Acţiune în declararea simulatiei. Hotărâre din 27-03-2013, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 6782/55/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 450/R
Ședința publică din data de 27 martie 2013
Președinte O. Ș. S.
Judecător D. C. U.
Judecător M. C.
Grefier I. I.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-pârâtă A. M., împotriva sentinței civile nr._ din 11.12.2012, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. V., având ca obiect declararea simulației.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei, avocat M. G. din Baroul A. și intimatul A. V. asistat de avocat S. R. din Baroul A., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 1315,50 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta recurentei depune împuternicire avocațială și factura privind plata onorariului de avocat, iar reprezentantul intimatului depune împuternicire avocațială și note de ședință.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, pentru motivele arătate în cererea de recurs, cu cheltuieli de judecată. În ceea ce privește soluția de respingere de către instanța de recurs a excepției privind caracterul inadmisibil al acțiunii în simulație, aceasta nu a fost justificată prin motivarea sentinței. În fapt, este vorba de două înscrisuri care privesc două obligații diferite.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată. Din probele administrate în cauză, înscrisuri și declarațiile martorilor, rezultă caracterul simulat al contractului de împrumut, iar cu privire la excepția inadmisibilității, arată că instanța de fond, în considerentele hotărârii, motivează în mod clar de ce este eronată susținerea recurentei. referitoare la faptul că acțiunea în declararea simulației nu ar putea fi intentată de către părțile care au luat parte la aceasta.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._ la data de 14.02.2013 constată că prin sentința civilă nr._ din 11.12.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. V., în contradictoriu cu pârâta A. M. s-a constatat caracterul simulat al Contractului de împrumut autentificat sub nr. 485/25.02.2011 de Biroul Notarial Public T. F., în sensul că acesta este fictiv și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1.310,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată și suma de 1.305,50 lei reprezentând ajutor public judiciar, în contul bugetului local al Municipiului A..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat contractul de împrumut autentificat prin încheierea nr. 485/27.02.2011 de Biroul notarial public F. din A. prin care reclamanta a dat pârâtului suma de 51.000 lei, cu obligația acestuia din urmă de a o restitui în rate lunare a câte 2.400 lei, până în data de 31.12.2012.
La aceeași dată părțile au întocmit un alt înscris constatator denumit „act adițional la contractul de împrumut” în care au stipulat că „în cazul în care contractul de închiriere încheiat la data de 16.11.2007 și înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a mun. A. sub nr. 2857, cu privire la imobilele situate în mun. A., P-ța A. I. nr. 17, .. 7, jud. A., va fi reziliat cu acordul părților, sau cu înștiințarea prealabilă de 15 zile, nu se vor mai achita ratele stabilite după această dată, cu condiția ca ratele scadente să fie achitate la zi”.
Contractul de închiriere la care se face referire în înscrisul încheiat de părți are ca părți pe fiica reclamantei și pe S.C.E.A. Alcom S.R.L., firmă la care reclamantul este administrator. Astfel, fiica pârâtei a închiriat în anul 2007 societății administrate de reclamant apartamentele nr. 6 și 7 situate în P-ța A. I. nr. 17.
Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați din partea pârâtei – Graț D. și S. I. M., reclamantul plătea cu întârziere chiria pentru spațiile închiriate, or în această situație este plauzibilă susținerea reclamantului conform căreia contractul de împrumut este unul fictiv, fiind încheiat cu scopul de a fi garantată încasarea chiriei.
Mai mult, martorul S. I. M. propus de pârâtă a declarat că a auzit o discuție între pârâtă și fiica acesteia, C. C. A., referitoare la încheierea unui contract în formă autentică cu reclamantul, act care avea legătură cu plata chiriei. Având în vedere relațiile tensionate dintre reclamant în calitate de reprezentant al S.C. E.A. Alcom S.R.L. și fiica pârâtei determinate de întârzierea în plata chiriei fapt ce a cauzat rezilierea contractului de închiriere prin sentința civilă nr. 5697/26.05.2011 pronunțată în dosar nr._ este greu de justificat acordarea unei sume de 51.000 lei cu titlu de împrumut, reclamantului. Aceasta cu atât mai mult cu cât în data de 01.02.2011 cu aproximativ trei săptămâni înainte de încheierea contractului de împrumut fiica pârâtei a notificat firma reprezentată de reclamant să plătească suma de 10.300 lei reprezentând chirie restantă.
Din înscrisul intitulat act adițional la contractul de împrumut rezultă raporturile juridice reale dintre părți. Atât timp cât în „act adițional la contractul de împrumut” se face referire la contractele de închiriere încheiate cu fiica pârâtei, este evidentă intenția părților de a încheia în realitate un act care să reprezinte un titlu executoriu împotriva pârâtului în situația în care acesta nu plătea la timp chiria. O altă interpretare nu ar putea explica referirea la contractul de închiriere făcută într-un „act adițional” la un contract de împrumut. Mai mult, așa-numitul contract de împrumut autentificat sub nr. 485/2011 are termen de restituire a sumei împrumutate data de 31.12.2012, aceeași dată cu termenul contractului de închiriere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. M. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului arată că prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantul A. V. și a constatat caracterul simulat al contractului de împrumut autentificat sub nr. 485/25.02.2011 la BNP T. F., în sensul ca acesta este fictiv.
Prima instanță s-a mulțumit să se bazeze pe simple prezumții și raționamente mai mult sau mai puțin plauzibile, fără a avea însă o proba certă în susținerea concluziilor sale și sentința nu are la bază dovezi certe în susținerea sa.
O altă probă avută de instanță a fost cea a declarației martorului S. I. M., care nu cunoștea aspecte concrete.
Instanța a reținut pur și simplu că raportul juridic dintre părți întrunește elementele simulației prin fictivitate. Cu toate acestea a omis în mod nejustificat să se refere la critica adusă, susținerilor reclamantei privind faptul că actul secret și cel aparent nu au fost încheiate între aceleași părți.
În ceea ce privește simulația prin interpunere de persoane prima instanță a apreciat că nu se regăsesc condițiile necesare acestei instituții. În cazul simulației prin interpunere de persoane, persoanele care încheie actul aparent, prevăd într-o înțelegere secretă faptul că una din ele nu are calitatea de parte contractantă și stabilesc cine este adevăratul contractant.
Prima instanță nu s-a referit de nicio manieră la apărările formulate în cadrul concluziilor formulate de către pârâtă în subsidiarul acestora referitoare la neîndeplinirea condițiilor stabilite prin actul secret și anume, faptul că efectele acestuia au fost condiționate de părți de împrejurarea ca ratele scadente să fie achitate la zi și contractul de închiriere să fie reziliat cu acordul părților sau cu înștiințarea prealabila de 15 zile, nefiind îndeplinite niciuna din aceste condiții.
Nici înlăturarea apărărilor privind caracterul inadmisibil al acțiunii în simulație formulate de către una dintre părțile semnatare ale actelor nu a fost justificată prin motivarea sentinței.
Prima instanță a considerat în mod nejustificat că simulația poate fi invocată și de către părțile semnatare ale actului secret, fără a avea în vedere faptul că în această situație oricine poate invoca propria culpă pentru a se eschiva de la respectarea actului secret.
Intimatul A. V. prin Notele de ședință depuse la dosar în ședința publică din 27.03.2013 a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
În motivarea notelor de ședință arată că instanța de fond, în mod corect și legal, în baza probatoriului administrat în cauză, a admis acțiunea formulată de subsemnatul în contradictoriu cu recurenta A. M., constatând caracterul simulat al Contractului de împrumut autentificat sub nr. 485/25.02.2011 de BNP T. F., în sensul că acesta este fictiv.
Susținerea recurentei cu privire la faptul că „instanța de fond s-a mulțumit să se bazeze pe simple prezumții și raționamente mai mult sau mai puțin plauzibile, fără a avea însă o probă certă în susținerea concluziilor sale” nu este întărită de niciun fel de argumente.
Din declarațiile martorilor S. I. M. și B. O. a rezultat în mod clar faptul că recurenta nu i-a împrumutat nicio sumă de bani, iar din declarația martorului S. P. a rezultat că a acceptat propunerea recurentei de a semna un contract de împrumut doar pentru a nu fi evacuat din spațial închiriat.
Referitor la încadrarea în drept a acțiunii introductive de instanță, în mod corect instanța de fond a reținut că raportul juridic dintre părți întrunește elementele simulației prin fictivitate.
În mod corect, prima instanță a constatat că el și recurenta au încheiat un act public - contractul de împrumut autentificat sub nr. 485/27.02.2011.
Referirea la chirie în contractul de împrumut conduce la concluzia că înțelegerea reală dintre părți a fost aceea ca părțile să încheie doar în mod fictiv contractul de împrumut.
Față de susținerea din motivarea recursului privind faptul că, înlăturarea apărărilor privind caracterul inadmisibil al acțiunii în simulație formulate de către una dintre părțile semnatare ale actelor, nu a fost justificată prin motivarea sentinței, nu poate fi acceptată de instanța de control judecătoresc, întrucât instanța de fond, în considerentele hotărârii a motivat în mod clar de ce este eronată susținerea recurentei referitoare la faptul că acțiunea în declararea simulației nu ar putea fi intentată de către părțile care au luat parte la aceasta.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că recursul promovat în cauză este nefondat.
Din lucrările dosarului, tribunalul reține că instanța de fond în mod corect a analizat probatoriul administrat din care s-a ajuns la concluzia finală că, contractul de împrumut autentificat sub nr. 485/25.02.2011 al Biroului Notarial Public T. F. este fictiv.
Toți martorii audiați în dosar au declarat că scopul contractului de împrumut era acela de a asigura încasarea chiriei aferentă spațiului închiriat, nefiind vorba de vreo suma de bani împrumutată.
În ceea ce privește încadrarea juridică a acțiunii făcută de către instanța de fond tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a stabilit că raportul juridic dintre părți întrunește elementele simulației prin fictivitate.
În concluzie, tribunalul reține că voința reală a părților a fost aceea de a încheia în mod fictiv contractul de împrumut în formă autentică care sa constituie titlul executoriu împotriva intimatului asigurând cu aceasta posibilitatea încasării chiriei datorate fiicei recurentei.
Referitor la caracterul inadmisibil a acțiunii în simulație ca motiv de recurs tribunalul constată că prima instanță, in considerentele hotărârii atacate a motivat clar de ce este eronată susținerea recurentei referitor la faptul că acțiunea in declararea simulației nu ar putea fi înaintată de către părțile care au luat parte la aceasta.
De asemenea în mod corect s-a reținut că acțiunea în simulație poate fi intentată de orice persoană interesată să invoce în favoarea sa actul secret.
Pentru considerentele arătate se va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. M., împotriva sentinței civile nr._ din 11.12.2012, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. V..
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. M., împotriva sentinței civile nr._ din 11.12.2012, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. V..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 27 martie 2013.
Președinte, Judecător,Judecător,
O. Ș. S. D. C. U. M. C.
Grefier,
I. I.
Red.OSS/ Tred. FM
2 ex./05.04.2013
Judecător primă instanță A. A.
Nu se comunică părților:
recurenta-pârâtă A. M. – cu dom. proc. ales în A., .. 1, .
intimatul-reclamant A. V. – cu domiciliul în A., ./A, județul A..
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Expropriere. Sentința nr. 3184/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
