Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 164/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 164/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 164/ A/2015
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V.
Judecător A. S. C.
Grefier D. M. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul M. L.-O. împotriva ordonanței președințiale nr. 126/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata M. I.-A., având ca obiect - ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av F. C. cu împuternicire la dosar pentru apelant lipsă fiind părțile personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care mandatara apelantului depune la dosar chitanța nr._/12.03.2015 în sumă de 10 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, chitanța nr…/18.02.2015 în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocat, transcrierea ședinței de judecată din 17.02.2015 precum și un raport de psihodiagnostic și evaluare clinică a minorei și învederează că a intrat în posesia acestora după depunerea cererii de apel, astfel că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța încuviințează proba cu înscrisuri, declară închisă probațiunea și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Mandatara apelantului solicită admiterea apelului schimbarea în tot a hotărârii atacate și procedând la rejudecarea cauzei, admiterea cererii de ordonanță președințială așa cum aceasta a fost formulată.
O primă critică este cea a cadrului procesual, instanța fiind investită cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art 996 Cod pr. Civilă, se pronunță conform dispozițiilor art 919 Cod pr. Civilă, respectiv admițând acțiunea reclamantului, dai câștig de cauză pârâtei, care nu a formulat nici măcar cerere reconvențională.
A doua critică este împrejurarea că minora în vârstă de 4 ani a fost audiată fără prezența unui psiholog.
Solicită admiterea apelului, arătând că la tată fetița beneficiază de un mediu favorabil unei creșteri armonioase în cadrul familiei tatălui, care dispune de tot confortul, în timp ce mama, cum dealtfel reiese și din actele de la dosar, nu are un loc de muncă, nu are un domiciliu stabil, are o relație cu un bărbat cu care se mută de la o locație la alta în chirie, întrucât nu au cu ce plăti.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanței.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin cererea de ordonanță președințială formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 19.11.2014, reclamantul M. L.-O. în contradictoriu cu pârâta M. I.-A. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- Stabilirea locuinței statornice a minorelor -M. I. – A. n. la 15.09.2010 și M. A. – L. n. la 10.03.2014, împreuna cu reclamantul, la domiciliul acestuia din localitatea Cunța, nr.77, ., ca măsură provizorie, până la soluționarea procesului de divorț dintre părți, înregistrat sub dos. civ. nr._ al Judecătoriei S., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces .
În temeiul art. 919 CPCa fost admisă cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamantul M. L.-O. în contradictoriu cu pârâta M. I.-A. și în consecință:
S-a dispus stabilirea domiciliului provizoriu al minorelor M. I. A., născută la 15.09.2010 și M. A. L., la domiciliul pârâtei, până la soluționarea dos.civ.nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei S..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:„În dosarul înregistrat la data de 11.11.2014 sub nr._ al Judecătoriei S., sunt deduse judecății acțiunea de divorț formulată de pârâta din prezenta cauză, M. I. A. precum și acțiunea reconvențională formulată de reclamantul din prezenta cauză, M. L. O..
În dosarul arătat, ambii părinți doresc ca locuința statornică a minorelor M. I. – A. n. la 15.09.2010 și M. A. – L. n. la 10.03.2014 să fie stabilită la domiciliul acestora.
Prin cererea dedusă judecății reclamantul M. L. O. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, ca locuința celor două minore să fie stabilită provizoriu, la domiciliul acestuia, în temeiul art. 996 C.fam.
Potrivit art 919 din C.
“Măsuri vremelnice
Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.”
Față de textul de lege arătat, care este o normă procedurală specială aplicabilă în condițiile în care procesul de divorț a fost declanșat, instanța constată că, spre deosebire de art.996 C., condiția urgenței este prezumată de însuși textul legal, nemaifiind necesar ca părțile să dovedească o astfel de condiție .
Prin urmare, fiind investită cu o astfel de cerere instanța trebuie să o soluționeze și să stabilească, provizoriu locuința minorilor analizând interesul superior al copilului.
Starea de fapt invocată de reclamant și necontestată de pârâtă, este aceea că în data de 03.11.2014 în timp ce reclamantul se afla la muncă parata a luat minorele fără știința acestuia și s-a mutat într-o locuință închiriată împreuna cu concubinul său numitul Mortura A..
Martorul M. I., audiată în fața instanței și a cărei depoziție se găsește la f. 33 arată că până la momentul separării în fapt a celor doi soți, prin plecarea reclamantei, împreună cu minorele de la domiciliul conjugal, de cele două minore s-a ocupat pârâta și s-a ocupat corespunzător de cele două fetițe.
De altfel, reclamantul prin avocat, a arătat pe parcursul audierii și celorlalți martori că nu contestă că pârâta a îngrijit bine minorele până la data separării în fapt, aspect reținut prin Încheierea de ședință din data de 20.01.2015.
După separarea în fapt, despre modalitate în care pârâta s-a ocupat de îngrijirea minorelor au relatat martorele T. C. R. (f.52) și martora M. G. ( f.37), care arată că pârâta s-a ocupat corespunzător de îngrijirea acestora.
Pârâta a recunoscut la interogatoriu faptul că de când a plecat cu minorele de la domiciliul conjugal (data de 03.11. 2015) nu a mai dus la grădiniță pe minora cea mare, însă a arătat că i-a fost teamă de amenințările reclamantului că îi va lua fetițele.
În luna decembrie, cei doi soți au încheiat un acord de mediere, prin care au stabilit un program de vizitare al minorelor de către reclamant, prin luarea acestora de la domiciliul reclamantei.
Potrivit adeverinței de la f. 45, în prezent minora este înmatriculată la grădinița din P., pe care potrivit martorei T. C. o și frecventează.
Ancheta socială de la domiciliul pârâtei (f.26) relevă faptul că imobilul în care locuiește aceasta împreună cu minorele și cu concubinul său este închiriat, compus dintr-o cameră, bucătărie, corespunzător utilate și mobilate iar cele două fetițe sunt atașate față de ambii părinți.
Ancheta socială de la domiciliul reclamantului (f.28) relevă faptul că imobilul în care locuiește aceasta, compus din patru camere, bucătărie, corespunzător utilate și mobilate și opinează ca locuința minorelor să fie stabilită la reclamant.
Reclamantul este angajat și solicită ca minorelor să le fie stabilit domiciliul la domiciliul său, mama acestuia urmând a renunța la serviciu și a se muta împreună cu acesta și cu soțul său de care s-a separat în fapt de mai mulți ani, pentru a-l ajuta pe reclamant la creșterea și îngrijirea minorelor.
Totodată, instanța constată că din ancheta socială rezultă că pârâta este în concediul pentru îngrijirea copilului.
Din probele administrate la data de10.02.2015, dar și din susținerile celor doi soți, instanța reține că în data de 08.02.2015 când reclamantul s-a dus să înapoieze minorele, acest lucru nu s-a mai realizat, reclamantul invocând împrejurarea că minora cea mare nu a vrut să meargă.
Din analiza probelor, instanța constată că temerile reclamantului care l-au determinat a promova cererea dedusă judecății sunt neîntemeiate, respectiv temerea că mama pârâtei împreuna cu concubinul său și un copil dintr-o alta relație ar locui împreună și trăiesc cu toții într-o promiscuitate morală și într-o situație materială precară, este neadevărată, deoarece în imobil, așa s-a reținut până în prezent, locuiește pârâta, minorele și concubinul acesteia.
Faptul că reclamantul ar fi fost contactat de mama concubinului pârâtei care i-a solicitat să facă ce poate pentru a lua fetițele de acolo deoarece sunt prost îngrijite fiind situații în care nu au nici de mâncare, sunt doar speculații eventuale ale unei terțe persoane, contrazise de probele directe, prin care se arată că pârâta s-a îngrijit corespunzător de minore.
Instanța constată ca fiind îmbucurător și firesc atașamentul minorei I. – A. față de familia extinsă și față de domiciliul în care a crescut însă, pentru a stabili locuința celor două minore până la soluționarea cererilor accesorii formulate în cadrul acțiunilor de divorț, instanța va avea în vedere mai multe aspecte.
Vârsta celor două minore necesită o îngrijire permanentă iar mama acestora este în măsură a se ocupa de creșterea acestora, având și timpul necesar și disponibilitatea, fiind în concediu pentru creșterea copilului și se ocupă corespunzător de cele două minore, în timp ce reclamantul are nevoie de ajutor din partea mamei sale care ar trebui să se lase de serviciu și să se și mute într-o locuință pe care, așa cum a arătat, a părăsit-o de mai mulți ani.
Pe de altă parte, dacă pârâta a făcut o mișcare bruscă și s-a mutat cu cele două minore, nici reclamantul nu a făcut altceva când, după trei luni de când minorele au început să funcționeze într-un alt mediu, a refuzat să mai respecte programul de vizitare al minorelor și hotărârea judecătorească și nu a înapoiat minorele, potrivit hotărârii judecătorești. Motivul invocat de reclamant cum că minorele ar fi fost luate bolnave de la pârâtă nu poate fi reținut de instanță deoarece, așa cum rezultă din înscrisurile de la f. 46 și 47, acestea au fost duse la medic abia la o zi de la data la care minorele ar fi trebuit predate mamei lor.
Într-o altă ordine, instanța reține că reclamantul care invocă împrejurarea că minora I. se desparte cu greu de familia extinsă, ar fi trebuit să găsească o soluție de a preda minora mai puțin traumatizantă pentru fetiță și să nu creeze un eveniment de familie în care să fie implicate și persoane ale familiei extinse, a căror prezență nu face decât să tulbure evenimentul.
Din analiza actelor medicale e la f.48—50 instanța constată că minora are o problemă de sănătate, respectiv o pareză facială însă, ambii părinți ar fi trebuit ca până în prezent să facă demersuri pentru a ajuta minora, deoarece actele medicale sunt din anul 2012 și nu pot să creeze vreun avantaj unuia dintre părinți în alegerea domiciliului provizoriu al celor două minore.
Potrivit cu cele reținute până în prezent instanța, în temeiul art. 919 C. va admite cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamantul M. L.-O. în contradictoriu cu pârâta M. I.-A. și va stabili provizoriu domiciliul minorelor M. I. A., născută la 15.09.2010 și M. A. L., la domiciliul pârâtei, până la soluționarea dos.civ.nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei S..
Instanța ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată”.
Împotriva ordonanței președințiale a declarat apel in termen legal reclamantul M. L. O. solicitând admiterea apelului schimbarea în tot a hotărârii atacate și procedând la rejudecarea cauzei, admiterea cererii de ordonanță președințială așa cum aceasta a fost formulată.
Cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive a arătat că prin sentința civila pronunțata in dos.civ.nr._, Judecătoria S., a încălcat flagrant, toate dispozițiile procedurale, dar si cele referitoare la interesul minorilor si dreptul la un proces echitabil, pronunțând o hotărâre profund nelegala si netemeinică, fondata mai mult pe dorința de a-si manifesta autoritatea, decât pe actele și lucrările dosarului.
Solicită analizarea apelului, atât prin prisma cadrului procesual cu care a fost investita instanța, cat si a actelor si lucrărilor dosarului.
Astfel cel care a investit instanța, in baza principiului disponibilității formulând si cererea de chemare in judecata a fost reclamantul-apelant, care a solicitat ca pe calea ordonanței președințiale, întemeiata pe prev. art.996, C.P.C,sa se stabilească în contradictoriu cu parata-intimată, locuința statornică a celor două minore, la domiciliul acestuia, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a acțiunii de divorț, dedusa judecații sub dosar civil nr._ al Judecătoriei S., aceasta fiind instituția de drept, raportat la care instanța avea obligația să pronunțe o soluție fie de admitere fie de respingere, aceasta neavând - cel puțin teoretic-posibilitatea de a modifica obiectul cererii părții, mai ales, în condițiile în care nu a fost investita cu o cerere reconvențională, prin care, sa se solicite, o măsura contrara.
Deși acestea sunt premisele legale, de la care ar fi trebuit sa se pornească, instanța care a judecat prezenta cauză a adoptat o poziție nelegala si contrara dispozițiilor procedurale, modificând fără a pune în discuția părților în mod discreționar, temeiul juridic al cererii deduse judecății dar și adoptând o soluție originală prin care, admițându-se cererea reclamantului in totalitate se dă câștig de cauză paratei, care, nu a solicitat, stabilirea provizorie a locuinței minorilor la ea, ajungându-se astfel ca un proces „admis” care sa fie in realitate „respins”.
În momentul în care, instanța a schimbat, cadrul procesual si temeiul de drept din instituția întemeiată pe art.996,C.P.C,in cea, întemeiată pe art.919,C.P.C instanța a omis un aspect important, că acest text de lege face trimitere tot la ordonanța președințiala, care înseamnă o acțiune prin care se solicita luarea unor masuri vremelnice si urgente si cu privire la care instanța se poate pronunța si nu în lipsa unei investiri, să ia în mod discreționar, orice masuri dorește în cauzele de divorț poziționându-se într-un cenzor al tuturor dosarelor, cu un asemenea obiect
F. de acest aspect,se impune ,admiterea prezentului apel.
O a-2-a problemă, care se impune a fi analizata, deoarece a fost o măsura dispusa de instanța si de care s-a făcut caz in ședința publica în mod ironic, aducându-se o atingere publică, a demnității apelantului, este cea a audierii minorei M. I.-A.- n.la 15.09.2010, care a fost dispusa în ședința din data de 10.02.2015 după cuvântul pe fond al mandatarilor si realizată în ședința Camerei de Consiliu, în data de 12.02.2015.
Deși în momentul, în care, instanța a avut revelația necesitații audierii minorei în vârsta de 4 ani si 4 luni, s-a solicitat expres în ședința publică să nu se omită înștiințarea unui psiholog a cărui prezentă este expres prevăzută de lege doar așa putând fi audiat un minor sub 10 ani la data stabilită instanța a procedat în lipsa psihologului autorizația audierea si chestionarea minorei, la punerea acesteia să efectueze anumite desene fără încheierea unui proces verbal, încălcând astfel prevederile legale imperative, pentru ca ulterior, în ședință în mod ironic să i se învedereze apelantului, că fetița si-a desenat, doar mama si nu si tata dând de înțeles ca minora nu este atașată de tatăl sau.
Desenul făcut de fetița, este caracteristic oricărui copil de aceasta vârsta, care la sugestie putea desena orice, chiar si o jucărie instanța neavând abilitarea necesară de a interpreta in coordonate psihologice acel desen dar nici de a-și exprima punctul de vedere in ședința publica, aceasta constituind o antepronunțare vădită,confirmată ulterior de soluția bizară adoptată.
Din analiza probatoriului testimonial raportat la răspunsul părților la interogator, dar și la concluziile anchetelor sociale, rezultă că interesul superior al minorelor, cel puțin pentru acest moment, este să rămână împreuna cu apelantul și familia lărgită – bunici acesta fiind mediul în care fetițele au crescut și în care beneficiază de condiții optime de creștere si dezvoltare.
Este de reținut, că luarea fetitelor din mediul lor de lângă tată și bunicii împreună cu care au crescut și mutarea într-o locuință închiriată cu condiții precare, împreună cu un bărbat necunoscut, împreună cu care intimata a fugit de acasă și întreține relații extraconjugale, nu este în sprijinul interesului lor, mai ales că nimeni nu i-a interzis intimatei să viziteze minorele.
Luarea minorelor, dispusă de instanța, de la domiciliul tatălui și de lângă bunici, întreruperea programului de grădinița și readucerea la domiciliul intimatei alături de concubinul acesteia, de care fetița cea mare se teme ar fi deosebit de traumatizantă pentru psihicul acestor copii.
De altfel, martorii au relatat, lipsurile cu care se confruntau copiii, în condițiile în care nici intimata si nici concubinul acesteia nu realizează venituri. Singura lor sursă de venit fiind indemnizațiile minorelor.
Coroborând, aspectele menționate, solicită a se dispune admiterea prezentului apel si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
În probațiune, la termenul de judecata din data de 17.03.2015 a fost depus de către apelant un raport de psihodiagnostic si evaluare clinica a minorei M. I. A. (f.17).
Parata nu a depus întâmpinare, însă potrivit disp.art.998 al.1 NCPC raportat la art.482 NCPC, aceasta nu este obligatorie .
Apelul este fondat:
Potrivit disp.art.264 al.1-4 NCC, in procedurile administrative sau judiciare care il privesc,ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competenta consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei. Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere si a primi orice informație potrivit cu vârsta sa, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește. Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor al.1 si 2. Respingerea cererii de către autoritatea competenta trebuie motivată. Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta și gradul său de maturitate.
La data ascultării de către prima instanță, minora M. I.-A. avea vârsta de 4 ani si 5 luni.
Din înscrisul intitulat “Declarație de minora “, rezultă că la întrebarea cum o cheamă, răspunde că A. I. și că are o surioară A.. Se mai consemnează “Acum stau la tati.”(f.59 dosar fond).
Raportat la dispozițiile legale anterior menționate si la vârsta minorei, ascultarea acesteia de către prima instanță este nelegala, deoarece minora ascultată nu are posibilitatea de a-și exprima opinia și de a înțelege consecințele deciziilor care o privesc., aspecte care rezultă din înscrisul încheiat de instanță, în care nu se regăsește opinia minorei în legătură cu părintele la care dorește să locuiască provizoriu .
Prin dispoziția prev.de art.919 NCPC se instituie o procedură specială, prin care se pot dispune unele măsuri cu caracter vremelnic a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Prin urmare, se creează posibilitatea pentru cel vătămat să se adreseze justiției, fiind o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare .
În situațiile în care legea prevede, așa cum este cazul de față posibilitatea luării unor măsuri pe calea ordonanței președințiale, nu mai trebuie verificată urgența dispunerii acestora, însă trebuie analizate caracterul provizoriu si neprejudecarea fondului, conform disp.art.996 NCPC.
Stabilirea locuinței s-a solicitat până la soluționarea procesului de divorț, fiind îndeplinita condiția caracterului provizoriu a unei asemenea măsuri. Cât privește interdicția rezolvării litigiului în fond, aceasta oprește instanța de a verifica condițiile materiale concrete, legătura afectivă care există între părinți și copii, precum și garanțiile morale pe care aceștia le prezintă, astfel că în mod greșit prima instanță a analizat aceste aspecte, pronunțându-se în fond asupra stabilirii locuinței celor doua minore, cu toate că s-a referit la o perioadă provizorie.
Instanța este abilitată să verifice doar aparența dreptului, cu analizarea principiului interesului superior al celor doi copii minori.
Mutarea intempestiva a pârâtei în 03.11.2014, la o distanță de aproximativ 20 de km de localitatea de domiciliu, cu luarea copiilor fără acordul reclamantului, care nu i-a mai putut vedea decât după încheierea acordului de mediere din data de 16.12.2014, consfințit prin sent.civ.nr.35/CC/13.01.2015 a Judecătoriei S., contravine nevoii de stabilitate a celor doua minore, acestea fiind derutate, “dar prea mici să spună ceva” .(declarația de martor dată de mama pârâtei, f.40 dosar fond). Minora M. A.-L. a împlinit recent vârsta de un an, vârsta la care are nevoie neaparată de îngrijirea mamei, motiv pentru care la acest moment este în interesul copilului să locuiască la parată. Prin lipsa stabilității, s-ar putea cauza minorei M. I. A. un prejudiciu ce nu ar mai putea fi reparat, fiindu-i pusă în pericol sănătatea, educația și dezvoltarea armonioasă, prin această schimbare majoră bruscă. Faptul că au trecut câteva luni de la plecarea pârâtei, nu diminuează acest risc.
Cererea de ordonanță președințială a fost depusă de reclamant la Judecătoria S. în data 19.11.2014 . Reclamantul a acționat în acord cu disp.art.486 NCC, în sensul rezolvării neînțelegerilor dintre părinți de către instanță.
Chiar dacă minora I. A. este în vârstă de doar 4 ani si 6 luni, are nevoie de un climat familial stabil, ferit de stresori psihoactivi, așa cum se arată în raportul întocmit de psiholog (f.17 dosar apel).
Împrejurarea că reclamantul are nevoie de ajutor la creșterea copiilor (când se află la locul de muncă), nu este o dovadă că minora ar fi lipsită în prezent la locuința tatălui, de condițiile necesare unei bune creșteri și educări .
Raportat la soluția adoptată de prima instanță, cererea reclamantului trebuia respinsă, deoarece susținerile sale au fost apreciate ca neîntemeiate, și nu admisă, prin stabilirea locuinței provizorii la pârâtă, motiv pentru care hotărârea primei instanțe va fi schimbată în întregime.
În consecință, în baza art.480 al.2 NCPC, Tribunalul va admite apelul declarat de reclamant, va schimba în tot ordonanța atacată, și în consecință, va admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul M. L.-O. in contradictoriu cu pârâta M. I.-A.. Va stabili locuința minorei M. I.-A., născută la data de 15.09.2010, la reclamantul M. L.-O., în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrată în dosarul civ.nr._ al Judecătoriei S. și va respinge ca neîntemeiată cererea cu privire la stabilirea provizorie a locuinței minorei M. A.-L., născută la data de 10.03.2014, la reclamant.
În baza art.453 al.1 NCPC, cererea fiind admisă în parte, pârâta va fi obligata la jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantul apelant în ambele instanțe, în sumă de 1270 lei, în favoarea acestuia.
În baza art.996 al.2 NCPC, prezenta decizie este provizorie si executorie .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul M. L.-O. impotriva ordonantei presedintiale nr.126/17.02.2015 pronuntata de Judecatoria S. in dosarul nr._ .
Schimba in tot ordonanta atacata, si in consecinta:
Admite in parte cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantul M. L.-O. in contradictoriu cu parata M. I.-A..
Stabileste locuinta minorei M. I.-A., nascuta la data de 15.09.2010, la reclamantul M. L.-O., in mod provizoriu, pana la solutionarea definitiva a cauzei inregistrata in dosarul civ.nr._ al Judecatoriei S..
Respinge ca neintemeiata cererea cu privire la stabilirea provizorie a locuintei minorei M. A.-L., nascuta la data de 10.03.2014, la reclamant.
Obliga parata la 1270 lei cheltuieli partiale de judecata in prima instanta si in apel, in favoarea reclamantului.
Provizorie si executorie.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 17.03.2015.
Președinte, L. V. | Judecător, A. S. C. | |
Grefier, D. M. A. |
Red. C.S.A.
Tehn D.A./4.ex
Jud. fond S. R.
20 Martie 2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 617/2015. Tribunalul ALBA | Tutelă - autorizări date tutorelui. Decizia nr. 737/2015.... → |
|---|
