Anulare act. Decizia nr. 759/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 759/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 219/238/2013
R.
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 759
Ședința publică din 03 iunie 2013
Președinte D. M.
Judecător M. A.
Judecător T. B.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare recursul exercitat de recurenta-pârâtă S.C.„O. ROMANIA„ SA BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. P. împotriva Sentinței nr.381/26 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Gurahonț, în dosarul nr._, având ca obiect anulare facturi fiscale .
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatului avocat Adalbert G. din Baroul O., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 45 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței la data de 03.06.2013 intimatul S. P. a depus întâmpinare și concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Nemaifiind formulate alte cereri ori necesare alte probe, instanța apreciind cauza în stare de soluționare declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în reprezentantului intimatului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la această instanță la data de 30.04.2013, constată că prin Sentința civilă nr.381/26 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Gurahonț, în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea reclamantului S. P., domiciliat în localitatea Lazuri, nr.133, . contra pârâtei S.C O. S.A BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..51-53, sector 1, înregistrată la O.R.C sub nr.J40/_/1998 CUI_ și în consecință s-a constatat încetat contractul de abonament de date mobile seria_/23.02.2010, începând cu data de 23.02.2012; s-a dispus anularea facturilor nr._/27.09.2012 pentru suma de 92,15 lei RON, nr._/27.10.2012 pentru suma de 66,67 lei RON și nr._/27.11.2012 pentru suma de 9,47 lei RON și a fost obligată pârâta la plata sumei de 519,50 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut cu privire la pretenția reclamantului privind constatarea încetării contractului de abonament încheiat la data de 23 februarie 2010, pe durată determinată, de 24 de luni, că acesta a încetat la expirarea duratei prevăzute în contract, 23.02.2012, niciuna dintre părți nefăcând dovada prelungirii contractului, nici în mod expres și nici tacit.
Prin urmare, în baza prevederilor art.942, art.977 din Codul Civil de la 1864, prevederile contractuale, instanța de fond a admis capătul de cerere, constatand încetat contractul de abonament de date mobile seria_/23.02.2010, începând cu data de 23.02.2012.
Consecință a constatării încetării contractului, în baza prevederilor art.969 cod civil de la 1864 ( act normativ aplicabil efectelor contractului ), instanța de fond a dispus anularea facturilor nr._/27.09.2012 în sumă de 92,15 lei RON, nr._/27.10.2012 în sumă de 66,67 lei RON și nr._/ 27.11.2012 în sumă de 9,47 lei RON emise în baza unui contract inexistent între părți.
Văzând că s-au solicitat cheltuielile de judecată, ca urmare a admiterii acțiunii reclamantului, în baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 519,50 lei RON constând în plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar ( de 19,50 lei RON ) și a onorariului avocațial în sumă de 500 lei RON ( chitanță, fila 21).
Împotriva acestei soluții a formulat recurs recurenta–pârâtă S.C.„O. ROMANIA„ SA BUCUREȘTI solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, invocând în drept dispozițiile art.274, art. 394 pct.9 și art. 304 ind.1 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat că solicită a se avea în vedere că Sentința civilă nr.381/2013 pronunțată de Judecătoria Gurahonț nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel, iar în temeiul dispozițiilor art.304 ind.1 C.proc.civ critică hotărârea recurată și pentru alte motive decât cele prevăzute limitativ la art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta apreciază că instanța trebuia să respingă cererea de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect, și nu să admită o acțiune al cărei dispozitiv nu poate fi adus la îndeplinire. Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat constatarea încetării contractului din 23.02.2010 la data de 23.02.2012 și anularea unor facturi, emise în perioada septembrie-noiembrie 2012. Prin adresa nr.CS/SC/_/ GIN din 22.02.2013 a comunicat reclamantului că solicitarea sa de încetare a contractului aferent numărului de telefon_ a fost procesată, iar valoarea facturilor emise în intervalul de facturare iulie 201 -noiembrie 2012 a fost compensată.
Așadar, la data emiterii acestei adrese, respectiv 22.02.2013, facturile a căror anulare a fost cerută de către reclamant nu mai existau, iar contractul de prestări servicii încetase. Instanța de fond, deși reține împrejurările mai sus menționate în considerente, apreciază în mod greșit acest mijloc de probă (înscrisul nr. CS/SC/_/GIN din 22.02.2013) și consideră, fără temei legal, că acțiunea trebuie să fie admisă.
Conform art.112 Cod procedură civilă din 1865, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă "obiectul cererii și valoarea lui” acesta fiind aspectul asupra căruia instanța urmează să se pronunțe.
Ori, atât timp cât obiectul cererii de chemare în judecată nu mai exista, cererea urma să fie respinsă, lipsindu-i un element esențial. În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de către instanță, respectiv onorariu avocațial în cuantum de 500 de lei, față de activitatea depusă de către avocat în fața instanței de fond, apreciază că acestea sunt nejustificate. Astfel, cererea de chemare în judecată are o pagină, taxa de timbru a fost în cuantum de 19,50 lei, iar în cauză au fost acordate două termene de judecată, probatoriul administrat fiind doar bazat pe înscrisuri, nu și alte mijloace de probă complexe, iar onorariul avocatului trebuia să fie diminuat, în temeiul prevederilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă de către instanța, având in vedere complexitatea cauzei și a actelor îndeplinite de avocatul angajat în cauză.
Intimatul a depus întâmpinare prin serviciul registratură al instanței, la data de 03.06.2013 solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea poziției sale, intimatul a arătat că, recurenta critică soluția dată de instanța de fond ca fiind nelegală cu motivarea că cererile intimatului-reclamant trebuiau respinse deoarece ar fi rămas fără obiect pentru că la 22 de zile după depunerea cererii de chemare în judecată (30-01-2013) pârâta a comunicat reclamantului o adresă din care rezultă că a luat act de încetarea contractului și de faptul că reclamantul nu mai datorează nimic pârâtei.
Intimatul solicită să se constate faptul că cererile formulate de intimatul-reclamant nu au fost îndeplinite de pârâtă aceasta, cu toate că a mai luat act odată de încetarea aceluiași contract în data de 11-09-2012 nu a făcut nimic în acest sens, continuând să emită facturi fără acoperire și cesionând închipuitele datorii către o firmă de recuperare.
Acest fapt l-a determinat să acționeze pârâta în judecată pentru a o obliga pe calea unei sentințe judecătorești să ia act de renunțarea la contract făcută de reclamantul-intimat încă din data de 11-09-2012 și pentru anularea facturilor emise fără acoperire dar cesionate către o firmă de recuperare.
Prin adresa nr.CS/SC/_/GIN pârâta afirmă că a dat curs solicitării reclamantului în privința închiderii abonamentului fără să precizeze data de la care a încetat contractul și afirmă că nu mai are nicio datorie față deoarece urma să fie emisă o factură de creditare pentru suma de 242,26 lei. Însă obiectul cererilor reclamantului nu era suma de 73,94 lei pe care pârâta afirmă prin adresa nr. CS/SC/_/GIN că i-o datorează (sumă care nu se știe cum a apărut și cum a fost calculată de vreme ce în data de 11-09-2012, exasperat de facturile emise de recurentă mult după încetarea contractului a făcut o cerere scrisă, depusă la dosar și a achitat la zi 138 de lei) ci, astfel cum s-a arătat în cererea de chemare în judecată: solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că, contractul încheiat între reclamant și pârâtă în data de 23-02-2010 pentru o durată de 24 de luni a încetat în data de 23-02-2012 și să se dispună anularea facturilor nr._ din data de 27-09-2012 în sumă de 92,15 lei,_ din data de 27-10-2012 în sumă de 66,67 lei și_ din data de 27-11-2012 în sumă de 9,47 lei.
Pârâta nu a arătat niciun moment că a considerat încetat din data de 23-02-2012 contractul și nici ar fi anulat facturile emise și cesionate în favoarea . ci că a emis o factură de creditare, lucru diferit de anularea facturilor emise fără niciun temei.
Pe de altă parte, recurenta nu a arătat că ar fi notificat . cu privire la inexistența datoriei (nu stingerea ei, pentru că ceea ce nu a existat niciodată nu se poate stinge) ; ca urmare, cât timp recurenta nu a făcut deloc dovada că a luat act de încetarea contractului începând cu data de la care acesta a încetat de drept, 23-02-2012, nu a anulat facturile emise fără temei și nu a notificat recuperatorul cu privire la inexistența datoriei cesionate acțiunea civilă promovată de intimatul-reclamant nu putea fi respinsă ca lipsită de obiect. În cele din urmă, critica formulată de recurenta cu privire la imposibilitatea executării dispozitivului hotărârii recurate este lipsită cu totul de temei deoarece pe de o parte constatarea încetării contractului nu este susceptibil de executare că, de altfel, nicio hotărâre care constată inexistența unui drept iar pe de altă parte anularea celor trei facturi emise fără temei și mult după încetarea contractului este imperios necesară pentru asumarea situației juridice ivită în urma culpei grosiere a recurentei care a ignorat complet toate apelurile intimatului-reclamant înainte de a fi chemată în judecată.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 ind.1 și art.304 pct.9 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează faptul că, acțiunea are un dispozitiv care nu poate fi adus la îndeplinire, Tribunalul A. îl va înlătura ca nefondat .
Astfel, Tribunalul A. reține că, între părți a fost încheiat Contractul de abonament de date mobile seria_/23.02.2010, pe o perioadă de 24 de luni, respectiv până la data de 23.02.2012
Prin adresa de la fila 18 dosar fond emisă de recurenta-pârâtă S.C.„O. ROMANIA„ SA BUCUREȘTI la data de 25 februarie 2013, aceasta a recunoscut că reclamantul nu mai are nici o datorie față de ea, ba dimpotrivă, în balanța contului de client figurează un sold negativ de 73,94 lei RON, sumă care poate fi returnată în modalitățile precizate în adresă .
Ori, ca o consecință a constatării încetării contractului, în baza prevederilor art.969 Cod civil de la 1864 ( act normativ aplicabil efectelor contractului), în mod corect instanța de fond a dispus anularea facturilor nr._/27.09.2012 în sumă de 92,15 lei, nr._/27.10.2012, în sumă de 66,67 lei și nr._/27.11.2012 în sumă de 9,47 lei emise după data de 23.02.2012.
În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează faptul că, cuantumul de 500 de lei al cheltuielilor de judecată acordate de către instanța de fond, este nejustificat Tribunalul A. îl va înlătura ca nefondat.
Astfel, se reține că potrivit jurisprudentei C.E.D.O.(Cvijetic impotriva Croatiei, nr.71.549/01, 26 februarie 2004, paragraful 63, si Jasiuniene impotriva Lituaniei, nr. 41.510/98, 6 martie 2003, paragraful 55) se poate solicita rambursarea cheltuielilor de judecată, doar dacă sunt reale, necesare și sunt rezonabile în cuantum.
Ori, având în vedere obiectul cauzei, cele trei termene de judecată acordate de instanța de fond, Tribunalul A. apreciază ca fiind rezonabilă suma de 500 lei acordate cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel că nu se impune ca onorariul avocatului să fie diminuat,în temeiul prevederilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că în cauză nu se relevă nici unul din motivele de casare sau de modificare, prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, tribunalul în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C.„O. ROMANIA„ SA BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..51-53, sector 1 înregistrată la O.R.C. sub nr. J40/_/1996 în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. P., domiciliat în localitatea Lazuri,nr.133, . nr.381/ 26 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Gurahonț, în dosarul nr._ .
În baza art.274 Codul de procedură civilă, va obliga recurenta-pârâtă S.C. „O. ROMANIA „S.A. BUCUREȘTI, să plătească intimatului suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand onorariu avocat, conform chitanței nr.044/29 mai 2013 de la fila 19 dosar recurs .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C.„O. ROMANIA„ SA BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..51-53, sector 1 înregistrată la O.R.C. sub nr. J40/_/1996 în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. P., domiciliat în localitatea Lazuri,nr.133, . nr.381/26 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Gurahonț, în dosarul nr._ .
Obligă recurenta-pârâtă S.C. „O. ROMANIA „ S.A. BUCUREȘTI, să plătească intimatului suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.06.2013.
Președinte Judecător Judecător
D. M. M. A. T. B.
Grefier
V. M.
Red..M.D.
Tehnored. M.V.
2 ex./ 21.06.2013
Nu se comunică părților
Prima instanța Judecătoria Gurahonț - judecător C. C.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 03-06-2013, Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 380/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
