Contestaţie la executare. Hotărâre din 03-06-2013, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 8/238/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 758
Ședința publică din 03 iunie 2013
Președinte D. M.
Judecător M. A.
Judecător T. B.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul P. M. în contradictoriu cu intimații A. I. și A. L. împotriva sentinței civile nr. 162/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentului – avocat C. C. din Baroul A. și mandatarul intimaților asistat de avocat H. Vichentie din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 97 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 11 alin. 1 raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 și 5 lei timbru judiciar, în baza art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995 modificată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că, prin serviciul registratură al instanței, la data de 31.05.2013, intimatul A. I. a depus la dosar memoriul adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonț privind plângerea penală formulată de P. M.; plângerea penală formulată de A. L. împotriva lui P. M. înregistrată sub nr. 425/P/2008; rezoluția de încetare a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonț din 30.06.2009; procesul verbal al Poliției Brazii din 12.10.2008 și cererea de chemare în judecată din dosarul nr._ .
Nemaifiind alte probe de administrat și alte cereri de soluționat, tribunalul declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocata recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței primei instanțe în sensul respingerii ca nefondată a contestației la executare, cu cheltuieli de judecată, reiterând succint motivele expuse din cererea de recurs.
Avocatul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate pronunțată de Judecătoria Gurahonț, reiterând pe scurt motivele din întâmpinarea, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la această instanță la data de 24.04.2013, constată că prin sentința civile nr. 162/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de debitorii A. I. și A. L. în contradictoriu cu creditorul P. M.. Au fost anulate formele de executare silită din dosarul execuțional nr. 388/2012 al Biroului executor judecătoresc B. L. M.; a fost respinsă cererea contestatarilor de suspendare a executării silite; s-a dispus restituirea către contestatari a cauțiunii de 500 lei achitată la CEC Bank Suc. A. de către A. C. mandatarul contestatarilor cu recipisa TA nr._/_/1/01.02.2013 și a fost obligat creditorul să le plătească contestatarilor 194,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că executarea silită are la bază titlul executoriu decizia civilă nr. 842/R/06.06.2012 pronunțată de Tribunalul A. prin care a fost modificată sentința civilă nr. 1050/13.12.2011 a Judecătoriei Gurahonț în sensul că s-a dispus evacuarea necondiționată a pârâților A. I. și A. L. din imobilul evidențiat în CF nr. 2 N Mădrigești compus din trei parcele de pășune astfel: una în suprafață de 700 mp cu nr. cad. 156.1770/3, a doua în suprafață de 8.500 mp cu nr. cad. 156.1770/1 și a treia în suprafață de 3200 mp cu nr. cad. 156.1770/8, toate însumând 12.400 mp. De asemenea, s-a dispus ca pârâții să lase imobilul, astfel descris, în deplina posesie și folosință a reclamantului. Prin încheierea nr. 1073/26.12.2012 a Judecătoriei Gurahonț a fost încuviințată executarea silită a pârâților, iar în data de 05.12.2012, pârâții debitorii au fost somați să evacueze necondiționat imobilul și să-l lase în deplină posesie și folosință reclamantului, în termen de o zi de la primirea somației, precum și să plătească suma de 7.683,30 lei, compusă din 703 lei cheltuieli de judecată în recurs și 6.980,30 lei cheltuieli de executare. În cererea creditorului de evacuare și nici somație și procesul – verbal din data de 05.12.2012 nu face nici o referire în ce constă evacuarea. Examinând însă considerentele sentinței civile nr. 1050/13.12.2011 a Judecătoriei Gurahonț, instanța de fond a reținut că reclamantul P. M. i-a chemat pe pârâții A. I. și L. în judecată solicitând evacuarea lor necondiționată de pe aceste parcele pentru că ar fi depozitat lemn și piatră de râu cu scopul de a construi o cabană fără a rezulta însă pe care din ele au fost depozitate aceste materiale. S-au făcut aceste precizări având în vedere că debitorii contestă faptul că terenurile în cauză ar fi ocupate faptic de ei, susținând că executarea silită a lor ar fi fost pornită abuziv de către creditor, fapt dovedit de cheltuielile de executare exagerate. Instanța de fond a apreciat că aceste cheltuieli astfel cum au fost stabilite prin procesul – verbal din data de 05.12.2012 sunt exagerate raportat la obiectul neclar al evacuării și la valoarea creanței de 703 lei onorariul pretins de avocat în sumă de 3.000 lei, pentru depunerea cererii de evacuare, însoțită de hotărârile judecătorești a căror executare s-a solicitat și extrasul de CF 2 N Mădrigești, fără a arăta în concret în ce constă evacuarea fiind evident faptul că lemnele și piatra n-au fost depozitate pe toate cele 3 parcele care însumează 1,20 ha și raportat și la valoarea pretențiilor, în sumă de 703 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, este nerealist. Instanța de fond apreciază că acesta a fost stabilit la această valoare pentru a-i determina pe debitori să nu mai promoveze alte acțiuni pentru revendicarea terenurilor în cauză. Deși creditorul susține în întâmpinare că în luna iulie 2012 le-a expediat debitorilor o notificare prin care le-a solicitat să elibereze terenul și să îi achite cheltuielile de judecată, în sumă de 700 lei, punându-i astfel în întârziere, nu a făcut dovada că le-ar fi trimis-o. Referitor la stabilirea cheltuielilor de executare prima instanța a reținut ca fiind exagerată suma de 1240 lei reprezentând întocmirea dosarului de executare, comunicarea către debitori a actelor de procedură și consultanța privind actele execuționale, în condițiile în care în alte dosare execuționale în care s-a încuviințat executarea silită de către Judecătoria Gurahonț astfel de cheltuieli nu au depășit 100 lei. Mai mult, prin Anexa 1 a O.M.J. nr. 2550/2006 la pct. 14 a stabilit că pentru consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale, limitele cheltuielilor care pot fi pretinse de executor judecătoresc se situează între 20 lei minim și 200 lei maxim iar potrivit Anexei 1 la conform Hotărârea UNEJ nr. 2/2007 cheltuielile pentru formularea dosarului redactarea de adrese și emiterea somației sunt de câte 10 lei. În ce privește activitatea de evacuare, conform pct. 2 din Anexa nr. 1 din OMJ nr. 2550/2006 acestea trebuie calculată între limitele 150 – 2200 lei iar pentru creanța de 703 lei, conform pct. 3 din anexă onorariul maxim este de 10 % din valoarea creanței. În consecință, cheltuielile în sumă de 1240 lei pentru întocmirea dosarului de executare, consultații și expedierea somației și onorariul de 2.728 lei pretins de executorul judecătoresc sunt nelegal stabilite. Pentru aceste considerente instanța de fond a admisă contestația la executare și conform art. 404 Cod procedură civilă a anulat formele de executare din dosarul execuțional nr. 388/2012 a B. B. L. M.. Având în vedere soluționarea contestației instanța a respins cererea debitorilor contestatari de suspendare a executării și în consecință a dispus restituirea către aceștia a cauțiunii de 500 lei.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs, în termenul legal, recurentul P. M. solicitând modificarea în parte a sentinței primei instanțe în sensul respingerii ca nefondată a contestației la executare, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea poziției sale, a invocat art. 304 pct. 9 teza a II- a și a III-a Cod procedură civilă (când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii); art. 304/1 Cod proc. civilă. I. Instanța de fond a interpretat greșit obligațiile impuse intimaților - contestatori prin titlurile executorii atunci când a apreciat că singura obligație a intimaților - debitori era plata sumei de 703 lei cu titlu de creanța, în realitate acestea fiind: evacuarea terenului proprietatea recurentului, situat în Madrigesti înscris în CF 2 N Madrigesti; obligația de a-i lăsa în deplină posesie și folosință acest teren; plata sumei de 703 lei cheltuieli de judecată în recurs. Reținerea primei instanțe în sensul că în sarcina intimaților - debitori a fost instituită doar obligația de plată a sumei de 703 lei de mai sus contravine dispozitivului deciziei civile nr. 842/R/2012 a Tribunalului A.. Nici în prezent intimații nu și-au îndeplinit obligația de evacuarea a terenului și de lăsare a acestuia în deplina posesie și folosință. II. Instanța de fond a apreciat în mod greșit că onorariul avocațial perceput pentru faza executării silite este "nerealist" fără a observa complexitatea executării silite care impune efectuarea a numeroase acte de executare silita, deplasări în teren la un imobil situat la 120 km de A.. Nu a fost reținută culpa debitorilor care nu s-au conformat obligațiilor impuse prin titlurile executorii fapt care a impus declanșarea executării silite. Atât onorariul avocațial perceput pentru faza executării silite, cât și onorariul și cheltuielile executorului judecătoresc au fost stabilite raportat la complexitatea executării silite care vizează obligarea intimaților de a executa cele trei obligații menționate în titlurile executorii cât și la faptul că realizarea evacuării și a punerii în posesie implică deplasări repetate în teren la un imobil situat la 120 km de A., aflat pe raza localității Mădrigești. Onorariul avocațial a fost negociat de recurent cu avocatul său, a fost acceptat de către recurent și achitat la momentul încheierii contractului de asistenta juridică. Intimații - debitori și instanța de fond sunt terți față de acest contract. Declanșarea executării silite și implicit cheltuielile cauzate recurentului de către aceasta sunt rezultatul comportamentului culpabil al debitorilor care au refuzat să își îndeplinească benevol obligațiile impuse prin titlurile executorii. Se susține în mod greșit că anterior promovării cererii de executare silită nu a pus în întârziere debitorii în privința executării obligațiilor lor, în condițiile în care debitorii au fost parte în cauza finalizată prin decizia civilă nr. 82/R/2012 a Tribunalului A. și au stat în pasivitate mai mult de 6 luni după pronunțarea titlului executoriu. În cursul lunii iulie 2012. Anterior promovării cererii de executare silită obiect al dosarului execuțional nr. 388/2012 al B. Bosneac L. le-a transmis o notificare prin care le-a pus in vedere să elibereze terenul proprietatea recurentului și să îi achite cheltuielile de judecată. Văzând refuzul lor de a da curs dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu, la data de 14.11.2012, a promovat cererea privind executarea silită obiect al dosarului execuțional nr. 388/2012. Cheltuielile de executare incluzând și onorariul avocațial, au fost încuviințate de către Judecătoria Gurahonț prin încheierea nr. 1073/26.11.2012, irevocabila, a cărei legalitate nu a fost contestata prin prezenta contestație la executare. Intimații-debitori nu au solicitat anularea încheierii prin care a fost încuviințată executarea silită inclusiv în privința cheltuielilor de executare incluzând și onorariul avocațial perceput în faza executării silite. III. Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Ordinului nr. 2550/C/14.10.2006 și anexele acestuia. Onorariul executorului judecătoresc și cheltuielile de executare au fost încuviințate prin încheierea nr. 1073/26.11.2012 a Judecătoriei Gurahonț, încheiere care nu a făcut obiectul contestației la executare promovata de intimații-debitori. La stabilirea onorariul și a cheltuielilor de executare executorul judecătoresc a avut în vedere faptul că titlurile executorii conțin trei obligații în sarcina debitorilor: evacuarea terenului proprietatea recurentului, situat în Mădrigești înscris în CF 2 N Mădrigești ; obligația de a-i lăsa în deplină posesie și folosință acest teren; obligația de a achita suma de 703 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Conform Anexei la Ordinul 2550/C/2006 pct.2 teza I onorariul executorului judecătoresc pentru evacuare poate fi între 100 lei și 2200 lei pentru debitor persoana fizică; pct.2 teza IV onorariul executorului judecătoresc pentru punere în posesie poate fi între 60 lei si 2200 lei debitor persoana fizică; pct.3 teza I onorariul maxim al executorului judecătoresc pentru creanțele în valoare de pana la 50.000 lei este de 10 % din valoarea creanței. Anexa nr.1 a Ordinului cuprinde cheltuielile de executare silita legate de redactarea, comunicarea fiecărui act de executare silită începând cu înregistrarea și formarea dosarului și până la arhivarea dosarului la care se adaugă și cheltuielile de transport și transmitere prin poștă. Un calcul simplul arată că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire faptul că în dosarul execuțional nr.388/2012 al B. Bosneac L. există doi debitori, intimații A. I. și A. L., obiectul executării silite vizând trei obligații. Astfel dacă s-ar aplica criteriul instanței de fond referitor la "onorariul nelegal stabilit" și s-ar folosi maximele impuse prin Ordinul nr. 2550/C/2006 ar rezulta următoarele calcule: evacuare 2 debitori persoane fizice (2200 lei x 2 = 4400 lei); punere în posesie debitori 2 persoane fizice (2200 lei x 2 = 4400 lei); creanța (703 lei x 2 debitori x 10% = 70,3 x 2 = 140,4 lei). Total onorariu maximal = 8940,4 lei. Onorariu stabilit de executorul judecătoresc in dosarul nr. 388/2012 este de 2728 lei, fiind circa 1/3 din onorariul maxim pe care l-ar fi putut percepe conform dispozițiilor Ordinului nr. 2550/C/2006. De asemenea cheltuielile de executare în cuantum de 1240 lei includ nu numai formarea dosarului de executare ci toate actele de executare emise de executorul judecătoresc pentru fiecare dintre cei doi debitori-adrese, somații, procese-verbale, comunicări, adrese de popriri, solicitări de informații, procese-verbale de constatare, trimiteri prin poștă și cheltuieli de transport la terenul din Mădrigești situat la 120 km de A.. IV: Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 23 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 146/1997 republicata atunci când a dispus obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 194,30 lei reprezentând taxa judiciara de timbru achitata de către intimații - debitori pentru judecata contestației. Conform acestui text legal taxele judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri: când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă. Obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată care constau în taxa judiciară de timbru contravine dispozițiilor art. 23 alin. 1 lit. e) din Legea nr.146/1997 care instituie o normă derogatorie de la regula impusă prin dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Intimații au solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Judecătoria Gurahonț.
În motivarea poziției lor, intimații au arătat că instanța de fond a reținut exact obligațiile stabilite prin decizia civilă nr. 842/R/06.06.2012 a Tribunalului A., precizându-le expres la fila 4 aliniatul 6 din sentința. Nu existau temeiuri pentru începerea executării silite în privința obligației de evacuare și lăsare în deplină proprietate și folosință a terenului în condițiile în care în discuție este vorba de evacuarea unui teren din extravilanul localității Madrigesti, negrănițuit și neîngrădit de către proprietarul tabular, P. M.. Terenul era folosit în parte, conform raportului de contraexpertiza din dosarul_, sporadic, de către A. L. (A. I. având 90 de ani) pentru pășunatul animalelor iar pe cealaltă parte de teren este edificată "casa de vacanță" a recurentului și este folosită de acesta, astfel că din start decizia 842/R/06.06.2012 a Tribunalului A. prin care s-a dispus evacuarea cu privire la întreg terenul a fost greșită. În cererea de evacuare, în somația executorului și în procesul verbal al acestuia din 05.12.2012 nu se face vreo referire în ce consta evacuarea. Singura mențiune care este făcută este în sentința 1050/2011 a Judecătoriei Gurahonț în care se arată ca cererea de evacuare a fost formulata de P. M. având în vedere că A. I. și A. L. ar fi depozitat materiale de construcții, fără a se arăta pe care dintre cele 3 parcele, negranițuite, în suprafață totala de 12 400 mp înscrise în CF 2N Mădrigești. Evacuarea, îndeosebi a unui teren extravilan, negranițuit și neîngrădit impune o acțiune de părăsire. Lăsarea în deplină proprietate și posesie impune o obligație de abținere de la orice tulburări viitoare care ar împiedica exercitarea de către proprietar a tuturor celor 3 prerogative ale dreptului de proprietate. Lăsarea în deplină proprietate și posesie nu impunea lui A. I. și A. L. nici obligația de predare a terenului către P. M. și nici obligația de punere în posesie, întrucât dispozitivul deciziei 842/R/06.06.2012 nu conține o asemenea obligație. A. I. și A. L. nu au fost obligați expres prin dispozitivul deciziei 842/R/06.06.2012 nici să desființeze construcții sau să ridice materiale de construcții. Prin urmare, pentru a se justifica începerea executării silite pentru îndeplinirea celor 2 obligații (evacuare și lăsare în deplină proprietate și posesie), recurentul trebuia să facă dovada faptului că A. I. și A. L., la momentul formulării cererii de executare silita nu și-au îndeplinit cele 2 obligații și că se împotrivesc la executarea benevolă. Recurentul nu a făcut nici dovada ca intimații folosesc mai departe terenul și că îi tulbură exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate și nici dovada că i-a pus în întârziere prin notificarea din luna iulie 2012, despre care face vorbire și în recurs și pe care nu a depus-o la dosarul cauzei, întrucât aceasta nu exista, intimații nu au primit o asemenea notificare. Executarea silită a fost începută abuziv și nejustificat, în raport și de cerințele art. 572 C.pr.civ, pentru executarea obligațiilor de evacuare și lăsare în deplină proprietate și posesie, tocmai în scopul menționat mai sus. Recurentul justifică cheltuielile de executare silită în mod artificial, având în vedere lipsa obiectului executării privind cele 2 obligații, precum și faptul că defalcă aceste cheltuieli pe doua persoane de parcă cheltuielile ar fi duble în condițiile în care alungarea de pe pășune a celor doi s-ar fi realizat distinct. Mai mult se justifică aceste cheltuieli printr-o pretinsă punere în posesie, care evident nu putea face obiectul executării silite. Anularea formelor de executare silită implică anularea încheierii de încuviințare a executării silite, care nu este o sentința cu autoritate de lucru judecat. În mod legal și temeinic, admițând contestația la executare silită și anulând formele de executare silită. Instanța de fond a aplicat art. 274 C.pr.civ. iar nu art. 23 alin. 1 lit. e din Legea 146/1997, acesta din urma fiind recunoscut expres numai pentru contestatar și dacă sentința de admitere a contestației este irevocabilă. Recursul s-ar putea dovedi nefondat, în condițiile în care s-ar constata nulitatea absolută a titlului de proprietate al recurentului P. M. în dosarul nr._ al Judecătoriei Gurahonț cu stadiul de judecata, recurs la Tribunalul A. având ca termen de judecata data de 22.05.2013.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Punerea în întârziere este o procedură premergătoare acțiunii de drept comun, conform art. 1079 cod civil, așa încât după finalizarea acesteia din urmă și obținerea titlului executoriu pârâții - debitori sunt considerați a fi puși în întârziere. Un ultim răgaz pentru aducerea la îndeplinire de bună voie a debitorilor se acordă acestora prin somația, ce constituie ultimul act de executare silită.
Conform art. 371^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, obligația stabilită prin hotărâre judecătorească se aduce la îndeplinire de bună voie. În caz contrar (conform alin. 2), se procedează la executarea silită. Aceste norme conduc la concluzia că, odată obținut titlul executoriu, nu i se mai pretinde creditorului vreo formalitate de punere în întârziere, de avertizare privitor la obligațiile ce revine debitorului, acesta având obligația de a aduce la îndeplinire, pur și simplu, obligațiile ce îi revin.
Obiectul executării silite îl constituie, în acest caz, evacuarea de pe un teren, ceea ce implică lăsarea bunului în posesia și folosința creditorului. Or, potrivit art. 1073 din Codul civil de la 1864, creditorul este îndreptățit la îndeplinirea exactă a obligației. Cele două obligații de mai sus presupun respectarea de către debitori a dreptului de proprietate al părții adverse, respectiv abținerea de la orice act de natură să tulbure acest drept. În consecință, punerea în executare a acestor dispoziții, obligă debitorii să elibereze terenurile de orice alte bunuri ce le aparțin și să nu mai pătrunde pe aceste parcele fără consimțământul proprietarului
Contestatorii susțin că nu ocupă terenul, deși obiectul acțiunii lor reconvenționale în dosarul precedent (cu nr._ ) privea tocmai dobândirea de către ei dreptului de proprietate prin uzucapiune, adică drept consecință a posesiei. În plus, în finalul contestației precizează faptul că, în continuare, nu recunosc dreptul de proprietate ale intimatului și că l-au contestat în cadrul unei noi acțiuni civile. Or, o astfel de conduită contrazice apărarea lor privitoare la faptul că nu ar exercita acte de ocupare a imobilului.
În plus, executarea silită din dosarul execuțional nr. 388/2012 al executorului judecătoresc B. L. M. are ca obiect și punerea în executare a obligației de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 703 lei stabilită în sarcina contestatorilor – intimați prin decizia civilă nr. 842/R/2012 a Tribunalului A.. Această datorie a fost stinsă la 06.02.2013, prin plata ei în contul executorului judecătoresc (fila 93 a dosarului judecătoriei), deci în timpul executării silite.
Îndeplinirea uneia dintre obligațiile supuse executării nu atrage anularea executării silite. Sancțiunea anulării unui act juridic intervine pentru motive anterioare sau concomitente efectuării actului (motive ce vizează nerespectarea condițiilor de fond și de formă prescrise pentru realizarea actului), iar nu pentru motive ivite ulterior. Or, îndeplinirea, în cazul de față a uneia dintre dispozițiilor titlului executoriu (și anume cea de plată a cheltuielilor de judecată) a avut loc ulterior începerii executării silite.
În schimb, nu este întemeiat argumentul recurentului privitor la imposibilitatea verificării și cenzurării cheltuielilor de executare de către instanța de judecată, ținând cont de faptul că acestea constituie un element al executării silite, supuse normelor legale, iar art. 399 alin. 1 din codul de procedură civilă deschide calea contestației împotriva acelor acte de executare silită ce vatămă interesele unor persoane. Or, cheltuielile de executare au fost stabilite prin procesul verbal din 05.12.2012, ce constituie unul dintre actele de executare din dosarul execuțional nr. 388/2012 al executorului judecător B. L. M..
Încheierea de încuviințare a executării silite (cu nr. 1073/26.11.2012 a Judecătoriei Gurahonț) este pronunțată în procedura necontradictorie, neavând putere de lucru judecat în cadrul procedurii contencioase, cum este cea de față, conform art. 337 din Codul de procedură civilă. Contestatorii au atacat toate actele de executare silită, inclusiv procesul verbal din 05.12.2012 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare.
Potrivit procesului verbal privind cheltuielile de executare silită din 05.12.2012 întocmit de executorul judecătoresc Boșneasc L. la ora 14,10 și cel realizat la 14,00, aceste cheltuieli au valoarea de 6.980,3 lei, fiind compuse din:
- 1.240 lei (inclusiv TVA) cheltuieli de executare generate de întocmirea dosarului de executare, consultanță privind actele execuționale, comunicarea actelor de procedură și alte acte și operațiuni date prin lege. Din motivația acestor cheltuieli și împrejurarea că la determinarea lor d-na executor judecătoresc a adăugat mențiunea „(inclusiv TVA)” instanța de recurs conchide că aceasta a avut în vedere doar onorarii, iar nu și valorile unor materiale sau a altor servicii prestate de alte persoane pentru efectuarea executării, cheltuieli de deplasare etc. De altfel, și în procesul verbal din 05.12.2012 întocmit la ora 14,00 se arată că aceste cheltuieli sunt în cuantum de 1.000 lei + TVA fiind determinate în conformitate cu Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și reprezentând consultații cu privire la întocmirea actelor de executare silită. Instanța de recurs are în vedere pct. 12 și 14 din Anexa la Ordinul nr. 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, conform cărora onorariul maxim pentru „orice alte acte sau operațiuni date prin lege” este de 200 lei (pct. 12), iar cel pentru „consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale” este de 200 lei. Potrivit pct. 1 din aceeași anexă, onorariul maxim pentru „notificarea și comunicarea actelor de procedură” este de 400 lei. Onorariul de 1.240 lei se compune din (200 lei + 24%) + (200 lei + 24%) + (400 lei + 24%) = 248 lei + 248 lei + 496 lei = 992 lei. Scăzând suma respectivă din totalul de 1.240 lei rezultă un ultim onorariu de 248 lei (200 lei + 24%). Însă, executorul judecătoresc are dreptul de a percepe un singur onorariu pentru o executarea silită, iar nu mai multe. Astfel onorariul de 2.200 lei + TVA stabilit de Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006 pentru evacuare (de asemenea, o componentă a procesului verbal privitor la cheltuielile de executare) are în vedere toate activitățile exercitate de d-na executor judecătoresc pentru punerea în executare a titlului executoriu, deci și cele legate de consultanța juridică privitor la evacuare, comunicarea actelor de executare etc. În consecință, cheltuiala constând în suma de 1.240 lei nu este legală, urmând a fi înlăturată. Ulterior, executorul judecătoresc va determina în mod corect cheltuielile efective necesare pentru punerea în executare a titlului executoriu.
- 2.728 lei (inclusiv TVA) reprezentând onorariul executorului. Conform pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 2550/C/2006, onorariul maxim este de 2.200 lei pentru evacuare, în cazul persoanelor fizice – debitori. Adăugând TVA –ul de 24% la suma de 2.200 lei se obține rezultatul de 2.278 lei, așa încât tribunalul constată că această cheltuială este corect determinată. Se remarcă faptul că executorul judecătoresc nu a determinat un onorariu distinct pentru recuperarea creanței constând în cheltuielile de judecată.
- 3.000 lei reprezentând onorariu avocațial. Spre deosebire de argumentele recurentului, tribunalul are în vedere dispozițiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă ce se aplică și executării silite, dispoziții conform cărora instanța poate reduce onorariul avocatului dacă se constată că este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca desfășurată de avocat. Legiuitorul a avut în vedere la reglementarea acestei norme faptul că judecătorul și partea procesuală ce a căzut în pretențiuni sunt terți față de contractul de asistență juridică încheiat de partea – creditoare a cheltuielilor cu avocatul său. Aplicând aceste dispoziții legale, judecătorul nu intervine în raportul lor juridic, acesta rămânând neschimbat, ci doar stabilește în sarcina debitorului o sumă mai mică decât cea care constituie onorariul avocațial conform contractului de asistență juridică. Pentru aceleași considerente deja expuse tribunalul înlătură apărarea recurentului privitoare la încuviințarea acestui onorariu prin încheierea nr. 1073/26.11.2012 a Judecătoriei Gurahonț. Revenind la onorariul avocațial de 3.000 lei din dosarul execuțional nr. 388/2012 al executorului judecătoresc B. L. M., tribunalul are în vedere faptul că onorariul maxim al executorului este de 2.200 lei (fără TVA) acesta fiind persoana care are atribuția concretă de realizare a executării silite, în timp ce avocatul creditorului îl asistă pe clientul său și îi reprezintă interesele, așa încât efortul său este evident mai mic decât al executorului. În consecință, onorariul avocațial nu îl poate depăși pe cel al executorului, tribunalul apreciind că cel dintâi poate fi redus la 1.000 lei, în ceea ce privește sarcina debitorilor, ținând cont de obiectul executării (evacuare), ce nu presupune numeroase acte de executare. De asemenea, nu sunt întemeiate nici argumentele recurentului privitoare la dublul onorariului executorului ca urmare a faptului că sunt doi debitori, respectiv la stabilirea unui onorariu (tot dublu) separat pentru punerea în posesie. Evacuarea include și operațiunea de punere în posesie, așa încât nu se poate percepe un onorariu suplimentar pentru această operațiune. Onorariul respectiv este prevăzut distinct de Ordinul Ministrului Justiției nr. 2250/2006 doar în cazul în care punerea în posesie este asociată cu grănițuirea, servitutea, predarea de bunuri, iar nu cu evacuarea.
- 12 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, taxe conforme cu dispozițiile art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 modificată și art. 4 din OG nr. 32/1995 modificată
Deci, cererea de anulare a executării silite pe motivul că terenul este liber nu este întemeiată. Cheltuielile de executare determinate greșit atrag modificarea procesului verbal privind cheltuielile de executare silită în sensul reducerii acestora, iar nu anularea executării silite.
Pentru aceste considerente, văzând că sentința civilă nr. 162/14.02.2013 a Judecătoriei Gurahonț a fost pronunțată parțial cu aplicarea greșită a legii, tribunalul în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304^1 din Codul de procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă, în sensul că, în baza art. 399 alin. 1 din același cod, va admite în parte contestația la executare.
Pentru motivele deja expuse, va reduce cheltuielile de executare de la suma de 6.980,3 lei la 3.290,3 lei (fiind compuse din 2.728 lei onorariul executorului + 1.000 lei onorariul avocațial + 12,3 lei taxe), urmând ca ulterior executorul judecătoresc să determine corect cheltuielile necesare desfășurării executării silite (fără a percepe onorarii execuționale). Va menține celelalte acte de executare silită și, de asemenea, va menține dispozițiile primei instanțe referitoare la respingerea cererii contestatorilor de suspendare a executării silite și de restituire în favoarea acestora a cauțiunii, nefiind atacate aceste dispoziții.
Cheltuielile de judecată în primă instanță vor fi reduse la jumătate, față de admiterea parțială a contestației. Dreptul contestatorului de a cere restituirea taxei judiciare de timbru nu intervine decât atunci când el își manifestă voința în acest sens. Or, contestatorii au optat pentru varianta recuperării cheltuielilor de judecată de la părțile adverse, în baza art. 274 – art. 276 din Codul de procedură civilă. Astfel, va obliga intimatul P. M. să plătească contestatorilor suma de 97,15 lei cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță,
În calea de atac, văzând că recursul a fost încuviințat în parte, tribunalul va obliga intimații A. I. și A. L. să achite recurentului P. M., în temeiul art. 276 din Codul de procedură civilă, suma de 798,5 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs reprezentând ½ parte din totalul cheltuielilor acestuia (97 lei taxă judiciară de timbru și 1.500 lei onorariu avocațial).
Intimații nu au cerut în calea de atac cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul exercitat de recurentul P. M., dom. în A., .. 35, . în contradictoriu cu intimații A. I. și A. L., dom. în ., nr. 15, jud. A. împotriva sentinței civile nr. 162/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința civilă, în sensul că admite în parte contestația la executare exercitată de contestatorii A. I. și A. L. în contradictoriu cu intimatul P. M..
Reduce cheltuielile de executare stabilite prin procesul verbal privind cheltuielile de executare din 05.12.2012 întocmit în dosarul execuțional nr. 388/2012 al executorului judecătoresc B. L. M. de la suma 6.980,3 lei la cea de 3.290,3 lei.
Menține celelalte acte de executare silită din dosarul execuțional nr. 388/2012 al executorului judecătoresc B. L. M..
Menține dispozițiile primei instanțe referitoare la respingerea cererii contestatorilor de suspendare a executării silite și de restituire în favoarea acestora a cauțiunii.
Obligă intimatul P. M. să plătească contestatorilor A. I. și A. L. suma de 97,15 lei cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță.
Obligă intimații A. I. și A. L. să achite recurentului P. M. suma de 798,5 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 03 iunie 2013.
Președinte Judecător Judecător
D. M. M. A. T. B.
pt. judecător aflat în concediu
semnează președintele Secției
Civile – d-na N. C.
Grefier
V. M.
Red..M.A.
Tehnored. M.V./M.A.
2 ex./03.07.2013
Nu se comunică părților
Prima instanța: Judecătoria Gurahonț - judecător T. G.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3187/2013. Tribunalul ARAD | Anulare act. Decizia nr. 759/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
