Pensie întreţinere. Sentința nr. 2042/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2042/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 317/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 317/A/2015
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE H. L.
Judecător S. I.
Grefier I. M. G.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta D. M. împotriva Sentinței Civile nr. 2042/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul G. M..
Obiectul cauzei pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-a depus la dosar din partea apelantei prin serviciul registratură în data de 12.05.2015 concluzii scrise la care atașează taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau probe de administrat, instanța lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 27.05.2014 și înregistrată sub dosar nr._ reclamanta D. M. – F. a chemat în judecată pe pârâtul G. M. solicitând majorarea pensiei de întreținere stabilite în favoarea minorei G. A. la nivelul salariului minim pe economie.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 2393/07.10.2003 pronunțată în dosarul nr. 3438/2003 al Judecătoriei A. I., s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 1.100.000 lei ROL în favoarea minorei G. A., născută la data de 25.11.2001. Prin sentința civilă nr. 4809/24.08.2005 a Judecătoriei A. I. s-a dispus încredințarea spre creștere și educare a minorei. Reclamanta arată că de-a lungul anilor a promovat numeroase plângeri penale pentru săvârșirea de către pârât a infracțiunii de abandon de familie, având în vedere că pârâtul nu achit pensia de întreținere.
Reclamanta apreciază că au intervenit împrejurări ce impun schimbarea pensiei din suma fixă, la o pensie de ¼ din venitul realizat, având în vedere că suma de 1.100.000 lei ROL nu corespunde veniturilor actuale ale pârâtului și nici nevoilor minorei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 403, art. 531, art. 529 pct. 2, art. 43 pct. 2 Cod civil, art. 57, art. 107, art. 194, art. 453 Cod procedură civilă.
În probațiune, reclamanta a depus înscrisuri, în copie, respectiv: certificatul de naștere al minorei, actul de identitate al reclamantei, sentința civilă nr. 2393/2003 a Judecătoriei A. I. și Sentința civilă nr. 4809/2005 a Judecătoriei A. I. (filele 6-14).
Prin întâmpinarea formulată (filele 19-20), pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și nefondată, având în vedere că mai are în întreținere un alt minor și nu realizează venituri din muncă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, art. 529 Cod civil, art. 530 Cod procedură civilă, art. 194 Cod procedură civilă.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus înscrisuri, în copie, respectiv: sentința civilă nr. 3815/2007 a Judecătoriei A. I., certificatul de naștere al minorului Merlo Alessandro, certificatul de căsătorie a pârâtului cu numita G. A. și cartea de identitate a pârâtului.
Judecătoria A. I. prin Sentința civilă nr. 2042/2014 a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta D. M. F., CNP:_, în calitate de reprezentantă legală a fiicei sale minore G. A., născută la data de 25.11.2001, în contradictoriu cu pârâtul G. M. și, în consecință:
A dispus majorarea pensiei de întreținere la plata căreia a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 2393/2003 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr. 3438/2003 în favoarea minorei G. A. născută la data de 25.11.2001, de la suma de 110 lei (1.100.000 lei vechi) la suma de 212 lei lunar, începând cu data formulării acțiunii - 27.05.2014.– și până la majoratul minorei.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1020 lei cheltuieli de judecată, din care suma de 1000 lei reprezintă onorariu avocat, iar 20 lei taxa timbru.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele :
Prin sentința civilă nr. 2393/2003 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr. 3438/2003, s-a dispus obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 1.100.000 ROL în favoarea minorei G. A., născută la data de 25.11.2001, începând cu data de 21.07.2003 și până la majoratul beneficiarei.
La stabilirea pensiei de întreținere s-a avut în vedere venitul minim pe economie la aceea dată.
Potrivit art.531 N. C. Civ., dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
În prezent, pârâtul nefiind încadrat în muncă, urmează a se lua în calcul la stabilirea pensiei, tot venitul minim pe economie, prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 871/2013, care este în cuantum de 850 lei lunar, începând cu data de 01.01.2014.
Minora G. A. este născută la data de 25.11.2001 și este fiica pârâtului.
Instanța va înlătura apărarea pârâtului, referitoare la împrejurarea că mai are în întreținere un copil minor, având în vedere că nu a făcut această dovadă. Potrivit înscrisurilor depuse de pârât la dosar, minorul Merlo Alessandro nu se află în întreținerea pârâtului, acesta fiind fiul actualei soții a pârâtului. În același sens, instanța reține că prin sentința civilă nr. 3815/2007 a Judecătoriei A. I. (fila 22 verso), s-a dispus obligarea numitului Merlo Sandro – tatăl minorului Merlo Alessandro – la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, începând cu data de 21.07.2006 și până la majoratul beneficiarului.
Potrivit art. 529 Cod civil, cuantumul pensiei de întreținere se stabilește potrivit cu nevoia celui ce o cere si cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar in conformitate cu dispozițiile alin.2 al aceluiași articol, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
Dispoziția legală de mai sus se aplică pentru identitate de rațiune si copiilor majori care se află in continuarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani.
Obligația de întreținere conform art. 530 cod civil se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. În cazul în care obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani, sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere.
Potrivit art. 499 alin. 3 Cod civil, părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
Instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada că se află în continuarea studiilor, ci în cauză s-a făcut doar dovada că aceasta este minoră, nu realizează venituri din muncă și nu are bunuri pe care să le valorifice pentru a-și asigura întreținerea, aspect netăgăduit de pârât, astfel că este dovedită starea de nevoie în care se află reclamanta.
Având în vedere că reclamanta a solicitat stabilirea cuantumului pensiei de întreținere la ¼ din venitul net lunar realizat de către pârât, însă pârâtul nu realizează nici un fel de venit (f.39), instanța va stabili cuantumul pensiei lunare datorate de pârât la suma de 212 lei, având în vedere că venitul minim pe economie este începând cu data de 01.01.2014, potrivit HGR 871/2014, de 850 lei. Instanța prezumă în acest caz existența unor venituri, pe care, în lipsa oricărui alt criteriu, le apreciază la salariul minim pe economie, căci altfel nu s-ar explica cum însuși pârâtul își asigură existența.
Potrivit art. 532 Cod civil data de la care se datorează pensia de întreținere este data cererii de chemare în judecată.
Cu privire la data de la care pârâtul va fi obligat la plata pensiei de întreținere în acest cuantum, instanța apreciază că de la momentul introducerii acțiunii este prezumată starea de nevoie în care se află beneficiarul pensiei de întreținere și urmează a acorda pensia de întreținere începând cu această data, respectiv 27.05.2014.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept reținute mai sus, și văzând poziția exprimată de pârât în ședința publică din data de 27.03.2014, instanța de fond făcut aplicarea dispozițiilor art. 531 din Codul Civil, și a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta D. M. F., CNP:_, în calitate de reprezentantă legală a fiicei sale minore G. A., născută la data de 25.11.2001. în contradictoriu cu pârâtul G. M., CNP:_, domiciliat în A. I., ., . și a dispus majorarea pensiei de întreținere la plata căreia a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 2393/2003 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr. 3438/2003 în favoarea minorei G. A. născută la data de 25.11.2001, de la suma de 110 lei ( 1.100.000 lei vechi) la suma de 212 lei lunar, începând cu data formulării acțiunii - 27.05.2014.– și până la majoratul minorei.
În baza art.453, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1020 lei cheltuieli de judecată din care suma de 1000 lei reprezintă onorariu avocat, iar 20 lei taxa timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta în calitate de reprezentantă legală a fiicei sale, minora G. A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, cu consecința stabilirii pensiei lunare, cu titlu de întreținere, în cuantum de 1/4 din venitul net lunar, în favoarea minorei, plată la care să fie obligat pârâtul-intimat începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorei sau până la intervenirea unei cauze legale de modificare a cuantumului stabilit, în baza art. 480 pct. 2 NCPC raportat la art. 403 și 529 alin. 2 Cod civil.
A solicitat cheltuieli de judecată, conform art. 453 Noul Cod procedură civilă, atât pentru derularea litigiului în fața primei instanțe, cât și în etapa căii de atac.
În motivarea apelului s-a arătat că deși prin Sentința civilă nr. 2042/01.10.2014 pronunțată de către Judecătoria A. I., le-a fost admisă acțiunea introductivă, solicitarea cu care a învestit instanța fondului se referea la stabilirea, pe viitor, a unei pensii de întreținere în cotă procentuală, de 1/4 - conform dispozițiilor legale în materie, respectiv art. 529 alin. 2 Cod civil, și nu într-o sumă fixă de bani cum a dispus instanța. Astfel, intimatul a fost obligat prin Sentința civilă nr. 2393/07.10.2003 la plata sumei de 1.100.000 lei ROL în favoarea minorei G. A., născută la data de 25.11.2001, aspect care a generat inadvertențe de-a lungul anilor, întrucât nevoile fetiței au crescut treptat, această sumă fixă devenind insuficientă. Pe de altă parte, din adresele înaintate ITM-ului, rezultă că debitorul plății nu figurează ca fiind o persoană încadrată în muncă, așadar ar fi trebuit să achite o sumă corespondentă cotei de 1/4 din venitul minim garantat pe economie, dar fiindcă aveau o sumă fixă stabilită, în toți acești 11 ani era necesar să se raporteze doar la cei 110 lei RON deja dispuși printr-o altă hotărâre judecătorească, când promova plângeri penale determinate de neachitarea pensiei de întreținere.
O altă critică vizează eroarea instanței când motivează suma fixă de 212 lei având în vedere venitul minim pe economie începând cu data de 01.01.2014, și anume, potrivit HG nr. 871/2014 acesta este de 850 lei. A solicitat a se observa că a promovat cererea de chemare în judecată la data de 27.05.2014 când într-adevăr acest venit era fixat la suma de 850 lei, însă sentința a fost pronunțată la data de 01.10.2014 când, prin aceeași HG nr. 871/14.11.2013 în alin. 2 se prevedea că începând cu data de 1 iulie 2014, salariul minim brut pe țară garantat în plată va fi de 900 lei, împrejurare concretizată în România. D. consecință, instanța era ținută, la momentul pronunțării hotărârii apelate, să aibă în vedere acest venit de 900 lei în calcularea cotei de 1/4 a pensiei de întreținere, ceea ce ar fi condus la o pensie de 225 lei lunar. Rațiunea pentru care a solicitat obligarea părții adverse la plata unei pensii de întreținere stabilită în cotă procentuală, în cazul de față de 1/4 din acest venit minim garantat întrucât ar rezulta că nu este angajat în muncă, este determinată de fluctuația venitului minim garantat în România, în sensul că acesta, periodic, cunoaște creșteri, iar dacă au stabilită pensia doar într-o sumă fixă, reclamanta nu poate executa decât această sumă. În ultima situație, ar fi obligată ca de fiecare dată când venitul minim garantat crește, să intenteze noi și noi acțiuni pe rolul instanței judecătorești, împrejurări care pot fi evitate doar prin pronunțarea unei hotărâri prin care să se stabilească pensia de întreținere în cotă procentuală de 1/4 și nicidecum într-o sumă fixă, fără corespondent în realitatea faptică. Tot în susținerea argumentației sale, a subliniat că prin HG nr. 1091/2014 care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 902/11.12.2014, s-a stabilit că începând cu data de 01.01.2015 salariul minim brut pe țară garantat în plată va crește la suma de 975 lei, iar începând cu data de 01.07.2015, acesta va fi de 1.050 lei. Toate aceste considerente le-ar îndreptății să solicite stabilirea unei pensii de întreținere reprezentată printr-o cotă procentuală de 1/4 și nu o sumă fixă, motiv pentru care a declarat prezentul apel, rugând admiterea acestuia, astfel cum l-a formulat și motivat.
În drept: art.466 și urm. Cod procedură civilă, art. 480 alin. 2 ,453 Cod proc. Civilă, art. 403 și 529 alin. 2 Cod civil, HG nr. 871/14.11.2013 alin. 2
Probe: înscrisuri.
Tribunalul, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limita cererii de apel, stabilirea situație de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:
Apelul este nefondat.
Potrivit art. 530 pct.3 din Codul civil pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere.
Apelanta susține că stabilirea unei pensii de întreținere în cotă de ¼ din venitul minim pe economie este mai favorabilă minorei deoarece baza de calcul la care se face raportarea este fluctuantă și dacă pensia este stabilită într-o sumă fixă nu se poate executa decât aceasta din urmă.
Această critică este nefondată deoarece legiuitorul a permis stabilirea pensiei de întreținere în modalitatea de mai sus doar când debitorul este încadrat în muncă sau beneficiază de alte forme de asigurări sociale.
Ori în speța de față minorul având pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă este ferit de procesul inflaționist prin indexarea acesteia de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației astfel cum este prev. de art. 531 pct.2 Cod civil.
Cealaltă critică se referă la cuantumul venitului minim pe economie la care urma să se facă raportul cotei de ¼ părți și instanța de fond raportat la dispozițiile art. 532 pct.1 Cod civil nu putea decât să aibă în vedere data introducerii cererii de chemare în judecată.
Aceasta întrucât în ipoteza acțiunilor privind majorarea pensiei de întreținere, creditorul are un titlu executor prin care i s-a stabilit creanța reprezentând pensia, creanța ce se realizează prin prestații succesive.
Noua cerere are ca temei modificarea cuantumului mijloacelor de plata ale debitorului obligației de întreținere și a nevoilor celui în drept sa primească întreținerea.
Cat privește data de la care se stabilește obligația de plata a pensiei majorate, este aceea când s-a formulat cererea de majorare, adică data introducerii acțiunii.
Obligația de întreținere este stabilită prin lege, dar cat timp creditorul, care are dreptul sa pretindă de la debitor prestarea întreținerii într-un cuantum majorat, nu formulează cererea, exista prezumția ca nu este în nevoie. Prin urmare, existând temeiuri ca doar de la momentul înregistrării acțiunii starea de nevoie a reclamantului a determinat formularea cererii de majorare a pensiei de întreținere, la plata căreia fusese obligat paratul printr-o alta hotărâre, obligația de plata a pensiei majorate se stabilește începând cu acest moment.
Față de cele arătate anterior, considerând legală și temeinică hotărârea primei instanțe, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de reclamanta D. M. împotriva Sentinței Civile nr. 2042/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Văzând că partea îndreptățită nu a cerut cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta D. M. împotriva Sentinței Civile nr. 2042/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2015.
Președinte, H. L. | Judecător, S. I. | |
Grefier, I. M. G. |
Red. L.H.
Tehnored. I.G./27.10.2015/4 ex.
Judecător fond S. – P. I. C.
| ← Evacuare. Sentința nr. 259/2015. Tribunalul ALBA | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1752/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
