Expropriere. Sentința nr. 3184/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3184/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 983/108/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3184
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2013
Președinte T. B.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare în rejudecare acțiunea civilă exercitată de reclamanta T. E., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale având ca obiect expropriere - despăgubiri.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei – avocat P. E. din Baroul A. în substituirea d-nei avocat Stanoiov L. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului.
Ministerul Public este reprezentat de procuror F. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depuse la dosar prin serviciul registratură la data de 14.11.2013 tranzacțiile în baza cărora experții au efectuat expertiza.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar delegație de substituire, note de ședință și concluzii scrise.
Nemaifiind probe de administrat instanța consideră cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, conform suplimentului la raportul de expertiză efectuat în cauză, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a acțiunii potrivit probelor de la dosar și acordarea de despăgubiri.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._ la data de 20.02.2012, constată că reclamanta T. E. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale solicitând obligarea acestuia, în calitate de expropriator, la anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 72/111/10.10.2011 și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în sumă de 10.790 euro pentru terenul expropriat în suprafață de 1.079 mp.
În dezvoltarea motivelor susține că, în calitate de proprietar al terenului situat în Pecica, înscris în CF_ nedefinitivă Pecica, nr. cadastral_, în suprafață de 11.400 mp, a fost înștiințat că pe o suprafață de 1.079 mp urmează a se construi autostrada A. – Nădlac, iar ca un echivalent al parcelei expropriate urmează a i se plăti despăgubiri materiale.
În data de 08.10.2011, cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004, prin procesul-verbal cu nr.72/111 s-a stabilit, ca limită a despăgubirilor, suma de 0,16 euro/mp, însă reclamanta nu este de acord cu această sumă, pe care o consideră derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață, cât și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior care aveau o valoare cuprinsă între 4,34 euro/mp și 10 euro/mp, în condițiile în care valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, având categoria de folosință superioară, este de 10 euro /mp.
În același sens invocă reclamanta dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr.33/1994 - aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, conform cărora „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiza precum si de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare si dovezile prezentate de aceștia".
Așadar, în ceea ce privește prima componentă a despăgubirii, respectiv „valoarea reală" a bunului expropriat, consideră că această valoare este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie avute în vedere inclusiv daunele aduse proprietarului, aspecte care în cazul de față nu au fost luate în considerare; ori, în prezent, pe acest teren este imposibil a se mai efectua culturi agricole în condițiile în care accesul este restricționat.
Apreciază că la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie avută în vedere inclusiv valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsa de folosință, în condițiile în care dacă acesta ar însămânța terenul cu o cultură de floarea soarelui ar obține o producție medie de 3.500 kg/ha, cu o valoare de 8.750 lei/an, iar în 30 ani, ar obține 262.500 lei, ceea ce nu acoperă sub nici o formă valoarea despăgubirilor.
Mai mult decât atât, învederează reclamanta că prin diferența existentă între valoarea stabilită după . Legii nr.255/2010 și cea stabilită anterior, pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință, se creează o discriminare între oamenii aparținând aceleași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate.
Față de aceste considerente, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept invocă dispozițiile art.9 pct.10 din HG nr.941/2004, iar în probațiune depune înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul prin reprezentant a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere au fost corect calculate.
Arată că, la momentul promovării Proiectului de Hotărâre a Guvernului nr.416/2010, procedurile de expropriere aplicabile au fost cele prevăzute de Legea nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local și de Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 434/2009 pentru acele imobile proprietate privată care se regăsesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului, prevederi în baza cărora expropriatorul a întocmit o documentație tehnico-economică cuprinzând date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului și planuri cu amplasamentul lucrării care conțin delimitarea suprafețelor și a construcțiilor propuse spre expropriere.
În prezent, afirmă pârâtul, cadrul legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, iar potrivit art. 5 din această lege, expropriatorul are obligația de a aproba, prin hotărâre de guvern, lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ – teritoriale; indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții Autostrada Nădlac - A. au fost aprobați prin Hotărârea
Guvernului nr. 1480/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 8 decembrie 2009, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării, precum și suma globală estimată, cu titlu de despăgubire, în valoare de 63.000 lei, rezultată din raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere; această sumă a fost ulterior suplimentată cu 17.500 lei, prin Hotărârea Guvernului nr. 1248/2010, în situația în care suma globală necesară acestui proiect era de 80.500 lei.
În raport de prevederile art.11 din Legea nr.255/2010, s-a procedat la evaluarea proprietăților imobiliare expropriate de către un evaluator specializat, membru ANEVAR, stabilindu-se, în conformitate cu standardul internațional IVS, că suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de 865.211 mp, cu o valoare totală a despăgubirilor în cuantum de 684.356,29 lei.
Așadar, conchide pârâtul că atât timp cât raportul de evaluare a fost întocmit analizând piață specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea, oferta competitiva, etc.), hotărârea de expropriere este temeinică și legală, iar susținerile reclamantei sunt nefondate și se impune respingerea acestora ca atare.
Prin completarea la motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta subliniază că, așa cum prevăd chiar dispozițiile art.31 din Legea nr.255/2010, actualizată, expertizele de evaluare a terenurilor întocmite în baza HG nr.416/28.04.2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul de utilitate publică Autostrada A. – Nădlac, rămân valabile, cu atât mai mult cu cât niciunde în cuprinsul hotărârii de modificare a HG nr.416/2010 nu se menționează că noile sume stabilite ca despăgubiri ar fi fost stabilite printr-o nouă expertiză; ori chiar dacă s-ar invoca efectuarea unei alte expertiză de evaluare, aceasta nu ar putea fi luată în considerare deoarece ar presupune că doi experți ai pârâtei să se contrazică.
Nu în ultimul rând, precizează reclamanta că la stabilirea despăgubirilor nu pot fi avute în vedere nici valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, întrucât acestea stabilesc niște valori orientative și nicidecum niște valori care să determine valoarea reală a terenurilor compusă din valoarea de circulație și prejudiciul cauzat proprietarului prin lipsa de folosință.
Prin concluziile scrise depuse la data de 07.11.2012, pârâtul prin reprezentant a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că expertiza efectuată în cauză nu este concludentă pentru stabilirea valorii despăgubirilor întrucât nu a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare; în opinia sa, expertiza nu pornește de la prețurile la care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel situate în aceeași unitate administrativă, ci de la oferte culese de pe internet care prezintă semne de întrebare privitoare la veridicitatea acestora.
Apreciază că singurul raportul de expertiză concludent în prezenta cauză este cel întocmit de . prin care s-a stabilit cu exactitate valoarea justă ce trebuie acordată persoanei expropriate cu titlu de despăgubire.
Prin concluziile scrise depuse cu ocazia amânării de pronunțare, reclamanta arată că își susține acțiunea astfel cum a fost formulată și motivată, reiterează aspectele invocate anterior și conchide că raportul de expertiză efectuat în cauză de comisia de experți este cel concludent și relevant în stabilirea unei juste despăgubiri aferente exproprierii.
Prin sentința civilă nr. 281/29.01.2013 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta T. E., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, având ca obiect despăgubiri.
S-a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.72/111/10.10.2011.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.527 lei cu titlu de despăgubiri.
S-au respins restul pretențiilor solicitate.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 281/29.01.2013 a declarat apel reclamanta T. E., cale de atac ce a fost recalificată de către instanță din apel în recurs în raport de dispozițiile art. 2821 alin 1 Codul de procedură civilă, precum și în raport de Decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite.
Reclamanta a solicitat în recursul său modificarea în parte a sentinței și admiterea acțiunii, cu consecința acordării despăgubirilor pentru imobilul expropriat, conform valorii acestora stabilite prin expertiza efectuată în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond, în virtutea rolului activ, a administrat probe în favoarea pârâtei fără ca ea să fi solicitat sau să fi contestat vreuna din probele administrate de reclamantă.
Luarea în considerare a contractelor de vânzare-cumpărare a terenurilor din raza localității Pecica este irelevantă în cauză, câtă vreme nu s-a dovedit că terenurile ce au făcut obiectul tranzacțiilor sunt similare celor în litigiu (la al căror circuit juridic expertiza a făcut, de altfel, referire).
Totodată, nu puteau fi avute în vedere valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, acestea stabilind doar niște valori orientative iar nu niște repere care să determine valoarea reală a terenurilor, compusă din valoarea de circulație și prejudiciul cauzat proprietarului prin lipsa de folosință, așa cum obligă a se proceda art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 (aplicabil potrivit art. 9 alin. 3 din Legea nr. 198/2004).
În ceea ce privește daunele datorate proprietarului, prima instanță le-a înlăturat fără măcar a aminti de ele deși potrivit art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 (aplicabil potrivit art. 9 alin. 3 din Legea nr. 198/2004) despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum și din daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Reclamanta afirmă și aceea că nu se putea face abstracție de prima expertiză efectuată în baza H.G. nr. 416/2010 (care a stabilit o valoare a despăgubirilor de 4,34 euro/mp.) întrucât potrivit art. 31 din Legea nr. 255/2010 orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării ei în vigoare, se consideră valabilă, fapt care – în opinia reclamantei – ar fi trebuit să-i permită primirea de despăgubiri într-un cuantum mai mare.
Recursul instituției pârâte a fost întemeiat pe solicitarea de modificare a sentinței, cu consecința respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, fiind invocate în susținerea lui dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 C.proc.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat aceea că nu trebuie avut în vedere în stabilirea despăgubirilor decât raportul de expertiză care a stat la baza hotărârii de stabilire a despăgubirilor – pe care reclamanta a contestat-o în prezentul dosar – și care a fost întocmit cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 1 alin. 7-9 din Legea nr. 255/2010, care obligă evaluatorul a se raporta la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Fiecare din recurenți a solicitat respingerea ca nefondat a recursului celuilalt.
Prin decizia civilă nr. 626/23.04.2013 Curtea de Apel Timișoara a admis recursurile declarate de reclamanta T. E. și pârâtul S. român prin M.T.I. – C.N.A.D.N.R. și D.R.D.P. Timișoara împotriva sentinței civile nr. 281/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul A. - Secția Civilă.
A casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
În considerente a reținut că soluția de admitere în parte a acțiunii în despăgubiri pe care instanța de fond a pronunțat-o nu s-a bazat pe regula de calcul stabilită de art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 deși în mod corect s-a reținut că este textul aplicabil în materie.
În mod corect a fost ignorată expertiza colegială efectuată în cauză, ale cărei concluzii majoritare s-au bazat pe alte criterii decât cele impuse de lege (în concret, pe metoda comparației de piață și metoda randament), însă în mod eronat nu s-a procedat la valorificarea prin expertiză a datelor conținute în probele administrate din oficiu de către instanță (contractul de vânzare-cumpărare comunicat de un birou notarial din zona situării terenurilor) precum și a altor date din acte cu conținut similar ale altor birouri notariale, pe care experții erau obligați să le procure pentru a asigura respectarea criteriilor de evaluare prevăzute de lege.
În absența unei expertize bazate pe cerințele art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 – probă pe care legea o impune – instanța nu putea proceda ea însăși la alegerea uneia sau alteia din valorile de tranzacție înscrise în contractele întocmite de notar, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că acest notar este singurul care ar fi autentificat contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare celui în litigiu la data când s-a dispus efectuarea expertizei.
Curtea a constatat că, în vederea soluționării corecte a cauzei este necesară administrarea probei cu expertiza evaluatorie pe baza cerințelor legii și pentru că, potrivit art. 305 Codul de procedură civilă, proba menționată este inadmisibil de administrat în această fază procesuală.
În rejudecare cauza a fost înregistrată la data de 31.05.2013 la Tribunalul A. cu nr._, prin Încheierea din data de 25.06.2013, instanța dispunând efectuarea suplimentului raportului expertizei conform considerentelor deciziei de casare, obligatorii pentru instanța de fond.
Din probele administrate în cauză, instanța, în rejudecare, reține în fapt următoarele:
Prin încheierea ședinței publice din data de 25.06.2013, s-a dispus experților P. G., B. V. și B. M. să efectueze un supliment de expertiză potrivit considerentelor deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, iar la data de 23.09.2013, s-a depus la dosar această probă.
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 72/111/10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 1.079 mp, din terenul situat în localitatea Pecica, județul A., având nr. cadastral_ și s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,713 lei/mp, iar reclamanta a contestat această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantei este grefată, într-adevăr, pe dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 conform cărora, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr. 255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
În cauză sunt incidente prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, conform cărora: „alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; alin.2 ,,La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă nu doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art.481 din Codul civil, ori, se remarcă faptul că Legea nr.255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004: prețul de vânzare a imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art.771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr. 488/2011.
Împrejurarea dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr.488/2011 este una corectă sau nu, se determină în cadrul acțiunii civile exercitate potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în ipoteza în care această hotărâre preia valoarea despăgubirii stabilită prin hotărârea guvernului, iar expropriatul este nemulțumit de aceasta.
Potrivit îndrumărilor Curții de Apel Timișoara din decizia de casare, s-a efectuat un supliment de expertiză, în cadrul căruia experții pentru stabilirea valorii de piața a terenului expropriat, au utilizat metoda comparației (primul criteriu de comparabilitate l-a constituit localizarea - extravilanul localității Pecica, pentru eventualele diferențe efectuându-se corecții conform ghidurilor metodologice de evaluare).
În urma procesului de evaluare a rezultat, conform fisei anexate, valoarea de piață unitară pentru terenul evaluat, de 3,7 euro/mp.
Experții au mai precizat că valoarea obținută este similară cu cele obținute prin metoda comparațiilor cu analiza statistica, metoda comparațiilor cu utilizarea de oferte vânzare terenuri respectiv metoda de randament (ultimele doua utilizate în raportul de expertiza inițial).
Având în vedere valoarea de piață unitară obținută în prezentul supliment la raportul de expertiză elaborat în acest dosar ( 3,70 euro/mp) și explicațiile referitoare la daune, din raportul de expertiză efectuat în prima judecată asupra fondului rezultă: valoarea terenului – 3992 euro, suma necesară pentru redobândirea aceleiași suprafețe de teren – 199,60 euro (5% din 3992) și suma de 278 euro – ce reprezintă cheltuieli de transport.
În raportul de expertiză se arată că dacă un proprietar de teren dorește să-și cumpere o altă parcelă de teren cu o suprafață identică (sau apropiată) cu suprafața terenului expropriat, acesta va avea o cheltuială în plus față de valoarea de bază a terenului. Cheltuiala în plus este formată din suma mai multor cheltuieli suplimentare cum ar fi: comision din prețul noului teren plătit unei agenții imobiliare, taxe privind transcrierea terenului și alte cheltuieli neprevăzute (culegeri de informații despre terenuri similare supuse procesului de vânzare, deplasări la fața locului, agentul imobiliar, la oficiul de cadastru, primărie, etc.).
Din analiza schiței anexate prezentei expertize reiese că accesul la parcelele rămase după expropriere nu se mai poate face pe drumurile de exploatare existente, deoarece acestea nu vor subtraversa sau supratraversa autostrada și de aceea distanța necesară a ajunge la prezentele parcele crește mărind distanța parcursă de utilajele necesare pentru a efectua diversele lucrări agricole. Accesul se va face prin traversarea autostrăzii în zona nodurilor, lucru ce va duce la un consum mai mare de carburant al diferitelor utilaje ( tractoare, autocamioane, combine de recoltat, etc.).
Prin urmare, instanța apreciază că aceste daune se cuvin reclamantei, totalul acestora fiind 4469,60 euro.
În ce privește dauna datorată ca urmare a necultivării terenului instanța apreciază că aceasta nu poate fi acordată, în condițiile în care reclamantul nu a făcut vreo dovadă că, anterior exproprierii, suprafața de teren ar fi fost cultivată.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta T. E., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, în sensul că, va anula în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 72/111/10.10.2011 și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 4469,60 euro cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală aferentă, calculată de la data de 10.10.2011 aferentă terenului expropriat situat în localitatea Pecica, județul A., în suprafață de 1.079 mp, cu nr. cadastral_.
Privitor la cheltuieli de judecată, se reține că, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de „culpa procesuală a părții care cade în pretenții”, astfel va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea Raportului de expertiză efectuat în dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Admite acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta T. E. cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Stanoiov L. – . . în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin CNADNR SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara cu sediul în Timișoara, .. 18 județul T., având ca obiect despăgubiri.
Anulează în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 72/111/10.10.2011.
Obligă pârâtul la plata sumei de 4469,60 euro cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală aferentă, calculată de la data de 10.10.2011.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2013.
Președinte Grefier
T. B. M. C.
Red.TB./11.12.2013
Tehnored.MC
5 ex./3 .>
Se comunică cu:
- reclamanta T. E. cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Stanoiov L. – . .>
- pârâtul Statul Român prin CNADNR SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara cu sediul în Timișoara, .. 18 județul T.,
- P. de pe lângă Tribunalul A.
| ← Acţiune în declararea simulatiei. Hotărâre din 27-03-2013,... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 389/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
