Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 276/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 276/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.276/A/2015
Ședința publică din data de 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I.
Judecător H. L.
Grefier C. Ș.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâtul M. O. împotriva sentinței civile nr. 636/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimata S. A. E..
Obiectul cauzei partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 21.04.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 13.12.2014, sub dosar nr._, ca urmare a disjungerii acțiunii reconvenționale din dosarul nr._, reclamanta S. A. E. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul M. O., prin hotărâre judecătorească:
- să se constate că au dobândit împreună imobil comun. înscris în CF nr._ Aiud, nr. cad. 518/C, nr.top 2666 /30/1 si 2667/1/30/1 curți si construcții,
și autoturismul marca Wolkswagen, cu numărul de înmatriculare_, an de fabricație 2006 și achiziționat în anul 2007 cu suma de 12 000 euro;
- să se constate că au cote de contribuție egale la dobândirea bunurilor comune menționate anterior;
- să se dispună împărțirea bunurilor comune, prin atribuirea în natură a imobilului și autoturismului către pârât cu plata sultei plata sultei în favoarea reclamantei;
- să se respingă capătul de cerere din precizarea de acțiune a pârâtului M. O., referitor la partajarea obligațiilor comune față de contractul de credit încheiat de M. O. cu ALPHA BANK. ROMÂNIA S.A. fără știrea reclamantei în perioada separării lor în fapt.
Precizează faptul că nu a semnat contractul de facilitate de credit în calitate de codebitor sau garant, singurul obligat față de bancă fiind M. O., în sprijinul afirmațiilor sale solicită a se vedea și poziția procesuală a băncii consemnată prin întâmpinare.
În motivare pârâtul recunoaște ca reclamanta și-a adus contribuția la viața de familie prin munca în gospodărie,fără a face referire la creșterea și educarea minorelor M. E. C. si M. I. M. de către reclamantă.. Precizează faptul că pe parcursul căsătoriei în marea majoritate a perioadei reclamanta a fost încadrată în muncă conform copiei după carnetul de muncă depuse la dosar și prin care dovedește aportul financiar la cheltuielile casnice iar la construcția imobilului a fost ajutată mod consistent de către părinți
Precizează faptul că în prezent imobilul în speță este nelocuit, dar nu nelocuibil. In acest sens, a propus pârâtului în nenumărate rânduri să valorifice acest bun în beneficiul minorelor.
În drept a fost invocată Legea nr. 287/2009 privind Codul civil și Legea nr.71/2011 privind Codul civil.
Prin cererea reconvențională depusă la fl. 64-65, pârâtul-reclamant reconvențional M. O. a solicitat ca în contradictoriu reclamanta-pârâta reconvențională S. A. E., prin hotărâre judecătorească:
- să se dispună partajarea obligațiilor comune dobândite în timpul căsătoriei potrivit contractului de credit încheiat cu Alpha Bank România SA -Sucursala A.-I.;
- să se dispună obligarea pârâtei reconvenționale la restituirea și plata către reclamant a contravalorii cotei sale din datoriile comune contractate în timpul căsătoriei, și care implicit afectează masa bunurilor comune supuse partajului;
- să fie obligată pârâta reconvențională la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii pârâtul-reclamant reconvențional arată că în timpul căsătoriei părțile au încheiat un contract de credit garanta și obținut tot pe numele reclamantului care realiza venituri substanțiale, pârâta în mare parte a căsniciei fiind fără venituri, reclamantul a achitat singur ratele la credit. De la separarea în fapt și până în prezent reclamantul este cel care plătește rata lunară la bancă, pârâta neînțelegând să se implice în aceste cheltuieli.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 118 și următ. Cod pr.civilă.
În probațiune s-au depus în copie contractul de vânzare-cumpărare (fl.66-67), contractul de facilitate de credit și garanție reală imobiliară (fl.69-75).
Mandatarii părților declară că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
La termenul de judecată din 05.06.2014 avocatul reclamantei-pârâtă reconvențională a solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu excepția primului capăt de cerere, având în vedere faptul că autoturismul s-a vândut după desfacerea căsătoriei părților, solicitând ca în funcție de valoarea acestui autoturism să se stabilească o eventuală sultă de 50% din valoarea de vânzare. Instanța față de contradicțiile din contract, a apreciat necesitatea efectuării unui aport de expertiză judiciară auto (fl. 92-102) și a administrării probei cu interogatoriul pârâtului-reclamant reconvențional.
Judecătoria Aiud prin Sentința civilă 636/2014 pronunțată în dosar nr._ a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta pârâta reconvențională S. A. E. dar și acțiunea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional M. O. și în consecință:
S-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit prin contribuție comună și egală autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ an fabricație 2006 în valoare de_ lei conform raportului de expertiză întocmit de expert Vedeanu L..
S-a dispus sistarea stării de codevălmășie asupra bunului mobil prin atribuirea acestora pârâtului.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de_,5 lei cu titlu de sultă.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate prin cererea reconvențională.
S-au compensat cheltuielile de judecată
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele :
Părțile au fost soți iar căsătoria dintre ei a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 1681 din 17.12.2009 a Judecătoriei Aiud, rămasă irevocabilă.
Instanța, față de poziția părților, se va pronunța doar asupra cererii de partajare a autoturismului VW dobândit de părți și asupra solicitării pârâtul reclamant reconvențional din acțiunea reconvențională privind partajarea obligațiilor comune, respectiv a creditului contractat cu Alpha Bank Romania. (poziția părților exprimată expres în încheierea de ședință din data de 27.03.2013 – fila 76).
Ambele părți au recunoscut că au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ .
Potrivit art. 30 alin. 1 și 3 din Codul familiei - text legal care se aplica părților, având în vedere data dobândirii bunurilor comune - bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
Instanța fondului reține, în temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor, că bunul mobil mai sus menționat constituie bun comun al soților, fiind dobândit de aceștia în timpul căsătoriei lor. Caracterul de bun comun nu a fost contestat de altfel de niciuna dintre părți.
Conform dispozițiilor art. 30 si 36. fam. părțile care au calitatea de coindivizari asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei nu pot fi ținute a rămâne în indiviziune, astfel având în vedere voința liber exprimată de sistare a proprietății comune indivize existente, instanța a dispus încetarea acestei forme de proprietate.
În baza art. 673/5 Cod procedură civilă, a stabilit masa partajabilă și cotă-parte ce se cuvine fiecărui soț devălmaș.
Astfel, instanța a constata că masa partajabilă se compune din autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ .
Având în vedere precizările ambelor părți, a constatat că fiecare dintre soți are o cotă de 50% la dobândirea acestui bun.
Instanța reține că bunul supus partajului a fost înstrăinat de pârâtul reclamant reconvențional, în cauză fiind efectuată o expertiză tehnică auto de către expertul Vedeanu L. fila 92), raport rectificat de expert – (fila 106) prin care s-a stabilit valoarea de circulație la data vânzării autoturismului ca fiind de_ lei; părțile nu au contestat această valoare.
Prin urmare, având în vedere această valoare, având în vedere că pârâtul a înstrăinat acest autoturism, a dispus sistarea stării de codevălmășie asupra bunului mobil prin atribuirea acestuia pârâtului și l-a obligat pe acesta la plata sumei de_,5 lei cu titlu de sultă în favoarea reclamantei pârâtă reconvențional.
Sub aspectul solicitării pârâtului formulată în cuprinsul cererii reconvenționale de a se dispune partajarea obligației comune respectiv a creditului contractat de către pârât în timpul căsătoriei la Alpha Bank, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 32 din Codul Familiei, text de lege aplicabil luând în considerare data nașterii acestei obligații, „Soții rãspund cu bunurile comune pentru: a) cheltuielile fãcute cu administrarea oricãruia dintre bunurile comune; b) obligațiile ce au contractat împreunã; c) obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale cãsniciei; d) repararea prejudiciului cauzat prin însusirea de cãtre unul dintre soți a unor bunuri proprietate publicã, dacã prin aceasta au sporit bunurile comune ale soților”.
Prin urmare este necesar a se stabili dacă obligația ce se cere a fi partajată a fost contractată de ambii soți.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv copia contractului de facilitate de credit depus la dosar (fila 69), rezultă că acest contract a fost încheiat de către pârât singur.
Prin urmare, având în vedere susținerile reclamantei cum că nu ar fi știut de contractarea acestui credit, în lipsa oricăror probe care să dovedească contrariul și în lipsa oricăror probe prin care să se dovedească faptul că suma provenită din contractarea acestui credit ar fi fost folosită pentru acoperirea cheltuielilor căsătoriei, instanța a considerat că este o obligație asumată în nume propriu de către pârât și prin urmare a respins acțiunea reconvențională în ce privește partajarea obligațiilor având ca izvor contractul de credit încheiat între pârât și Alpha Bank. Pe cale de consecință a respins și solicitarea privind obligarea reclamantei la restituirea cotei care i-ar reveni din datoriile comune, respectiv creditul amintit.
. În temeiul art. 277 Cod procedură civilă, instanța a compensat cheltuielile de judecată avansate de părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. O., solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii reconvenționale și a se dispune:
- partajarea obligațiilor contractate în timpul căsătoriei în regimul comunității de bunuri în devălmășie, respectiv a creditului contractat cu Alpha Bank Romania prin obligarea pârâtei să-i achite ½ din valoarea rămasă de restituit;
- obligarea pârâtei reconvenționale la restituirea și plata către apelant a contravalorii cotei sale de ½ părți din valoarea achitată conform creditului contractat cu Alpha Bank Romania, de la data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț(17.12.2009);
În motivarea apelului se arată următoarele :
În timpul căsătoriei în regimul comunității de bunuri în devălmășie, părțile au contractat un credit cu Alpha Bank România si au cumpărat un autoturism.
Susține apelantul că, din punct de vedere al cronologiei, aceasta este ordinea evenimentelor, în sensul că întâi a luat creditul si apoi, dupa aproximativ o luna de zile, cu acești bani au cumpărat autoturismul.
Este de neînțeles față de probele de la dosar cum a putut instanța de fond să rețină susținerile nedovedite ale pârâtei reconvenționale că respectivul credit a fost contractat fără știrea reclamantei in perioada separării in fapt.
In primul rând, pentru că se dovedește prin cele mai sus arătate ca nu erau separați in fapt, creditul fiind contractat înaintea achiziționării bunului reținut ca făcând parte din masa bunurilor de partajat. Urmând această logică a instanței, și autoturismul ar fi fost achiziționat în perioada separării în fapt si nu ar mai fi intrat la partaj.
Pe de altă parte, în privința susținerii apelantului - că în timpul căsătoriei in regimul comunității de bunuri in devălmășie, a contractat un credit cu Alpha Bank România, - ope legis trebuia sa funcționeze prezumția de mandat tacit reciproc între soți, prezumție legală conform căreia fiecare dintre soți este presupus că, exercitând drepturile conferite de lege soților asupra bunurilor comune, acționează nu numai în nume propriu, ci și ca reprezentant al celuilalt soț, legiuitorul prezumând că soții și-au dat reciproc mandat de reprezentare pentru exercitarea actelor de administrare, de folosință și de dispoziție asupra bunurilor comune.
Aceasta prezumție a fost consacrată prin art. 35 alin. (2) Codul familiei - aplicabil in cazul speței de față - care precizează că oricare dintre soți, exercitând singur drepturile de administrare, folosință și dispoziție, este socotit că are și consimțământul celuilalt soț.
Deoarece are caracter relativ, prezumția poate fi răsturnată prin proba contrară sarcina probei revenind celui care o contestă și nu celui în favoarea căreia funcționează aceasta prezumție. O astfel de probă, se realizează prin dovada că soțul neparticipant la încheierea actului s-a opus la perfectarea lui. Totuși, opunerea chiar dovedită a soțului neparticipant nu este suficientă, prin ea însăși, să determine anularea actului încheiat cu terțul de bună-credință, în acest scop, mai este necesară și proba că terțul contractant a cunoscut opunerea celuilalt soț la încheierea actului respectiv.
Remarcă apelantul că, în speța dedusă judecății nu se află în situația restrângerilor legale ale acestui mandat reciproc instituit prin dispozițiile art. 35 alin. (2) C. fam., mandatul tacit reciproc între soți funcționând pe durata căsătoriei.
F. de cele mai sus exprimate, instanța de fond a greșit si a aplicat greșit legea atunci când nu a reținut corect, așa cum trebuia in favoarea sa, prezumția de mandat tacit reciproc intre soți care îl dispensa pe el de dovadă și obliga partea litigantă lui să facă dovezi. Instanța nu trebuia să rețină și să motiveze darea unei hotărâri pe simplele susțineri ale părții (principiului potrivit căruia „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească" - art. 1169 C. civ., principiu care se regăsește exprimat și în adagiul latin onus probandi incumbit actori) obligând partea litigantă la a dovedi, așa cum a arătat, că soțul neparticipant la încheierea actului s-a opus la perfectarea lui.
În drept se invocă dispozițiile art. 282 si urm. C.p.c. de la 1865.
Tribunalul, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor susținute de apelantul M. O. dar și a prev. art. 295 Cod procedură civilă de la 1865 reține următoarele :
După cum soții au două categorii de bunuri, tot așa au și două feluri de datorii: personale și comune.
Datoriile comune sunt determinate limitativ de lege. Cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia din bunurile comune constituie datorii comune conform art. 32 lit. a Codul Familiei. De asemenea, intră în această categorie și obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei.
La data de 18.09.2007 s-a încheiat între Alpha Bank Romania S.A. – Sucursala A. I. și pârâtul reclamant reconvențional M. O. un contract de facilitate de credit și garanție reală mobiliară cu nr._ prin care s-a acordat acestuia din urmă un împrumut în valoare de 8500 EURO.
Apelantul susține că suma împrumutată a fost folosită pentru achiziționarea autoturismului care a intrat în masa partajabilă ori nici una dintre părți nu a probat în acest sens că deși autoturismul marca Wolkswagen cu nr. de înmatriculare_ a fost achiziționat la data de 29.11.2007 (fila 67 dosar fond) cu suma de 10.000 Euro, iar contractul de împrumut a fost încheiat la data de 18.09.2007 pentru suma de 8500 EURO acest împrumut ar fi vizat cumpărarea autoturismului.
Cu toate acestea, chiar dacă nu privește autoturismul, acesta este totuși un contract de credit încheiat în timpul căsătoriei și astfel rambursarea creditului este în sarcina ambilor soți.
Cum însă din probele cu înscrisuri administrate în apel – sentința și decizia de divorț - nu rezultă care este data separării patrimoniilor celor doi soți, instanța va reține că se prezumă că această despărțire a avut loc la data rămânerii definitive a hotărârii de divorț și deci numai de la această dată, a despărțirii în fapt, se împart drepturile de creanță ale soților cu privire la sumele plătite în exclusivitate de aceștia, celelalte sume fiind considerate ca fiind făcute de ambii soți în interesul căsătoriei.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul de pârâtului – reclamant reconvențional și se va schimba în parte sentința atacată sub aspectul soluționării acțiunii reconvenționale în sensul că se va admite în integralitate această cerere și se va constata că părțile în timpul căsătoriei au dobândit ca datorie comună suma de 8500 EURO conform contractului de facilitate de credit și garanție reală mobiliară nr._ din data de 18.08.2007 încheiat cu ALPHA BANK ROMANIA SA – SUCURSALA A. I..
Se va dispune partajarea datoriilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei prin obligarea pârâtei reconvenționale la restituirea și plata către reclamantul reconvențional a contravalorii de ½ părți din valoarea achitată conform creditului contractat cu ALPHA BANK ROMÂNIA SA – SUCURSALA A. I. de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț 30.11.2010.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate deoarece nu au fost formulate critici raportat la activul masei partajabile de apelant.
Va fi obligată intimata să plătească apelantului suma de 2166 lei cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocat și taxă judiciară de timbru(file 13-14).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul – reclamant reconvențional M. O. împotriva Sentinței Civile nr.636/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
Schimbă în parte sentința atacată sub aspectul soluționării acțiunii reconvenționale în sensul că admite în integralitate această cerere și constată că părțile în timpul căsătoriei au dobândit ca datorie comună suma de 8500 EURO conform contractului de facilitate de credit și garanție reală mobiliară nr._ din data de 18.08.2007 încheiat cu ALPHA BANK ROMANIA SA – SUCURSALA A. I..
Dispune partajarea datoriilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei prin obligarea pârâtei reconvenționale la restituirea și plata către reclamantul reconvențional a contravalorii de ½ părți din valoarea achitată conform creditului contractat cu ALPHA BANK ROMÂNIA SA – SUCURSALA A. I. de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț 30.11.2010.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimata să plătească apelantului suma de 2166 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.04.2015.
Președinte, S. I. | Judecător, H. L. | |
Grefier, C. Ș. |
R..L.H.
Tehnoredac.S.C./4 ex.
25.01.2016
J.F. M. V.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2958/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
