul superior al minorului nu se realizează prin interzicerea acestuia de a participa la excursii și tabere școlare sau de a călătorii în străinătate cu reclamanta, ci dimpotrivă, atitudinea pârâtului chiar încalcă dreptul la o educație corespunzătoare și la un program de recreare adecvat al minorei.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului arătând că reclamanta a răstălmăcit atât atitudinea sa cât și concluziile instanței de fond.
Pârâtul a mai arătat că de fiecare dată când i s-a solicitat acordul pentru deplasarea în străinătate a minorei a fost de acord, nu a șicanat-o pe reclamantă și nici nu a acționat cu rea credință, dar a solicitat acesteia să fie anunțat din timp pentru a se prezenta în scopul autentificării acordului și de a fi informat cu privire la condițiile de securitate în care se realizează deplasarea minorei în străinătate.
Analizând actele și lucrările depuse la dosarul cauzei se apreciază ca fondat prezentul apel urmând a fi admis în măsura și pentru considerentele ce vor fi expuse:
Prin sentința civilă 3633/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. a fost declarată desfăcută căsătoria încheiată între reclamantă și pârât, a fost stabilit domiciliul minorei A. G. la mamă, urmând ca exercitarea autorității părintești să se realizeze de ambii părinți.
Intre reclamantă și pârât s-a creat o stare tensionată are apoi a fost menținută și ulterior promovării hotărârii de desfacere a căsătoriei, ceea ce a determinat ca între aceștia să nu mai existe un acord deplin în ceea ce privește unele aspecte ce țin de programul de petrecere a timpului liber al minorei.
Deși părinți păstrează legături cu privire la creșterea și educarea minorei, sunt situații în care pârâtul a manifestat o atitudine neconciliantă, astfel că deplasarea în străinătate a minorei într-o excursie școlară nu a mai avut loc.
In mod corect instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor legale în materia eliberării pașaportului pentru copilul minor, precum și faptul că în prezenta cauză nu există un refuz expres al pârâtului cu privire la eliberarea acestui pașaport. De asemenea instanța de fond a reținut în mod corect și faptul că în răspunsul la interogator pârâtul a arătat că nu se opune eliberării unui nou pașaport de călătorie pentru minoră, iar minora a arătat că nu a discutat cu tatăl său încă despre eliberarea acestui pașaport. De altfel și prin întâmpinarea pârâtul și-a manifestat acordul în vederea eliberării pașaportului pentru minoră și a acordului pentru ca acesta să călătorească în străinătate precizând doar că acest acord nu i-a fost solicitat într-un termen rezonabil, iar el nu a fost informat cu privire la condițiile de securitate în care minora urmează să călătorească în străinătate.
Afirmațiile pârâtului nu au însă nici un suport material. Chiar dacă în fața instanței acesta și-a exprimat acordul cu privire la eliberarea pașaportului și a excursiilor în străinătate a minorei, acesta nu a făcut nimic în concret pentru materializarea acestui acord.
Cel puțin de la data la care a fost invitat la mediere și până la fata promovării prezentei acțiuni, sau pe tot parcursul judecării cauzei, pârâtul avea multiple posibilități de a autentifica declarația privind acordul său și a i-o preda reclamantei dacă în realitate ar fi dorit acest lucru.
Fără a cataloga inacțiunea pârâtului ca și o faptă șicanatorie, se poate observa că pârâtul dorește să tergiverseze cât mai mult posibil soluționarea cererilor formulate de reclamantă în ceea ce o privește pe minoră, prevalându-se de aspecte punctuale cum ar fi necesitatea de a fi informat, de a fi încunoștințat de momentul în care să se prezinte la notar și alte asemenea aspecte, care prin ele însele nu constituie decât o modalitate de exercitare a autorității părintești cu bună credință.
Din probele administrate în dosarul cauzei rezultă cu certitudine că pârâtul păstrează legături cu minora și că cei doi discută aspecte legate de programul de școală și programul minorei. In atare situație, informarea pârâtului este realizată în primul rând de minoră și cu certitudine acesta poate să solicite oricând reclamantei orice informație pe care o consideră necesară și utilă cu privire la situația minorei. Faptul că pârâtul nu solicită aceste informații, nu îi este imutabil reclamantei, care nu poate să preia toate sarcinile de informare a pârâtului cu dovezi concrete, scripte, care ulterior să-i fie opozabile acestuia într-un anumit proces. Buna credință constă tocmai în faptul că atâta vreme cât părți,e păstrează legătura, direct și prin intermediul minorei, să și recunoască reciproc toate informările pe care și le-au comunicat cu privire la situația minorei.
Se constată de asemenea că pârâtul avea multitudinea de posibilități de a da declarația autentificată cu privire la acordul privind eliberarea pașaportului și a deplasării minorei în străinătate cel puțin de la data la care a fost invitat la mediere dar și pe parcursul întregului litigiu. Dimpotrivă, pârâtul a arătat că este de acord cu solicitările reclamantei, dar nu a făcut nimic pentru a materializa acest acord.
Împrejurarea că instanța intervine în soluționarea acestui conflict dintre cei doi părinți ai minorei nu este de natură să diminuează exercitarea autorității părintești de către pârât și nici de a-l îndepărtat pe acesta cu privire la drepturile și obligațiile părintelui.
Pentru considerentele expuse prezentul apel urmează a fi admis, schimbată în tot sentința apelată în sensul admiterii acțiunii reclamantei.
In temeiul art. 453 C. pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1590 lei la fond și în apel reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta P. R. G. împotriva sentinței civile nr. 2664/2014 a Judecătoriei A. I. pronunțată în dosar nr._ și consecință
Schimbă în tot sentința apelată și procedând la o nouă judecată.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta P. R. G. împotriva pârâtului M. D. A. și în consecință
Obligă pârâtul să-și dea acordul pentru ca minora M. A. G. n. 7.11.2014, CNP_ să plece împreună cu mama sa, în speță reclamanta, în străinătate iar, în caz de refuz, prezenta hotărâre va ține loc de acord.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1590 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2015.
Președinte, L. P. P. | Judecător, L. D. | |
Grefier, F. M. |
Red PL
Dact.MF 4 ex./29.06.2015
Jud fond S. P. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 636/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
