Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1309/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1309/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 561/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 561/A/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V.
Judecător A. S. C.
Grefier D. M. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta C. B. I. împotriva sentinței civile nr. 1309/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar_ în contradictoriu cu intimatul V. C., având ca obiect - exercitarea autorității părintești .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul registratură din partea apelantei o cerere prin care arată că renunță la judecarea apelului deoarece s-a împăcat cu intimatul.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța declară închisă probațiunea și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Aiud la data de 13.09.2014, sub dosar nr._, reclamanta C. B. I., a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul V. C., prin hotărâre judecătorească:
- Să se dispună ca autoritatea părintească asupra minorei V. BEATRIZ-N., născută la data de 07.12.2012, să fie exercitată doar de către reclamantă potrivit dispozițiilor art. 505 și ale art. 398 alin.l NCC,
- Să se dispună stabilirea locuinței minorei V. BEATRIZ-N. la reclamantă (fiind părintele la care va locui în mod statornic);
- Să se dispună obligarea pârâtului la plata întreținerii minorei V. BEATRIZ-N., sub forma unei sume în cuantum de 25% din veniturile pe care le realizează, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, potrivit art. 529 alin.3, art. 530 alin.3, art. 532 alin.l NCC; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1309/2014 a fost admisă în parte acțiunea formulată reclamanta pârâtă reconvențional C. B. I., în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvențional V. C..
S-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată.
S-a dispus exercitarea autorității părintești cu privire la minora V. Beatriz N. ns la data de 07.12.2012 de către ambii părinți.
A fost stabilit domiciliul minorei V. Beatriz N. la mamă.
A fost obligat pârâtul reclamant reconvențional la plata contribuției de întreținere în favoarea minorei, în cuantum de 225 lei lunar, începând cu data de 13.09.2013 și până la majorat sau alte dispoziții legale.
A fost stabilit dreptul pârâtului reclamant reconvențional de a păstra legătura cu minora, astfel:
în fiecare sâmbătă și duminică prin intermediul rețelei internet
în luna decembrie a fiecărui an 5 zile, câte 5 ore pe zi, programul de vizită urmând a se desfășura la domiciliul minorei
în vacanța de vară 30 zile, câte 5 ore pe zi, programul de vizită urmând a se desfășura la domiciliul minorei.
„Părțile au întreținut o relație din care a rezultat minora V. Beatriz N. ns la data de 07.12.2012
Reclamanta în acțiunea formulată a solicitat instanței în esență să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorei exclusiv de către mamă, să fie obligat pârâtul la plata contribuției de întreținere față de minoră și să se stabilească domiciliul minorei la mamă.
Pârâtul prin cererea reconvențională formulată a solicitat în esență exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți; a învederat că nu se opune stabilirii domiciliului minorei la mama reclamantă și este de acord cu plata pensiei de întreținere stabilită prin raportare la venitul minim pe economie având în vedere că deși este plecat în Spania nu realizează venituri în statul respectiv decât sporadic
La prezentul dosar s-a dispus conexarea dosarului nr._, având ca obiect „stabilire program vizitare minor”pârâtul solicitând prin acțiunea care formează obiectul acestuia stabilirea unui program de vizită a minorei V. Beatriz N. ns la data de 07.12.2012.
Din probatoriul administrat (declarațiile martorilor audiați, respectiv C. A. M., O. S. și V. V. (filele 118-120), anchete sociale, înscrisuri interogatoriu pârât reclamant reconvențional) rezultă că ambii părinți se preocupă de minoră.
Astfel, reține instanța că minora este bine îngrijită la domiciliul mamei sale, aceasta fiind ajutată de bunica maternă. De asemenea după plecarea de la domiciliul comun și tatăl s-a preocupat de aceasta.
Cu privire la exercitarea autorității părinești, instanța reține că, prin dispoițiile art. 397 C.civ., legiuitorul a consacrat, cu titlu de regulă, ca după divorț, autoritatea părintească să revină în comun ambilor părinți. D. cu titlu de excepție este reglementată, prin dispozițiile art. 398 alin. (1) C.civ., posibilitatea ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către unul dintre părinți, dar numai dacă există motive întemeiate și numai dacă interesul superior al minorului reclamă o astfel de măsură.
În cazul copilului din afara căsătoriei, sunt aplicabile aceleași reguli, potrivit art. 502 alin 2 C.civ.
Dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului, care se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situația lor materială, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil.
În acest sens, în mod constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a statuat că interesul superior al minorului poate, în funcție de natura și de importanța sa, să prevaleze față de cel al părintelui (hotărârile E.P. împotriva Italiei, Johansenh împotriva Norvegiei, Pini, Bertani împotriva României).
În acord cu aceste concepte, în prezenta cauză, instanța va acorda deci prioritate intereselor minorului, apreciind că în interesul acestuia este menținerea legăturilor firești cu ambii părinți, în pofida neînțelegerilor dintre aceștia, neînțelegeri și animozități care în mod evident au dus la separarea părților și pe care de altminteri instanța a putut să le constate pe parcursul derulării prezentului proces.
Astfel tensiunile și neînțelegerile dintre părți nu trebuie să aibă drept rezultat privarea minorei de legăturile cu unul dintre părinții săi, câtă vreme nu este dovedit în mod cert și neechivoc că menținerea acestor legături ar avea consecințe nefavorabile cu privire la dezvoltarea acesteia.
A dispune exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești de către reclamantă, în condițiile în care în mod evident părțile nu se înțeleg nu ar face decât să contribuie la îndepărtarea copilului de părintele său cu atât mai mult având în vedere vârsta fragedă a minorei care abia la acest moment începe să-și formeze în mod conștient legăturile afective cu părinții săi.
Prin urmare, având în vedere probele administrate, inclusiv concluziile anchetelor sociale efectuate în cauză, instanța apreciază că este în interesul minorei ca exercitarea autorității părintești să se realizeze de ambii părinții; cu privire la domiciliul minorei însă, față de vârsta fragedă a acesteia, a faptului că locuința acesteia a fost până la acest moment la mama reclamantă care prezintă garanții morale și materiale pentru a-i asigura o dezvoltare corespunzătoare, având în vedere și poziția exprimată de pârât, va stabili domiciliul minorei la mamă.
Deci, în baza art. 502 alin 2 C.civ. raportat la art. 397 C.civ. și art. 400 alin. 2 C.civ va dispune instanța exercitarea autorității părintești cu privire la minora V. Beatriz N. ns la data de 07.12.2012 de către ambii părinți și având în vedere și dispozitiile art. 400 alin. (1) Cod civil, va stabili locuința minorului la părintele cu care locuiește în mod statornic, respectiv la mamă.
De asemenea, cu privire la obligația de întreținere întrucât se va stabili domiciliul minorei la mamă, aceasta urmând să-și îndeplinească obligația de întreținere în natură, tatăl va trebui să contribuie la cheltuielile de creștere și educare conform art. 516 și art. 529 alin. 2 Cod civil.
Astfel, în baza art. 402 C.civ., nefăcându-se dovada că pârâtul ar realiza venituri în baza unui contract de muncă, instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 225 lei lunar, reprezentând 1/4 din salariul minim pe economie în cuantum de 900 lei, începând cu data de 13.09.2013 și până la majorat sau alte dispoziții legale.
Având în vedere necesitatea păstrării legăturilor personale și cu părintele căruia nu i-a fost încredințat precum și dreptul acestuia de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională, ținând însă cont și de vârsta fragedă a minorei, instanța va stabili dreptul de vizită al pârâtului conform următorului program:
în fiecare sâmbătă și duminică prin intermediul rețelei internet
în luna decembrie a fiecărui an 5 zile, câte 5 ore pe zi, programul de vizită urmând a se desfășura la domiciliul minorei
în vacanța de vară 30 zile, câte 5 ore pe zi, programul de vizită urmând a se desfășura la domiciliul minorei
Raportat la modalitatea în care a înțeles să stabilească programul de vizită instanța consideră necesar a face următoarele precizări:
În primul rând reține instanța că minora este în vârstă de nici doi ani iar domiciliul pârâtului din România se află la o distanță considerabilă.
În al doilea rând constată instanța că pârâtul însuși a renunțat la a solicita luarea minorei la domiciliul său în week-end având în vedere atât distanța dar și faptul că acesta este plecat din țară.
În al treilea rând, instanța apreciază că deși este necesar a se păstra legăturile între tată și fiică, nu este benefic pentru un copil de această vârstă a fi luat de la domiciliul său și dus într-un loc pe care nu-l cunoaște, în condițiile în care, față de lipsa pârâtului, în mod evident legăturile tată fiică nu sunt create. Apreciază instanța că aceste legături pot fi create, păstrate și consolidate în condițiile în care minora este menținută într-un mediu familiar însă se permite și tatălui să se preocupe de aceasta, chiar dacă pentru o durată limitată, dar o perioadă în care acesta să poată fi prezent efectiv în viața fiicei sale, să o poată îngriji, hrăni, să o scoată la plimbare fără a provoca un stres suplimentar minorei prin luarea din mediul familiar, mediu pe care-l cunoaște și cu care este obișnuită.
În al patrulea rând prin contactul vizual, chiar și prin intermediul rețelei internet, minora are posibilitatea de a-și vedea tatăl și de a comunica cu acesta, formându-se astfel legăturile afective care este necesar a exista între copil și părintele său.
Nu în ultimul rând, în condițiile în care minora va crește și se vor dezvolta legăturile firești cu părintele care nu este prezent zilnic în viața acesteia, programul de vizită poate fi schimbat în funcție de situația de fapt.
În ce privește cheltuielile de judecată reține instanța că reclamanta a învederat că le va solicita pe cale separată. Raportat la admiterea în parte atât a acțiunii principale cât și a celei reconvenționale, instanța va dispune acordarea cheltuielilor parțiale de judecată către pârâtul reclamant reconvențional, în cuantum de 1250 lei”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile formulate de aceasta, în sensul ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată exclusiv de ea și exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată cu compensarea acestora.
La termenul de judecată fixat la data de 29.09.2015 reclamanta apelantă a depus la dosar o cerere de renunțare la judecată arătând că s-a împăcat cu intimatul în ce privește creșterea și educarea minorei.
În consecință, în baza art.482 raportat la art.406 al.1 NCPC, Tribunalul va lua act de renunțarea reclamantei la judecarea apelului declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea reclamantei C. B. I. la judecarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1309/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2015.
Președinte, L. V. | Judecător, A. S. C. | |
Grefier, D. M. A. |
C.A.S. 27 Noiembrie 2015
D.A. 27 Noiembrie 2015/4 ex.
Judecător fond V. M.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 636/2015. Tribunalul ALBA | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 3/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
