Pensie întreţinere. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 22/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 22/A/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P. P.
Judecător L. D.- Președinte Secția Civilă
Grefier F. M.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de pârâta M. R. și de reclamantul B. V. I., împotriva sentinței civile nr. 1570/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ având ca obiect - pensie întreținere / reducere pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av M. M. pentru pârâta apelantă, lipsă fiind părțile personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la dosar s-a depus adeverința nr._/13.01.2015 eliberată de IPJ A..
Reclamantul apelant a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, cu acordarea unui termen de pronunțare pentru a depune concluzii scrise.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul pârâtei apelante solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de reducere a pensiei de întreținere, fiind netemeinică și nelegală. Veniturile realizate de reclamant, conform adeverinței depuse la dosar, sunt altele decât cele reținute de instanța de fond la pronunțarea hotărârii atacate.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față
Prin sentința civilă nr. 1570/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. V. I. în contradictoriu cu pârâta M. R. I. și în consecință:
A fost redusă pensia lunară de întreținere la plata căreia a fost obligat pârâtul în favoarea minorei B. A. I. prin sentința civilă nr.2195/2011 pronunțată în dosarul Judecătoriei A. I. nr._ de la procentul de 25% din veniturile nete lunare la suma lunară de 350 lei, începând cu data de 17.01.2014.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 17.01.2014 reclamantul B. V. I. a cerut instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să reducă pensia de întreținere la care este obligat în favoarea minorei B. A. I., deoarece la data de 06.10.2013 din cea de a doua căsătorie s-a născut minorul B. Ș. D..
Procedând la examinarea înscrisurilor din dosar se constată că prin sentința civilă nr.2195/2011 pronunțată în dosarul Judecătoriei A. I. nr._ reclamantul a fost obligat să plătească minorei B. A. I. o pensie lunară de întreținere în procent de 25% din veniturile nete pe care le realizează - filele 10-11.
La fila 7 se află copia certificatului de stare civilă din care rezultă că minorului B. Ș. D. s-a născut la data de 06.10.2013.
Potrivit adeverința nr._/08.05.2014 eliberată de IPJ A. de la fila 35 reclamantul realizează venituri nete lunare a căror medie este de 2.107,66 lei..
Pentru soluționarea cererii instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art.499 și art.527 al.2 din Codul civil părinții sunt obligați în solidar să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, iar la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de celelalte obligații pe care le are.
De asemenea, art.529 al.1 și 2 din Codul civil dispun că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar când este datorată de părinte se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Față de cele ce preced, cum reclamantul a făcut dovada că începând cu data de 06.10.2013 urmare nașterii celui de al doilea copil are și alte obligații de întreținere, în temeiul art.531 al.1 din Codul civil acțiunea va fi admisă și se va reduce pensia lunară de întreținere la plata căreia a fost obligat în favoarea minorei B. A. I. prin sentința civilă nr.2195/2011 pronunțată în dosarul Judecătoriei A. I. nr._ de la procentul de 25% din veniturile nete lunare la suma lunară de 350 lei, începând cu data de 17.01.2014.
Cererile pârâtei din întâmpinarea de la filele 17-19 de a respinge cererea pentru că reclamantul a omis să declare veniturile pe care le realizează din indemnizații, norma de hrană, premii, prime și indemnizații de conducere, precum și pentru motivul că pensia de întreținere în sumă lunară de 500 lei pentru minora A. I. a fost stabilită în mod just, nevoile celor doi copii fiind diferite nu pot să fie primite.
Sub primul aspect.
Pentru a preveni orice îndoială instanța a încuviințat cererea pârâtei și a solicitat IPJ A. să comunice informații suplimentare în legătură cu veniturile pe care le realizează reclamantul, iar din răspunsul primit de la fila 43 rezultă că în adeverința nr._/2014 au fost trecute toate veniturile cu caracter permanent, neexistând vreun motiv să se creadă că au fost ascunse anumite surse de venit.
Cererea de a avea în vedere și sumele primite ca normă de hrană nu poate să fie primită, deoarece norma de hrană este destinată suplimentării alimentației celui care o primește, ea nu are deci caracterul unui venit.
Sub cel de al doilea aspect.
Instanța nu apreciază că sumele cu care trebuie să se contribuie la întreținerea celor doi minori ar fi substanțial diferite, deoarece diferența de vârstă nu este mare și nu se poate susține că îngrijirea unui copil de câteva luni nu presupune cheltuieli suplimentare, respectiv alimentație adecvată, scutece, îmbrăcăminte ș.a.
Deoarece în conformitate cu dispozițiile art.532 al.1 din Codul civil pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, obligația reclamantului de a plăti pensie de întreținere în sumă lunară de 350 lei se va dispune începând cu data de 17.01.2014.
Căzând în pretenții, în temeiul art.453 din codul de procedură civilă urmează ca pârâta să fie obligată să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pârâta nu va fi obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de informare pentru mediere, deoarece în conformitate cu dispozițiile art.2 al.14 din Legea nr.192/2006 acest serviciu este gratuit.
De asemenea, văzând complexitatea și natura cauzei, în temeiul art.451 al.2 din Codul de procedură civilă instanța va reduce onorariul avocatului, deoarece apreciază că suma totală de 1.100 lei care rezultă din chitanțele de la filele 55-56 este vădit disproporționată”.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâta.
Reclamantul a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul obligării pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată efectuate pentru procedura de informare și în procesul dintre părți.
In motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a aplicat disp. art. 453 al. 1 C., pârâta fiind parte căzută în pretenții datora cheltuielile de judecată în măsura în care acestea au fost dovedite de partea care a câștigat procesul în măsura în care acestea sunt dovedite.
Reclamantul a făcut dovada prin chitanțele depuse a costurilor pe care le-a suportat în procedura de informare, în cuantum de 500 lei și de asemenea în ceea ce privește reducerea onorariului de avocat instanța nu a motivat de ce a apreciat că acesta este disproporționat față de complexitatea și durata procesului dintre părți.
Pârâta a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, cu consecință asupra cheltuielilor de judecată.
In motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus reducerea obligației de întreținere datorată de reclamant în favoarea minorei A. I., stabilind cuantumul de 350 lei lunar prin raportare la veniturile realizate pe perioada octombrie 2013- martie 2014, deși hotărârea a fost pronunțată în iulie 2014, iar veniturile realizate de reclamant erau altele.
S-au adus critici modului în care instanța de fond au interpretat veniturile nete ale pârâtului în sensul că în acestea nu au fost incluse toate veniturile pe care reclamantul le realizează din indemnizații, sporuri, indemnizații de conducere, normă de hrană și care au caracterul de venituri permanente.
S-a mai arătat că nevoile minorilor se apreciază și raportat la vârsta acestora, astfel că obligația de întreținere datorată de părinte pentru doi copii minori nu trebuie să fie egală, iar pentru minora mai mare această obligație urmând a fi mai mare deoarece și nevoile minorului sunt mai mari.
Analizând actele și lucrările depuse la dosarul cauzei, se constată următoarele:
Reclamantul B. V. I. a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei A. I. născută la 30.11.2009 în cuantum de 25 % din veniturile nete realizate lunar.
Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat diminuarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorei A. I. până la suma fixă de 350 lei lunar, arătând că în prezent mai are în întreținere și pe minorul Ș. D. născut la 6.10.2013.
Atât reclamantul cât și instanța de fond a apreciat că suma de 350 lei lunar corespunde atât nevoilor minorei cât și aceasta este în concordanță cu veniturile realizate de reclamant și dispozițiile art. 403 cod civil rap. la art. 531 și 539 al. 2 Cod civil.
Potrivit art. 529 al. 2 Cod civil atunci când întreținerea este datorată de părinte în favoarea a doi copii aceasta poate fi stabilită până la 1/3 din venitul lunar al părintelui care o datorează. De asemenea potrivit art. 530 al. 3 Cod civil pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe.
Din probele administrate rezultă că reclamantul a realizat pe perioada mai- octombrie 2014 o medie a venitului net de 2113 lei la care se adaugă norma de hrană în cuantum variind între 690-744 lei lunar.
Norma de hrană a fost încasată de către reclamant în bani și chiar dacă nu reprezintă un venit ce se include în baza de calcul pentru obligațiile bugetare, caracterul său este de drept salarial și reprezintă un venit pentru membru de familie care îl realizează și care indirect se reflectă în situația materială a respectivei persoane.
Suma plătită cu titlu normă de hrană nu este supusă popririi pentru plata drepturilor de întreținere.
Rezultă că aceasta reprezintă un venit al reclamantului . Calculând un procent de 25 % din venitul net realizat lunar de reclamant în perioada mai 2014- octombrie 2014 rezultă suma de 528 lei . In condițiile în care dacă la această sumă s-ar aduna și media veniturilor încasate cu titlu normă de hrană pe aceleași luni și s-ar aplica fracția de 1/3 ar rezulta suma de 937 lei.
Rezultă că prin păstrarea procentului de 25 % al veniturilor supuse popririi pentru plata pensiei de întreținere în favoarea minorei A. I. se respectă în realitate și asigurarea posibilității de contribuție a reclamantului la întreținerea minorului Ș. D. cu suma de peste 400 lei.
In concluzie veniturile pe care reclamantul le realizează permit întreținerea celor doi minori în limita sumei de 528 lei lunar pentru minora A. I., fără a fi necesară reducerea obligației de întreținere.
Reclamantul nu a solicitat stabilirea pensiei de întreținere pentru minora A. I. în sumă fixă determinat de împrejurarea că potrivit legii obligația de întreținere pentru doi copii este de 1/3 din veniturile realizate de părintele care o datorează, ci reducerea acestei obligații de întreținere la suma de 350 lei lunar, cerere ce nu se confirmă din calculele anterior prezentate.
Pentru considerentele expuse se apreciază ca fondat apelul declarat de pârâtă urmând a fi schimbată în tot sentința civilă apelată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant pentru reducerea obligației de întreținere datorată în favoarea minorei A. I..
In ceea ce privește apelul declarat de reclamant se apreciază că acesta este nefondat, în primul rând instanța de fond a făcut o corectă aplicare a textelor de lege în materia stabilirii cheltuielilor de judecată datorată de partea căzută în pretenții, reținând că procedura informării pentru mediere este gratuită conform disp. art. 2 al. ¼ din Legea 192 /2006, iar onorariul evocatului este disproporționat față de complexitatea cauzei dedusă judecății.
Prin admiterea apelului pârâtei și schimbarea sentinței pronunțate de instanța de fond reclamantul este parte căzută în pretenții, astfel că nu se mai impune acordarea cheltuielilor de judecată în favoarea sa.
In prezentul apel pârâta apelantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta M. R. I. împotriva sentinței civile nr. 1570/2014 a Judecătoriei A. I. pronunțată în dosar nr._ și în consecință:
Schimbă în tot sentința apelată și procedând la o nouă judecată:
Respinge acțiunea civilă pronunțată de reclamantul B. V. I. împotriva pârâtei M. R. I..
Respinge apelul declarat de reclamantul B. V. I. împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2015
Președinte, L. P. P. | Judecător, L. D. | |
Grefier, F. M. |
Red PL
Dact.MF 4 ex./24.02l.2015
Jud fond C. F.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1752/2015. Tribunalul ALBA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 617/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
